AFFAIRE GUR c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

24.07.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE GUR c. TURQUIE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

În cauza Gür c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Kūris Zupančič Hedigan Tsatsa-Nikolovska judecători Gölcüklü, judecător ad hoc și a dlui Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 3 iulie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 35983/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Mustafa și Osman Gür ( La 22 februarie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de agentul său, dl E. Șcan, ministrul plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor Omului. Reclamanții au susținut că întârzierea administrației în plata unei indemnizații suplimentare de expropriere și insuficiența dobânzilor moratorii aplicate datoriilor statului le-au încălcat dreptul la respectarea bunurilor lor, astfel cum este recunoscut la art. 1 din Protocolul nr. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (2) din Convenția nr. 11). (1) din Convenție. În urma deportării dlui R. Türmen, judecător ales în temeiul Turciei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad hoc (art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din regulament). Printr-o decizie din 14 decembrie 1999, camera a decis să declare cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 28 ianuarie 2003, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 19 februarie și, respectiv, 10 iunie 2003, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Reclamanții s-au născut în 1950 și, respectiv, 1954 și au locuit în Izmir. 10. În 1990, un teren care aparținea reclamanților din Izmir a fost expropriat de Hotărârea Generală Drumuri (Kaaayollar La 17 decembrie 1990, reclamanții au introdus o acțiune în creștere în fața Tribunalului de Mare Instanță din Izmir. 12. La 31 octombrie 1991, tribunalul le-a acordat o despăgubire suplimentară de 346 930 095 de lire turcești (TRL), cu dobânzi moratoriu simple la o rată de 30 % pe an începând cu 13 noiembrie 1990, data cedării terenului. 13. La 31 octombrie 1991, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 14. La 25 octombrie 1996, reclamanții au primit o sumă de 478 875 000 TRL ca supliment la indemnizație plus o rată de 30 % pe an. ÎN DREPT 15. La 19 februarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților Observ că guvernul turc este pregătit să le plătească dlui Mustafa Gür și dlui Osman Gür, cu titlu gratuit, suma de 43 000 USD (de aproximativ 3 000 USD) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 35983/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 16. La 11 iunie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 3983/97, guvernul turc propune plata către MM. Mustafa Gür și Osman Gür, cu titlu gratuit, suma de 43 000 USD (aproximativ trei mii de dolari americani). Această sumă nu va fi supusă niciunui impozit și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va face obiectul unei soluționări definitive a cazului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 24 iulie 2003 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte