AFFAIRE BASAK ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BAȘAK ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 29875/96) HOTĂRÂREA (regula amiabilă) STRASBURG 16 octombrie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Bașak și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan H.S. Greve, K. Traja, judecători și judecători ai dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 25 septembrie 2003, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 29875/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care șase resortisanți ai acestui stat, dnii Beșir Bașak, Mehmet Ayaz, Katibe Özdemir și Kasim Turgut ( Reclamanții, care au fost admiși în beneficiul asistenței judiciare (cu excepția Kasim Turgut), sunt reprezentați cu toții de domnul N. Terzi, avocat la Izmir. Guvernul turc este reprezentat de agentul său, dl E. Șcan, ministru plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și Drepturile Omului. Reclamanții au susținut că casele lor fuseseră incendiate în timpul unei operații a forțelor de securitate în mai 1995 și că fuseseră supuse unor tratamente inumane și degradante și se plângeau de încălcări ale articolelor 3, 8, 13 din convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr. (1) Invocând art. 2 din Convenție, cel de-al doilea reclamant susținea, de asemenea, că fratele său fusese victima unei execuții extrajudiciare. La 18 aprilie 2002, Curtea a anexat la fond problema epuizării căilor de atac interne referitoare la motivul celui de-al doilea reclamant întemeiat pe art. 2 și a declarat cererea admisibilă. La 20 mai 2003, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 9 iunie și, respectiv, 21 august 2003, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Reclamanții s-au născut în 1946, 1943, 1937, 1944, 1965 și 1928 și au locuit în Kadifekale (Izmir). În perioada faptelor, locuiau în satul Kayaball Pe 14 mai 1995, în jurul orei 21:00, aproximativ 500 de soldați, însoțiti de gărzi de sat și de agenți speciali (membri ai forțelor de securitate ale statului de poliție) au înconjurat satul Kayaball. Soldații au deschis focul asupra satului și au intrat acolo. Ei i-au forțat pe săteni, inclusiv pe solicitanți împreună cu familiile lor, să se adune în piața satului și să rămână până la ora 10:00 dimineața următoare. Astfel, soldații i-au bătut cu crosele puștilor lor și au profanat amenințări și insulte. Ei au incendiat casele. La 23 mai 1995, reprezentantul Asociației Drepturilor Omului din Izmir a prezentat o cerere Ministerului de Stat pentru Drepturile Omului și, referindu-se la recursul lui Beșir Bașak la Asociația din 19 mai 1995, a spus că, în timpul unei operațiuni, trei săteni de Kayaball a fost arși de vii de către gărzile de sat și i-a cerut ministrului să investigheze aceste acuzații. Printr-o scrisoare din 14 august 1995, Ministerul a informat Asociația Drepturilor Omului că cei trei săteni au murit într-o confruntare la 16 mai 1995 între forțele de securitate și membrii PKK. 10. Printr-o scrisoare din 15 iulie 1999, procurorul general al Republicii Ömerli a informat reprezentanții reclamanților că o anchetă privind afirmațiile lui Mehmet Ayaz referitoare la moartea fratelui său era în curs de desfășurare și i-a cerut să furnizeze dovezi care să susțină astfel de afirmații. Procurorul a indicat, de asemenea, că, la acea dată, satul Kayaball a fost nelocuit. 11. Unii dintre reclamanți ar fi fost audiați de comisia de apel și-ar fi reiterat afirmațiile menționate în cererea lor prezentată Curții. Poziția guvernului 12. Guvernul nu s-a pronunțat asupra evenimentelor care ar fi avut loc la 14 mai 1995 în satul Kayaball. El a invitat Curtea să spună că reclamanții nu au epuizat căile de atac interne. LA 22 august 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: The Government regret the sorry of individual cases of download of home, property and depositions resulting from the acts of the State in suth-east Turkey, obligationing civilians to leave their sates, and of failure by the authorities to carry out efectiv investigation into the circumstances surrounding such events, as alleged by the aplicants, notwithstanding more Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such acts and to remedy such failures. It is acceptd that such actions and failures constitute a incalcation of Articles 8 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 and, given the circumstances of the Distrugere and the emotional suffering enteriled, of Article 3 of the Convention. The Government also regret the object of individual cases of death resulting from the failure to protect the lives of detainees and the failure of the authorities to carry out efectiv investigation into the circumstations surrounding the death of detainees, as in the case of the aplicant's relative, Mr Hüseyin Ayaz, notwithstanding existing existing Turkish legislation and resolve of the Government to remedy to suchilures. It is acceptd that such actions and failures constitute a incalcation of Articles 2 and 13 of the Convention. The Government undertake to issue applicate instructions and adoption all necessary measures to ensure that the individual rights guaranteed by Articles 2 and 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. (1) Include obligația de a face investigații efective as also required by Articles 2 and 13 I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to each of the applicants Mehmet Ayaz, 130,000 (one hundred and thirty thousand euro), with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no. 29875/96. Acest sum, which also covers legal expenses conected with the case, shall be free of any tax that may be aplication and be paid in euro, to be converted into Turkish liras at the rate at the date of payment, to a bank account named by the aplicants and/ or their duly authorised representative. Această sumă sum shall va fi plătită cu trei luni de la data notificării de către Curtea pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of fail to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simplu interes on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncte. The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the Council of Europe of the execution of Court judments Reference Turkey in this and similarar cases is an applicate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this procesion will continue to take place. Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's Judgment. 14. La 19 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților I note that the Government of Turkey are présed to pay to each of the applicants Mehmet Ayaz, 130,000 (one hundred and thirty thousand euro), with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no. 29875/96. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses autentificăd with the case, shall be paid in euro, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by me. The sum shall be plata, free of any taxe which may be applicable, within three months from the data of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. I accept the propusal and waive any further claims against Turkey in respect of thefacts of this application. I declar that this constitutes a settlement of the case. Această declarație este făcută în context de o prietenie settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request that the case be reperred to the Grand Chamber under art. 43 alineatul (1) of the Convention after delivery of the Court's judgment. 15. După ce a informat guvernul, Curtea a luat în considerare, în declarațiile de mai sus, cererea reprezentantului reclamanților din 11 iulie 2003 de a corecta ortografia numelor și denumirilor reclamanților Bedren Turćut și Kasim Turgut. 16. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 16 octombrie 2003 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE

