SECȚIUNEA A PATRA CAUZA KURAY c. TURCIA (solicitarea nr. 36971/97) HOTĂRÂREA (Regulamentul Amabil) STRASBURG 26 noiembrie 2002 Această hotărâre este definitivă. În cauza Kuray c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Palm Pastor Ridruejo, Türmen Strážnická Fischbach Casadevall judecători și judecători ai domnului O'Boyle grefier al Secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 ianuarie 2002 și la 5 noiembrie 2002, înmânează hotărârea adoptată la această ultimă dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 36971/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia, inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Erkan Kuray ( La 20 iunie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de co-agenții săi și de dl E. E. Șcan, ministrul plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului. Reclamantul se plângea în special de o încălcare a art. 53 din Convenție, deoarece nu ar fi fost imediat În plus, acesta a declarat că a fost victima unei încălcări a drepturilor sale garantate prin art. 5 2, art. 6 alineatul (3) litera (b) și (c) și a unei discriminări contrare articolului 14, în legătură cu art. 6, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 1 din Regulamentul de procedură]. La 16 noiembrie 1999, aceasta a decis să prezinte cererea guvernului cu privire la motivul întemeiat pe art. 5 alineatul (3) din convenție și a declarat inadmisibilă în ceea ce privește surplusul. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 29 ianuarie 2002, după ce a primit observațiile părților, Curtea (a patra secțiune) a declarat cererea admisibilă. La 10 iunie 2002, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului (b) Convenției și, în acest scop, le-a adresat proiecte de declarații. La 4 și respectiv 31 iulie 2002, reprezentantul reclamantului și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. 10. La 17 decembrie 1996, reclamantul, suspectat de a avea legături cu DHKPC, a fost arestat și pus în custodie. 11. La 28 decembrie 1996, după ce a fost audiat de procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului La 25 martie 1997, reclamantul a fost acuzat de apartenență la o organizație ilegală, în sensul articolului 168 din Codul Penal. 13. Prin hotărârea din 29 decembrie 1997, Curtea de Securitate a statului l-a recunoscut pe reclamant vinovat de faptele reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și 6 luni. Această hotărâre a fost confirmată la 19 octombrie 1998 de către Curtea de Casație. Acțiunea de revizuire a procesului intentat ulterior s-a dovedit zadarnică. ÎN DREPT 14. La 31 iulie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului, ex gratia, o ofertă de plată. Erkan Kuray, sumele de 3 750 (trei mii șapte sute cincizeci) euro, cu titlu de daune, și de 1 500 (mii cinci cenți) euro, pentru cheltuielile și cheltuielile aferente cauzei, adică o sumă totală de 5 250 (cinci mii două sute cincizeci) euro, ca soluționare amiabilă a cauzei având ca origine cererea înregistrată la numărul 36971/97. Această ultimă sumă nu va face obiectul niciunui impozit sau sarcină fiscală în vigoare la momentul relevant și va fi vărsată în euro într-un cont bancar indicat de reclamant și/sau de consiliul său autorizat în mod corespunzător. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține cont de circumstanțele privind reținerea reclamantului, dar nu include nicio evaluare a temeiniciei afirmațiilor formulate în acest caz. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. În calitate de reprezentant al reclamantului, domnul Erkan Kuray, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, conform căreia este pregătit să plătească reclamantului, ex gratia și în condițiile prevăzute în declarația în cauză, suma totală de 5 250 (cinci mii două sute cincizeci) euro, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 36971/97. Accept această propunere după ce am consultat în mod corespunzător reclamantul care, în consecință, Renunțăm la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii și declarăm că cazul este definitiv rezolvat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns și eu și guvernul. În plus, mă angajez, în numele reclamantului, să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în temeiul articolului 43 alineatul (1) din convenție. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și se asigură că regulamentul menționat se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din Regulamentul de procedură). eliminarea cazului rolului Actul angajamentului părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 26 noiembrie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Președinte
QUATRIÈME SECTION
KURAY c. TURQUIE
(Requête n
o
36971/97)
ARRÊT
(Règlement Amiable)
26 novembre 2002
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Kuray c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
M
me
E.
Palm
,
M.
A.
Pastor Ridruejo,
M.
R.
Türmen
,
M
me
V.
Strážnická
,
M.
M.
Fischbach
,
M.
J.
