SECȚIUNEA A TREIA CAUZA KARABIYIK ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 35050/97) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 27 iunie 2002 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Karabdjayćk și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Zupančič H.S.
Greve Dnii Traja judecători F. Gölcüklü judecător ad-hoc și al dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iunie 2002, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (nr. 35050/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care cinci resortisanți ai acestui stat, dnii Osman Nuri Karabćyk și Eser Gülmüș, precum și dnii mei Fatma Apayd.n, Nebahat Kör și Selma Ikbal Kör (în numele acestora), au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului (în numele Comisiei Europene pentru Drepturile Omului) la 12 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (în conformitate cu Convenția privind Drepturile Omului).
Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către M. Bülbül, avocat la Izmir. Guvernul turc ( Cererea are ca obiect obținerea unei decizii privind dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a cerințelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție coroborată cu art. 14 din Convenție. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la data de 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 14 decembrie 1999, după ce a primit observațiile părților, Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].
Prezenta cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] la 3 octombrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din Convenție. La 25 octombrie 2001 și, respectiv, 19 aprilie 2002, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. ÎN 1990, cinci terenuri din Izmir aparținând reclamanților au fost expropriate de Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Kayayollar Pentru construirea unei căi periferice. Ulterior, despăgubirile de expropriere stabilite de Direcție au fost plătite reclamanților.
În dezacord cu sumele plătite de Direcție, reclamanții au sesizat instanța de mari instanțe din Izmir cu cinci acțiuni în creștere a indemnizației de expropriere. Prin cinci hotărâri pronunțate în 1990 și 1991, Tribunalul le-a acordat reclamanților câștig de cauză și a condamnat Hotărârea să le plătească indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu simple la o rată de 30 % pe an. 10. Hotărârile au fost confirmate de Curtea de Casație la 16 decembrie 1991 (M. Karabćyk), la 19 martie (M Kör), 18 mai (M.I. Kör), 25 mai (M. 11 Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de indemnizație în cauză în 1996, adică la mai mult de patru ani după hotărârile Curții de Casație.
12. Inflația din Turcia, măsurată prin indicele prețurilor cu amănuntul, a fost în medie de 83,68% pe an. La 23 aprilie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarele două declarații care formează un întreg declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 35050/97, formulată de dnii Osman Nuri Karabćyk și Eser Gülmüș, precum și de dnii mei Fatma Apayd.n, Nebahat Kör, Selma Ikbal Kör, guvernul turc le-a oferit suma de 153 750 (o sută cincizeci și cinci de mii șapte sute cincizeci) dolari americani (10 000 de dolari Fatma Apayd Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți. Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 35050/97 formulată de dnii Osman Nuri Karabćyk și Eser Gülmüș, precum și de dl Mes Fatma Apayd.n, Nebahat Kör, Selma Ikbal Kör, guvernul turc le-a oferit suma de 153 750 (o sută cincizeci și cinci de mii șapte sute cincizeci) dolari americani (10 000 de dolari Fatma Apayd Plata va avea loc în termen de șase luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 14. La 5 noiembrie 2001, Curtea primise următoarea declarație semnată de solicitanți.
Am observat că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Osman Nuri Karabćyk și domnului Eser Gülmüș, precum și domnului meu Fatma Apayd., domnului Nebahat Kör, domnului Selma Ikbal Kör suma de 307 500 (trei sute șapte mii cinci sute) dolari americani (20 000 Fatma Apayd.n., 62 500 Kör (60,2 mii cinci sute de USD pentru M Nebahat Kör și 110 000 de eurocenți de zece mii de dolari pentru dl Selma Ikbal Kör) pentru daunele suferite, proaspete și de cheltuieli, inclusiv în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 35050/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, observ că plata acestei sume se va face după cum urmează: 153 750 (o sută cincizeci și trei de mii șapte sute cincizeci) de dolari americani în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și 153 750 (o sută cincizeci și trei de mii șapte sute cincizeci) de dolari americani în termen de șase luni de la notificarea acestei hotărâri. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns și eu și guvernul și mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție.
Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 27 iunie 2002 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
AFFAIRE KARABIYIK ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n° 35050/97) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 27 juin 2002 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Karabıyık et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , B. Zupančič , M me H.S. Greve , MM. K. Traja , juges , F. Gölcüklü , juge ad hoc, et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 juin 2002, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n° 35050/97) dirigée contre la République de Turquie et dont cinq ressortissants de cet Etat, MM. Osman Nuri Karabıyık et Eser Gülmüș ainsi que M mes Fatma Apaydın, Nebahat Kör et Selma Ikbal Kör (« les requérants »), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme (« la Commission ») le 12 décembre 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés devant la Cour par M e M. Bülbül, avocat à Izmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par M. H.K. Gür, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.La requête a pour objet d'obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l'Etat défendeur aux exigences de l'article 1 du Protocole n° 1 à la Convention combiné avec l'article 14 de la Convention.
