În cauza Gür c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Kūris Zupančič Hedigan Tsatsa-Nikolovska judecători Gölcüklü, judecător ad hoc și a dlui Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 3 iulie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 35983/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Mustafa și Osman Gür ( La 22 februarie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de agentul său, dl E. Șcan, ministrul plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor Omului.
Reclamanții au susținut că întârzierea administrației în plata unei indemnizații suplimentare de expropriere și insuficiența dobânzilor moratorii aplicate datoriilor statului le-au încălcat dreptul la respectarea bunurilor lor, astfel cum este recunoscut la art. 1 din Protocolul nr. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (2) din Convenția nr. 11). (1) din Convenție. În urma deportării dlui R. Türmen, judecător ales în temeiul Turciei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad hoc (art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din regulament).
Printr-o decizie din 14 decembrie 1999, camera a decis să declare cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 28 ianuarie 2003, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 19 februarie și, respectiv, 10 iunie 2003, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Reclamanții s-au născut în 1950 și, respectiv, 1954 și au locuit în Izmir.
10. În 1990, un teren care aparținea reclamanților din Izmir a fost expropriat de Hotărârea Generală Drumuri (Kaaayollar La 17 decembrie 1990, reclamanții au introdus o acțiune în creștere în fața Tribunalului de Mare Instanță din Izmir. 12. La 31 octombrie 1991, tribunalul le-a acordat o despăgubire suplimentară de 346 930 095 de lire turcești (TRL), cu dobânzi moratoriu simple la o rată de 30 % pe an începând cu 13 noiembrie 1990, data cedării terenului. 13. La 31 octombrie 1991, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 14. La 25 octombrie 1996, reclamanții au primit o sumă de 478 875 000 TRL ca supliment la indemnizație plus o rată de 30 % pe an.
ÎN DREPT 15. La 19 februarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților Observ că guvernul turc este pregătit să le plătească dlui Mustafa Gür și dlui Osman Gür, cu titlu gratuit, suma de 43 000 USD (de aproximativ 3 000 USD) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 35983/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție.
16. La 11 iunie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 3983/97, guvernul turc propune plata către MM. Mustafa Gür și Osman Gür, cu titlu gratuit, suma de 43 000 USD (aproximativ trei mii de dolari americani). Această sumă nu va fi supusă niciunui impozit și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va face obiectul unei soluționări definitive a cazului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 24 iulie 2003 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură.
Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
AFFAIRE GÜR c. TURQUIE (Requête n o 35983/97) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 24 juillet 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Gür c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , P. Kūris , B. Zupančič , J. Hedigan , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , M. F. Gölcüklü, juge ad hoc, et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 juillet 2003, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 35983/97) dirigée contre la République de Turquie et dont deux ressortissants de cet Etat, MM. Mustafa et Osman Gür (« les requérants »), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme (« la Commission ») le 22 février 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés devant la Cour par M e İ. Kaynar, avocat à Izmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. E. İșcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.Les requérants alléguaient que le retard de l'administration à leur verser une indemnité complémentaire d'expropriation et l'insuffisance des intérêts moratoires appliqués aux dettes de l'Etat avaient porté atteinte à leur droit au respect de leur bien, tel que reconnu par l'article 1 du Protocole n o 1.
4.A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention.
5.La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement. A la suite du déport de M. R. Türmen, juge élu au titre de la Turquie (article 28), le Gouvernement a désigné M. F. Gölcüklü pour siéger en qualité de juge ad hoc (articles 27 § 2 de la Convention et 29 § 1 du règlement).
6.Par une décision du 14 décembre 1999, la chambre a décidé de déclarer la requête recevable.
7.Le 1 er novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
8.Le 28 janvier 2003, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention. Les 19 février et 10 juin 2003 respectivement, les requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire. EN FAIT
9.Les requérants sont nés respectivement en 1950 et 1954 et résident à Izmir.
10.En 1990, un terrain appartenant aux requérants sis à Izmir fut exproprié par la Direction générale des routes ( Karayolları Genel Müdürlüğü , « la Direction ») pour la réalisation d'un projet routier. L'indemnité d'expropriation fixée par la Direction fut versée aux requérants à la date de l'expropriation.
11.Le 17 décembre 1990, les requérants introduisirent un recours en augmentation de cette indemnité auprès du tribunal de grande instance d'Izmir.
12.Le 31 octobre 1991, le tribunal leur accorda une indemnité complémentaire de 346 930 095 livres turques (TRL), assortie d'intérêts moratoires simples au taux de 30 % l'an à compter du 13 novembre 1990, date de la cession du terrain.
13.Le 31 octobre 1991, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance.
14.Le 25 octobre 1996, les requérants perçurent un montant de 478 875 000 TRL à titre de complément d'indemnité majoré d'un taux de 30 % l'an. EN DROIT
15.Le 19 février 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant des requérants : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à MM. Mustafa Gür et Osman Gür, à titre gracieux, la somme de 43 000 USD (quarante-trois mille dollars américains) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n o 35983/97 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. »
16.Le 11 juin 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n o 35983/97, le gouvernement turc offre de verser à MM. Mustafa Gür et Osman Gür, à titre gracieux, la somme de 43 000 USD (quarante-trois mille dollars américains). Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants, dans les trois mois suivant la date du prononcé de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. »
17.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
18.Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l'affaire du rôle ; 2. Prend acte de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 24 juillet 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président