SECȚIUNEA A TREIA CAUZA HATTAFOURG 26 iunie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Hattato Electroluxlu c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Kūris Zupančič Hedigan Traja judecători Gölcüklü, ad hoc, și a dlui Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 iunie 2003, Renunță la hotărârea respectivă, adoptată această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 37094/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Zeynep Dilek Hattato La 16 aprilie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, directorul general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor Omului, ministrul plenipotențiar, ministrul general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor Omului, are ca obiect obținerea unei decizii cu privire la faptul dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (2) din Convenția nr. 11). (1) din Convenție. În urma deportării dlui R. Türmen, judecător ales în temeiul Turciei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad hoc (art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din regulament). La 14 decembrie 1999, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 31 ianuarie 2003, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 1 martie și, respectiv, 12 mai 2003, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Reclamanții s-au născut în 1962 și, respectiv, 1965 și au locuit la Izmir. 10. În 1990, șase terenuri aparținând reclamanților, cu sediul la Ordu, au fost expropriate de Oficiul de Locație (Arsa Ofisi Genel Müdürlüüü , În mai 1991, în dezacord cu privire la sumele plătite de Oficiu, reclamanții au sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Ordu cu șase acțiuni în creștere a indemnizației de expropriere. Instanța le-a dat câștig de cauză și a condamnat Oficiul să le plătească o anumită sumă cu titlu de indemnizație suplimentară de expropriere, însoțită de dobânzi moratoriu la rata de 30% pe an de la data transferului bunurilor către Oficiu. Ulterior, Curtea de Casație a confirmat hotărârile de primă instanță. 12. În mai 1998, Oficiul le-a restituit reclamanților suplimentarea de indemnizație în cauză, adică 2 300 000 000 de lire turcești (TRL) fiecare. 13. În tabelul de mai jos sunt prezentate detalii cu privire la data la care s-a acordat taxa (TRL) până la data la care a fost luată decizia finală a Curții de Casație 27/12/1991 206 385 000 10/5/1991 1/1992 16/12/1991 458 752 200 16/6/1991 1/7/1992 27/12/1991 54 802 000 10/5/1991 10/9/1992 20/4/1992 24 930 400 18/6/1991 18/1/1993 20/4/1992 67 260 000 7/6/1991 20/11/1992 20/4/1992 134 562 000 15/6/1991 20/11/1992 14. Inflația din Turcia, măsurată prin indicele prețurilor cu amănuntul, a fost în medie de 91,03% pe an în 1992-1998. martie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 37094/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia, pentru prejudiciul suferit, inclusiv cheltuielile de judecată, către M. Zeynep Hattolu și Bülent Hattato EUR (aproximativ șase mii două sute cincizeci de euro) în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și 46 250 EUR (cvaante-șase mii două sute cincizeci de euro) în termen de șase luni de la pronunțarea hotărârii respective. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 16. La 13 mai 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 37094/97 formulată de M. Zeynep Hattolu și Bülent Hattato. Guvernul turc propune ca acestea, ex gratia, să plătească suma totală de 92 500 EUR (48,2 mii cinci sute de euro). Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. : 46 250 EUR (cca șase mii două sute cincizeci de euro) în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și 46 250 EUR (cca șase mii două sute cincizeci de euro) în termen de șase luni de la pronunțarea acestei hotărâri. În lipsa decontării în termenele menționate, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestora și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 26 iunie 2003 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
TROISIÈME SECTION
HATTATOĞLU c. TURQUIE
(Requête n
o
37094/97)
ARRÊT
(Règlement amiable)
26 juin 2003
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Hattatoğlu c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
P.
Kūris
,
B.
Zupančič
,
J.
Hedigan
,
K.
Traja
,
juges
,
F.
Gölcüklü,
juge
ad hoc,
et de M.
V.
Berger,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 juin 2003,
Rend l'arrêt que voici, adopté cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
37094/97) dirigée contre la République de Turquie et dont deux ressortissants de cet Etat, M
me
Zeynep Dilek Hattatoğlu et M. Murat Bülent Hattatoğlu («
les requérants
»), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 16 avril 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Les requérants sont représentés devant la Cour par M
e
M.B.