BAȘAK ET AUTRES c. TURQUIE

(Requête n

o

29875/96)

ARRÊT

(Règlement amiable)

STRASBOURG

16 octobre 2003

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l'affaire Bașak et autres c. Turquie,

La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

G.

Ress

,

président

,

L.

Caflisch

,

P.

Kūris

,

R.

Türmen

,

J.

Hedigan

,

M

me

H.S.

Greve,

M.

K. Traja,

juges

,

et de M. V.

Berger,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 25

septembre 2003,

Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n

o

29875/96) dirigée contre la République de Turquie et dont six ressortissants de cet Etat, MM.

Beșir Bașak, Mehmet Ayaz, İbrahim Șahin et Bedren Turğut, M

me

Katibe Özdemir et M. Kasim Turgut («

les requérants

»), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («

la Commission

») le 13

novembre 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérants, qui ont été admis au bénéfice de l'assistance judiciaire (à l'exception de Kasim Turgut), sont tous représentés par M

e

M.N.

Terzi, avocat à Izmir. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. E. İșcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.

3.

Les requérants alléguaient que leurs maisons avaient été incendiées au cours d'une opération des forces de sécurité en mai 1995 et qu'ils avaient été soumis à des traitements inhumains et dégradants. Ils se plaignaient de violations des articles 3, 8, 13 de la Convention et de l'article 1 du Protocole n

o

4.

Le 18 avril 2002, la Cour a joint au fond la question de l'épuisement des voies de recours internes se rapportant au grief du deuxième requérant tiré de l'article 2 et a déclaré la requête recevable.

5.

Le 20 mai 2003, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article

38 § 1 b) de la Convention. Les 9 juin et 21 août 2003 respectivement, les requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.

EN FAIT

6.

Les requérants sont nés respectivement en 1946, 1943, 1937, 1944, 1965 et 1928 et résident à Kadifekale (Izmir). A l'époque des faits, ils habitaient le village de Kayaballı (Mardin).

1.

Les faits tels qu'ils ont été exposés par les requérants

7.

Le 14 mai 1995 vers 21 heures, quelque cinq cents soldats accompagnés de gardes de village et d'agents d'équipes spéciales (membres des forces de sécurité de l'Etat relevant de la police) encerclèrent le village de Kayaballı. Les soldats ouvrirent le feu sur le village et y entrèrent. Ils forcèrent les villageois, dont les requérants avec leurs familles, à se rassembler sur la place du village et à rester jusqu'à 10 heures le lendemain matin. Ce faisant, les soldats les battirent avec les crosses de leurs fusils et proférèrent des menaces et des insultes. Ils incendièrent les maisons.

8.

