SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ÜNLÜ c. TURCIA (solicitarea nr. 35866/97) HOTĂRÂREA (Regulament amiabil) STRASBURG 27 iunie 2002 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ünlü c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Zupančič H.S. Greve dnii Traja judecători Gölcüklü judecător ad hoc, și a domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iunie 2002, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (nr. 35866/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și a cărei resortisantă a acestui stat, dl Dudu Ünlü ( la 28 februarie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Gür, ministrul plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului. Scopul cererii este de a obține o decizie cu privire la dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a cerințelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 14 decembrie 1999, după ce a primit observațiile părților, Curtea a decis să anexeze prezenta cerere la alte șase (n 33322/96, 33419/96, 35079/97, 35867/97, 35983/97 și 38915/97) și să le declare admisibile. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 5 octombrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 16 noiembrie 2001 și, respectiv, 19 aprilie 2002, reclamanta și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Recurenta sa născut în 1935 și își are reședința în Izmir. La 6 decembrie 1990, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Kayayollari Genel Müdürlügü - de mai jos: În acest sens, Comisia consideră că, în cazul în care Comisia ar fi trebuit să acorde o scutire de la plata impozitului pe profit, aceasta ar fi trebuit să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. La 11 decembrie 1990, în dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanta a introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Izmir o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. 10. La 16 octombrie 1991, Tribunalul a emis o decizie prin care solicita Direcției să plătească recurentei o indemnizație suplimentară de expropriere de 186 810 000 de lire turcești, însoțită de dobândă moratoriu simplă la 30% pe an, începând cu 3 noiembrie 1990. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație prin Hotărârea din 24 martie 1992. 11. La 9 septembrie 1996, adică la patru ani și la șase luni după hotărârea Curții de Casație, indemnizația suplimentară a fost plătită reclamantei. 33322/96, 33419/96, 35079/97, 35867/97, 35983/97 și 38915/97) în interesul bunei administrări a justiției, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. 13. Având în vedere procedura ulterioară deciziei privind admisibilitatea și având în vedere complexitatea datelor specifice cererilor, Curtea consideră că o examinare atașată a acestor cauze nu mai este justificată și, prin urmare, decide să separe prezenta cauză de cererile nr. 33322/96, 33419/96, 35079/97, 35867/97, 35983/97 și 3821/97. 14. La 23 aprilie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 35866/97 formulată de domnul Dudu Ünlü, guvernul turc propune ca aceasta să plătească suma de 25 000 (85 000) de dolari americani pentru prejudiciul suferit, inclusiv cheltuielile de judecată. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de reclamantă și va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 15. La 26 noiembrie 2001, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentanții recurentei, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Dudu Ünlü suma de 25 000 (85 000) de dolari americani pentru daunele suferite, cheltuieli și cheltuieli de judecată, incluse în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 35866/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 16. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Hotărârea de a separa cauza de cererile nr. 33322/96, 33349/96, 35079/97, 35867/97, 35983/97 și 38915/97 decide să elimine cazul de rol Pred act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 27 iunie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președintele
TROISIÈME SECTION
ÜNLÜ c. TURQUIE
(Requête n° 35866/97)
ARRÊT
(Règlement amiable)
27 juin 2002
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Ünlü c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
B.
Zupančič
,
M
me
H.S.
Greve
,
MM.
K.
Traja
,
juges
,
F.
Gölcüklü
,
juge
ad hoc,
et de M. V.
Berger
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 juin 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n° 35866/97) dirigée contre la République de Turquie et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Dudu Ünlü («
la requérante
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 28 février 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante est représentée devant la Cour par M
es
İ. Kaynar et B.
Koralay, avocats à Izmir. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par M. H.K. Gür, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.
La requête a pour objet d'obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l'Etat défendeur aux exigences de l'article 1 du Protocole n° 1 à la Convention.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 14
décembre 1999, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a décidé de joindre la présente requête à six autres (n
os
33322/96, 33419/96, 35079/97, 35867/97, 35983/97 et 38915/97) et de les déclarer recevables.
5.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
6.
Le 5 octobre 2001, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article
38 § 1 b) de la Convention. Les 16 novembre 2001 et 19 avril 2002 respectivement, la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
7.
La requérante est née en 1935 et réside à Izmir.
8.
Le 6 décembre 1990, la Direction générale des routes nationales (
Karayollari Genel Müdürlügü
- ci-après «
la Direction
»), établissement public chargé, entre autres, de la construction des routes, expropria un terrain appartenant à la requérante sis à Izmir. Par la suite, l'indemnité d'expropriation fixée par la Direction fut versée à la requérante.
9.
Le 11 décembre 1990, en désaccord sur le montant payé par la Direction, la requérante introduisit auprès du tribunal de grande instance d'Izmir une action en augmentation de l'indemnité d'expropriation.
10.
Le 16 octobre 1991, le tribunal rendit une décision enjoignant à la Direction de verser à la requérante une indemnité d'expropriation complémentaire de 186 810 000 livres turques, assortie d'intérêts moratoires simples au taux de 30 % l'an, à compter du 3 novembre 1990. Ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation par arrêt du 24 mars 1992.
11.
Le 9 septembre 1996, c'est-à-dire quatre ans et six mois environ après l'arrêt de la Cour de cassation, l'indemnité complémentaire fut versée à la requérante.
12.
La Cour relève que, le 14 décembre 1999, elle a décidé d'office de joindre la présente requête à six autres (n
os
33322/96, 33419/96, 35079/97, 35867/97, 35983/97 et 38915/97) dans l'intérêt d'une bonne administration de la justice, en application de l'article 43 § 1 de son règlement.
13.
Vu la procédure postérieure à la décision sur la recevabilité et compte tenu de la complexité des données propres aux requêtes, la Cour estime qu'un examen joint de ces affaires ne se justifie plus. Elle décide dès lors de disjoindre la présente affaire des requêtes n
os
33322/96, 33419/96, 35079/97, 35867/97, 35983/97 et 38915/97.
14.
Le 23 avril 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
35866/97, introduite par M
me
Dudu Ünlü, le gouvernement turc offre de verser à celle-ci la somme de 25 000 (vingt-cinq mille) dollars américains au titre du dommage subi, frais et dépens compris. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par la requérante. Elle sera payable dans les trois mois à compter de la date de l'arrêt rendu par la Cour en vertu de l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
15.
Le 26 novembre 2001, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par les représentant de la requérante
:
«
Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M
me
Dudu Ünlü la somme de 25
000 (vingt-cinq mille) dollars américains au titre du dommage subi, frais et dépens compris en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
35866/97 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
16.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et
62 §
3 du règlement).
17.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de disjoindre l'affaire des requêtes n
os
33322/96, 33419/96, 35079/97, 35867/97, 35983/97 et 38915/97
;
2.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
3.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 juin 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président