Casadevall
,
juges
,
et de M. M. O'B
oyle
,
greffier de Section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 29 janvier 2002 et le 5
novembre 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette dernière date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
36971/97) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Erkan Kuray («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 20 juin 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté devant la Cour M
e
Adnan Terece, avocat au barreau d'İzmir. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par ses coagents et M. E. İșcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.
Le requérant se plaignait notamment d'une violation de l'article 5
§
3 de la Convention en ce qu'il n'aurait pas été «
aussitôt
» traduit devant un magistrat suite à son arrestation. Il se disait en outre victime d'une violation de ses droits garantis par les articles 5
§
2, 6 § 3 b) et c) ainsi que d'une discrimination contraire à l'article 14, en connexion avec l'article 6.
4.
L'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention.
5.
La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article
52
§
1 du règlement de la Cour). Le 16 novembre 1999, celle-ci a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement quant au grief tiré de l'article 5 § 3 de la Convention et l'a déclarée irrecevable quant au surplus.
6.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la quatrième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.
Le 29 janvier 2002, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour (quatrième section) a déclaré la requête recevable.
8.
Le 10 juin 2002, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article
38
§
1
b) de la Convention et, à cette fin, il leur a adressé des projets de déclarations. Les 4 et 31 juillet 2002 respectivement, le représentant du requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
9.
Le requérant, M. Erkan Kuray, est un ressortissant turc né en 1976. A l'époque des faits il était ouvrier et résidait à Mardin.
10.
Le 17 décembre 1996, le requérant, soupçonné d'avoir des liens avec le DHKPC, fut arrêté
et placé en garde à vue.
11.
Le 28 décembre 1996, après avoir été entendu par le procureur de la République près la cour de sûreté de l'Etat d'İzmir, le requérant fut traduit devant un juge assesseur de cette juridiction, lequel ordonna sa mise en détention provisoire.
12.
Le 25 mars 1997, le requérant fut mis en accusation pour appartenance à une organisation illégale, au sens de l'article 168 du code pénal.
13.
Par un arrêt du 29 décembre 1997, la cour de sûreté de l'Etat reconnut le requérant coupable des faits reprochés et le condamna à une peine d'emprisonnement de 12 ans et 6 mois. Cet arrêt fut confirmé le 19
octobre 1998 par la Cour de cassation. Le recours en révision du procès intenté par la suite s'avéra vain.
14.
Le 31 juillet 2002, la Cour a reçu de la part du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare que le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser,
ex gratia
, au requérant, M. Erkan Kuray, les sommes de 3 750 (trois mille sept cent cinquante) euros, à titre de dommages, et de 1 500 (mille cinq cents) euros, pour les frais et dépens afférents à la cause, soit un montant total de 5 250 (cinq mille deux cent cinquante) euros, en guise de règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête enregistrée sous le numéro 36971/97. Ce dernier montant ne sera soumis à aucun impôt ou charge fiscale en vigueur à l'époque pertinente et sera versé en euros sur un compte bancaire indiqué par le requérant et/ou par son conseil dûment autorisé. Il sera payable dans les trois mois à compter de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article
39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de la cause.
La présente déclaration tient compte des circonstances relatives à la garde à vue du requérant, mais elle ne comporte aucune évaluation sur le bien-fondé des allégations formulées en l'espèce.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre en application de l'article 43 § 1 de la Convention. »
15.
De son côté, le représentant du requérant a adressé à la Cour la déclaration suivante
:
«
En ma qualité de représentant du requérant, M. Erkan Kuray, j'ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement de la République de Turquie, selon laquelle il est prêt à verser au requérant,
ex gratia
et dans les conditions indiquées dans la déclaration en question, la somme totale de 5 250 (cinq mille deux cent cinquante) euros, en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n
o
36971/97.
J'accepte cette proposition après avoir dûment consulté le requérant qui, en conséquence,
renonce à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de la requête. Nous déclarons l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage, au nom du requérant, à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre en application de l'article 43 § 1 de la Convention. »
Par ailleurs, aux fins du versement convenu, M
e
Adnan Terece a indiqué les détails de son compte bancaire
: «
Akbank, Bașdurak / İzmir Șubesi
».
16.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles
37
§
1
in
fine
de la Convention et
62
§
3 du règlement).
17.
En conséquence, l'affaire est rayée du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend act
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 26 novembre 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Michael
O'Boyle
Nicolas
Bratza
Greffier
Président