Le 23 mai 1995, la représentante de l'Association des droits de l'homme d'Izmir présenta une requête au ministère d'Etat aux droits de l'homme et, se référant au recours de Beșir Bașak fait à l'association le 19

mai 1995, fit état de ce que, lors d'une opération, trois villageois de Kayaballı avaient été brûlés vifs par les gardes de village, et demanda au ministre d'enquêter sur ces allégations.

9.

Par une lettre du 14 août 1995, le ministère informa l'Association des droits de l'homme que les trois villageois avaient trouvé la mort lors d'un affrontement le 16 mai 1995 entre les forces de sécurité et les membres du PKK.

10.

Par une lettre du 15 juillet 1999, le procureur de la République d'Ömerli informa les représentants des requérants qu'une investigation sur les allégations de Mehmet Ayaz quant à la mort de son frère était en cours et leur demanda de lui fournir des éléments de preuve pouvant étayer de telles allégations. Le procureur indiqua en outre qu'à cette date le village de Kayaballı était inhabité.

11.

Certains des requérants auraient été entendus par commission rogatoire et auraient réitéré leurs allégations mentionnées dans leur requête présentée à la Cour.

2.

La position du Gouvernement

12.

Le Gouvernement ne s'est pas prononcé sur les événements qui seraient survenus le 14 mai 1995, dans le village de Kayaballı. Il a invité la Cour à dire que les requérants n'ont pas épuisé les voies de recours internes.

EN DROIT

13.

Le 22 août 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

1.

The Government regret the occurrence of individual cases of destruction of home, property and possessions resulting from the acts of agents of the State in south-east Turkey, obliging civilians to leave their villages, and of failure by the authorities to carry out effective investigations into the circumstances surrounding such events, as alleged by the applicants, notwithstanding existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such acts and to remedy such failures.

2.

It is accepted that such acts and failures constitute a violation of Articles

8 and

13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 and, given the circumstances of the destruction and the emotional suffering entailed, of Article 3 of the Convention.

3.

The Government also regret the occurrence of individual cases of death resulting from the failure to protect the lives of detainees and the failure of the authorities to carry out effective investigations into the circumstances surrounding the death of detainees, as in the case of the applicant's relative, Mr Hüseyin Ayaz, notwithstanding existing Turkish legislation and the resolve of the Government to remedy to such failures. It is accepted that such acts and failures constitute a violation of Articles

2 and

13 of the Convention.

4.

The Government undertake to issue appropriate instructions and adopt all necessary measures to ensure that the individual rights guaranteed by Articles 2 and

8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 – including the obligation to carry out effective investigations as also required by Articles 2 and 13 – are respected in the future. It is noted in this connection that new legal and administrative measures have been adopted which have resulted in a reduction in the occurrence of destruction of property and deaths and ill-treatment of detainees in circumstances similar to those of the instant application and in more effective investigations being carried out.

5.

I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay

ex gratia

to each of the applicants Mehmet Ayaz, İbrahim Șahin, Bedren Turğut, Katibe Özdemir and Kasim Turgut, as well as Hüseyin Ayaz's heirs, an all-inclusive amount of EUR

20,000 (twenty thousand euros) and to applicant Beșir Bașak an all-inclusive amount of EUR 10,000 (ten thousand euros), i.e. a global amount of EUR

130,000 (one hundred and thirty thousand euros), with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no. 29875/96. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by the applicants and/or their duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

6.

The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the Council of Europe of the execution of Court judgments concerning Turkey in this and similar cases is an appropriate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this process will continue to take place.

7.

Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.

»

14.

Le 19 juin 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant des requérants

:

«

1.

I note that the Government of Turkey are prepared to pay to each of the applicants Mehmet Ayaz, İbrahim Șahin, Bedren Turğut, Katibe Özdemir and Kasim Turgut, as well as Hüseyin Ayaz's heirs, an all-inclusive amount of EUR

20,000 (twenty thousand euros) and to applicant Beșir Bașak an all-inclusive amount of EUR

10,000 (ten thousand euros), i.e. a global amount of EUR

130,000 (one hundred and thirty thousand euros), with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no. 29875/96. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be paid in euros, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by me. The sum shall be payable, free of any taxes which may be applicable, within three months from the date of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.

2.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

3.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.

4.

I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article

43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.

»

15.

Après en avoir informé le Gouvernement, la Cour a pris en compte, dans les déclarations ci-dessus, la demande du représentant des requérants du 11

juillet 2003 de corriger l'orthographe des prénoms et noms des requérants Bedren Turğut et Kasim Turgut.

16.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et

62 §

3 du règlement).

17.

Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,

1.

Décide

de rayer l'affaire du rôle

;

2.

Prend acte

de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 octobre 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président