TURCIA (solicitarea nr. 38916/97) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 27 iunie 2002 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Atala. c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Zupančič H.S. Greve domni Traja judecători F. Gölcüklü judecător ad-hoc și al dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iunie 2002, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (nr. 38916/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, M. Tülay Atala La 11 noiembrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta este reprezentată în fața Curții de către domnul G. Dinç, avocat la Izmir. Guvernul turc ( Gür, ministru plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului. Cererea are ca obiect obținerea unei decizii privind dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a cerințelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția combinată cu art. 14 din Convenție. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție. La 29 februarie 2000, după ce a primit observațiile părților, Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] la 14 noiembrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. aprilie 2002, reclamanta și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. DE FAPT, recurenta s-a născut în 1947 și își are reședința în Ankara. În 1990, un teren aparținând recurentei a fost expropriat de Hotărârea Drumurilor Naționale (Kaayollar Pentru construirea unei căi periferice de la Ankara - Gerede. Ulterior, o indemnizație de expropriere stabilită de Direcție a fost plătită reclamantei. La 16 noiembrie 1992, reclamanta sesizează instanța de mari instanțe din Gölbașa (Ankara) cu privire la o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. 10. Martie 1994, Tribunalul a condamnat Hotărârea să plătească recurentei o indemnizație suplimentară de 4 558 000 000 de lire turcești (TRL), însoțită de dobânzi moratoriu simple, la o rată de 30 % pe an începând cu 25 iulie 1991, data transferului bunurilor către Direcție. 11. La 31 mai 1994, Curtea de Casație a confirmat hotărârea. 12. La 7 august 1997, Hotărârea i-a plătit reclamantei suplimentarea indemnizației în cauză, adică la trei ani și două luni după hotărârea Curții de Casație (13 578 310 875 TRL, plus dobânda la 30 % pe an). 13. Inflația din Turcia, măsurată cu indicele prețurilor cu amănuntul, a fost, în 1994-1997, 95,1 % pe an în medie. La 23 aprilie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarele două declarații care formează un întreg declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 38916/97 formulată de dl Tülay Atala , suma de 105 000 USD (o sută cinci mii de dolari americani), reprezentând jumătate din suma convenită, pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de reclamantă. Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 38916/97 formulată de domnul Tülay Atala , suma de 105 000 USD (o sută cinci mii de dolari americani), reprezentând restul sumei convenite, pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata va avea loc în termen de șase luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de reclamantă. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 15. La 6 decembrie 2001, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul recurentei, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Tülay Atala 000 USD (două sute zece mii de dolari americani) pentru daune suferite, cheltuieli și cheltuieli de judecată incluse în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 38916/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, observ că plata acestei sume se va face după cum urmează: 105 000 USD (o sută cinci mii de dolari americani) în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și 105 000 USD (o sută cinci mii de dolari americani) în termen de trei luni de la notificarea hotărârii. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 16. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 27 iunie 2002 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
TROISIÈME SECTION
ATALAĞ c. TURQUIE
(Requête n° 38916/97)
ARRÊT
(Règlement amiable)
27 juin 2002
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Atalağ c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
B.
Zupančič
,
M
me
H.S.
Greve
,
MM.
K.
Traja
,
juges
,
,
juge
ad hoc,
et de M. V.
Berger
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 juin 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n° 38916/97) dirigée contre la République de Turquie et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Tülay Atalağ («
la requérante
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 11 novembre 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante est représentée devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par M.
H.K.
Gür, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.
La requête a pour objet d'obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l'Etat défendeur aux exigences de l'article 1 du Protocole n° 1 à la Convention combiné avec l'article
14 de la Convention.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 29
février 2000, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour (première section) a déclaré la requête recevable.
5.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
6.
Le 14 novembre 2001, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article
38 § 1 b) de la Convention. Les 27 novembre 2001 et 19
avril 2002 respectivement, la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
7.
La requérante est née en 1947 et réside à Ankara.
8.
En 1990, un terrain appartenant à la requérante fut exproprié par la Direction des routes nationales (
Karayolları Genel Müdürlüğu
, «
la Direction
») pour la construction d'une voie périphérique d'Ankara - Gerede. Par la suite, une indemnité d'expropriation fixée par la Direction fut versée à la requérante.
9.
Le 16 novembre 1992, la requérante saisit le tribunal de grande instance de Gölbașı (Ankara) d'un recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation.
10.
Par un jugement du 1
er
mars 1994, le tribunal condamna la Direction à verser à la requérante une indemnité complémentaire de 4
558
000
000 livres turques (TRL), assortie d'intérêts moratoires simples au taux de 30
% l'an à compter du 25 juillet 1991, date de transfert du bien à la Direction.
11.
Le 31 mai 1994, la Cour de cassation confirma le jugement.
12.
Le 7 août 1997, la Direction versa à la requérante le complément d'indemnité en question, c'est-à-dire trois ans et deux mois après l'arrêt de la Cour de cassation (13 578 310 875 TRL, majorées des intérêts au taux de 30
% par an).
13.
L'inflation en Turquie, mesurée par l'indice des prix du détail, était, en 1994-1997, de 95,1
% l'an en moyenne.
14.
Le 23 avril 2002, la Cour a reçu du Gouvernement les deux déclarations suivantes qui forment un tout
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
38916/97, introduite par M
me
Tülay Atalağ, le gouvernement turc offre de verser à l'intéressée,
ex
gratia
, la somme de 105 000 USD (cent cinq mille dollars américains), représentant la moitié de la somme convenue, au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par la requérante.
»
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
38916/97, introduite par M
me
Tülay Atalağ, le gouvernement turc offre de verser à l'intéressée,
ex
gratia
, la somme de 105 000 USD (cent cinq mille dollars américains), représentant le restant de la somme convenue, au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les six mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par la requérante. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
15.
Le 6 décembre 2001, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de la requérante
:
«
Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M
me
Tülay Atalağ la somme de 210
000 USD (deux cent dix mille dollars américains) au titre du dommage subi, frais et dépens compris en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
38916/97 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.
Je note également que le versement de cette somme s'effectuera comme suit
: 105
000
USD (cent cinq mille dollars américains) dans un délai de trois mois à compter de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme et 105 000 USD (cent cinq mille dollars américains) dans un délai de trois mois suivant la notification de cet arrêt.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
16.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et
62 §
3 du règlement).
17.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 juin 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président