4.A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 14 décembre 1999, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour (première section) a déclaré la requête recevable.
5.Le 1 er novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
6.Le 3 octobre 2001, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention. Les 25 octobre 2001 et 19 avril 2002 respectivement, les requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire. EN FAIT
7.En 1990, cinq terrains sis à Izmir appartenant aux requérants furent expropriés par la Direction générale des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğu , « la Direction ») pour la construction d'une voie périphérique. Par la suite, des indemnités d'expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants.
8.En désaccord sur les montants payés par la Direction, les requérants saisirent le tribunal de grande instance d'Izmir de cinq recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation.
9.Par cinq jugements rendus en 1990 et 1991, le tribunal donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d'expropriation, assorties d'intérêts moratoires simples au taux de 30 % l'an.
10.Les jugements furent confirmés par la Cour de cassation le 16 décembre 1991 (M. Karabıyık), les 19 mars (M me N. Kör), 18 mai (M me S.I. Kör), 25 mai (M me Apaydın), et 2 juin 1992 (M. Gülmüș).
11.La Direction versa aux requérants les compléments d'indemnité en question en 1996, c'est-à-dire plus de quatre ans après les arrêts de la Cour de cassation.
12.L'inflation en Turquie, mesurée par l'indice des prix du détail, était, en 1992-1996, de 83,68 % l'an en moyenne. EN DROIT
13.Le 23 avril 2002, la Cour a reçu du Gouvernement les deux déclarations suivantes qui forment un tout : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n° 35050/97, introduite par MM. Osman Nuri Karabıyık et Eser Gülmüș ainsi que par M mes Fatma Apaydın, Nebahat Kör, Selma Ikbal Kör, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci la somme de 153 750 (cent cinquante trois mille sept cent cinquante) dollars américains (10 000 – dix mille – USD pour M. Osman Nuri Karabıyık, 30 000 – trente mille – USD pour M. Eser Gülmüș, 27 500 – vingt-sept mille cinq cents – USD pour M me Fatma Apaydın, 31 250 – trente et un mille deux cent cinquante – USD pour M me Nebahat Kör et 55 000 – cinquante-cinq mille – USD pour M me Selma Ikbal Kör), représentant la moitié de la somme convenue, au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants. » « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n° 35050/97, introduite par MM. Osman Nuri Karabıyık et Eser Gülmüș ainsi que par M mes Fatma Apaydın, Nebahat Kör, Selma Ikbal Kör, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci la somme de 153 750 (cent cinquante trois mille sept cent cinquante) dollars américains (10 000 – dix mille – USD pour M. Osman Nuri Karabıyık, 30 000 – trente mille – USD pour M. Eser Gülmüș, 27 500 – vingt-sept mille cinq cents – USD pour M me Fatma Apaydın, 31 250 – trente et un mille deux cent cinquante – USD pour M me Nebahat Kör et 55 000 – cinquante-cinq mille – USD pour M me Selma Ikbal Kör), représentant le restant de la somme convenue, au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les six mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. »
14.Le 5 novembre 2001, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par les requérants : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à MM. Osman Nuri Karabıyık et Eser Gülmüș ainsi qu'à M mes Fatma Apaydın, Nebahat Kör, Selma Ikbal Kör la somme de 307 500 (trois cent sept mille cinq cent) dollars américains (20 000 – vingt mille – USD pour M. Osman Nuri Karabıyık, 60 000 – soixante mille – USD pour M. Eser Gülmüș, 55 000 – cinquante-cinq mille – USD pour M me Fatma Apaydın, 62 500 – soixante-deux mille cinq cents – USD pour M me Nebahat Kör et 110 000 – cent dix mille – USD pour M me Selma Ikbal Kör) au titre du dommage subi, frais et dépens compris en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n° 35050/97 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. Je note également que le versement de cette somme s'effectuera comme suit : 153 750 (cent cinquante-trois mille sept cent cinquante) dollars américains dans un délai de trois mois à compter de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme et 153 750 (cent cinquante-trois mille sept cent cinquante) dollars américains dans un délai de six mois suivant la notification de cet arrêt. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. »
15.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
16.Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l'affaire du rôle ; 2. Prend acte de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 juin 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président