Hattatoğlu, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M.
E.
İșcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.
La requête a pour objet d'obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l'Etat défendeur aux exigences de l'article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention.
5.
La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article
52 §
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article
26 § 1 du règlement. A la suite du déport de M. R. Türmen, juge élu au titre de la Turquie (article 28), le Gouvernement a désigné M.
F.
Gölcüklü pour siéger en qualité de juge
ad hoc
(articles 27 § 2 de la Convention et 29 § 1 du règlement).
6.
Le 14 décembre 1999, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.
7.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
8.
Le 31 janvier 2003, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article
38 § 1 b) de la Convention. Les 1
er
mars et 12 mai 2003 respectivement, les requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
9.
Les requérants sont nés respectivement en 1962 et 1965 et résident à Izmir.
10.
En 1990, six terrains appartenant aux requérants, sis à Ordu, furent expropriés par l'Office d'emplacement (
Arsa Ofisi Genel Müdürlüğü
, «
l'Office
») pour la construction d'une zone industrielle. Par la suite, des indemnités d'expropriation fixées par l'Office furent versées aux requérants.
11.
En mai 1991, en désaccord sur les montants payés par l'Office, les requérants saisirent le tribunal de grande instance d'Ordu de six recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation. Le tribunal leur donna gain de cause et condamna l'Office à leur verser une certaine somme à titre d'indemnité complémentaire d'expropriation, assortie d'intérêts moratoires au taux de 30 % l'an à compter de la date de transfert des biens à l'Office. Par la suite, la Cour de cassation confirma les jugements de première instance.
12.
En mai 1998, l'Office versa aux requérants le complément d'indemnité en question, soit 2 300 000 000 livres turques (TRL) chacun.
13.
Des précisions figurent dans le tableau ci-dessous
:
DATE
MONTANT DE L'INDEMNITÉ (TRL)
DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L'INTÉRÊT MORATOIRE
DATE DE L'ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION
27/12/1991
206 385 000
10/5/1991
1/7/1992
16/12/1991
458 752 200
16/6/1991
1/7/1992
27/12/1991
54 802 000
10/5/1991
10/9/1992
20/4/1992
24 930 400
18/6/1991
18/1/1993
20/4/1992
67 260 000
7/6/1991
20/11/1992
20/4/1992
134 562 000
15/6/1991
20/11/1992
14.
L'inflation en Turquie, mesurée par l'indice des prix du détail était, en 1992-1998, de 91,03
% l'an en moyenne.
15.
Le 1
er
mars 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant des requérants
:
«
Je note qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n
o
37094/97 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme, le gouvernement turc est prêt à verser,
ex gratia
, au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à M
me
Zeynep Hattatoğlu et M. Bülent Hattatoğlu, la somme globale de 92
500
EUR (quatre-vingt-douze mille cinq cents euros).
Je note également que le versement de cette somme s'effectuera comme suit
: 46
250
EUR (quarante-six mille deux cent cinquante euros) dans un délai de trois mois suivant la date du prononcé de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme et 46 250 EUR (quarante-six mille deux cent cinquante euros) dans les six mois suivant le prononcé de cet arrêt.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
16.
Le 13 mai 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n
o
37094/97, introduite par M
me
Zeynep Hattatoğlu et M. Bülent Hattatoğlu, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci,
ex gratia
, la somme globale de 92
500
EUR (quatre-vingt-douze mille cinq cents euros).
Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement s'effectuera comme suit
: 46 250 EUR (quarante-six mille deux cent cinquante euros) dans un délai de trois mois suivant la date du prononcé de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme et 46 250 EUR (quarante-six mille deux cent cinquante euros) dans les six mois suivant le prononcé de cet arrêt. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. A défaut de règlement dans lesdits délais, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de ceux-ci et jusqu'au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
17.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et
62 §
3 du règlement).
18.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 26 juin 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président