AFFAIRE ALTAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

14.05.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (Article 37-1 - Radiation du rôle;Article 37-1-b - Litige résolu)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ALTAN c. TURQUIE (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

STRASBURG 14 mai 2002 În cauza Altan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Palm președinte Thomassen dnii Gaukur Jörundsson Türmen Biersan Casadevall Maruste judecători și dlui O'Boyle grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 ianuarie 2001 și 23 aprilie 2002, a emis hotărârea adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se afla o cerere (n 32985/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Ahmet Hürev Altan ( la 15 august 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții în cauza nr. noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul Curții]. La 30 ianuarie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă [nota grefei: decizia Curții este disponibilă grefei]. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Cu toate acestea, prezenta cerere a continuat să fie examinată de cameră așa cum exista înainte de această dată. La 6 decembrie 2001 și, respectiv, 3 ianuarie 2002, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Cetățean turc născut în 1950, reclamantul își are reședința în Istanbul. El este scriitor și jurnalist. CIRCONSTANȚELE ESPECE la 17 aprilie 1995, un articol semnat de reclamant, intitulat "Attakürt" a fost publicat în cotidianul național Milliyet 10. printr-un act de acuzare prezentat la 3 mai 1995, Parchetul de la Istanbul a inițiat în fața Curții de Securitate a statului Istanbul. În conformitate cu art. 312 din Codul penal, în temeiul articolului în litigiu, acesta l-a acuzat pe reclamant că a vrut să instige poporul la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o rasă și la o regiune 11. În memoria sa din 12 octombrie 1995, reclamantul susținea, printre altele, că, în articolul în cauză, el descrie evenimentele petrecute de kurzi ca și cum ar fi fost făcute de turci, pentru a aduce ideea unei soluții pașnice la problema kurdă. 12. La 18 octombrie 1995, Curtea de Securitate a statului l-a judecat pe reclamant vinovat de faptele reprobabile și l-a condamnat la un an și opt luni de închisoare, precum și la o amendă de 500. Potrivit unor ipoteze, articolul în litigiu susținea că populația de origine kurdă din estul și sud-estul țării a suferit tratamente inumane din cauza identității sale. Ea a constatat că, în ansamblu, acest articol a fost menit să ridice public în populația de origine kurdă ură și ostilitate și să creeze o discriminare bazată pe apartenența la o rasă și o regiune. În plus, Curtea a invocat personalitatea și notorietatea reclamantului 13. În sprijinul concluziei sale, Curtea de Securitate a statului a citat următorul pasaj din articolul (...) Dacă Mustafa Kemal ar fi fost un pacha [general] otoman născut la Mossoul, și nu la Selanik, dacă ar fi numit În cele din urmă, noi, turcii, am fi fost aruncați arbitrar în închisoare; dacă am fi spus că suntem turci, că avem propria noastră istorie și propria noastră limbă, am fi fost urmăriți constant de polițiști la Istanbul, la Ankara, la Izmir, la Bursa, la Edirne, (...) 14. La 27 noiembrie 1995, reclamantul sesizează Curtea de Casație cu privire la un recurs împotriva hotărârii pronunțate în cauza 18 octombrie 1995. În memoriul său introductiv, el susține că și-a exprimat opiniile în contextul unei dezbateri deschise pe teme de interes public și a declarat că expunerea ideilor pașnice era protejată de libertatea de exprimare garantată de Constituție. 15. La 1 martie 1996, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 16. La momentul faptelor, aticlul 312 din Codul Penal Turc era astfel formulat Instigarea nepublică la infracțiune se pedepsește cu șase luni până la doi ani de închisoare și cu o amendă grea de șase mii până la treizeci de mii de lire turcești oricine, în mod expres, închiriază sau face apologia unui act calificat drept infracțiune prin lege, sau încurajează populația să nu respecte legea. Se pedepsește cu o pedeapsă cu închisoarea de unu până la trei ani, precum și cu o amendă de nouă mii până la treizeci și șase de mii de lire sterline, oricine, pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o clasă socială, la o rasă, la o religie, la o sectă sau la o regiune, îi încurajează pe oameni să urască și să se opună ostilității. În cazul în care un astfel de stimulent pune în pericol siguranța publică, pedeapsa se majorează într-o proporție care poate varia de la o treime la jumătate din pedeapsa de bază. Pedeapsa care se referă la infracțiunile prevăzute la alineatul precedent se dublează atunci când acestea au fost săvârșite prin mijloacele enumerate la art. 311 alineatul (2). III. D I S P O ZI Ț II PERTINENTE ALE REZOLUȚIEI INTERIOARE A COMITETULUI MINISTRILOR RezDH(2001)106 PRIVIND ATUNCI LA LIBERTATEA DE EXPRIJARE ÎN TURCIA17, Prin Rezoluția din 23 iulie 2001, care se referă la hotărârile pronunțate de Curte [a se vedea Incal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1998-IV Arslan c. Turcia [GC], n 23462/94, 8 iulie 1999 Bașkaya și Okçoyalu c. Turcia [GC], nr 23536/94 și 24408/94, CEDH 1999-IV Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, CEDH 1999-IV Erdo Sürek și Özdemir c. Turcia [GC], n 23927/94 și 24277/94, 8 iulie 1999 Sürek c. Turcia [GC], n 24122/94, 8 iulie 1999 Sürek c. Turcia [GC], n 24762/94, 8 iulie 1999 Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, CEDH 1999-VI ; Özgür Gündem c. Turcia, n 23144/93, CEDH 2000-III Erdo , nr. 28635/95, 30171/96 și 34535/97, 10 octombrie 2000] și Rezoluția interimară DH(99)560 din 8 octombrie 1999 (adoptată în lumina raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului în cauza nr. 25658/94 privind Turcia și libertatea de exprimare), Comitetul miniștrilor Consiliului Europei a reamintit că În toate aceste cazuri, Curtea sau Comitetul miniștrilor au constatat în special că condamnările penale ale reclamanților, din cauza declarațiilor conținute în articole, cărți, broșuri sau mesaje adresate sau pregătite publicului, le-au încălcat libertatea de exprimare, garantată prin art. 10 din Convenție. Întrucât a fost informat cu privire la un program important de reforme care a fost instituit pentru a pune, pe scurt, dreptul și practica turcească în conformitate cu cerințele Convenției privind libertatea de exprimare, pentru a preveni noi încălcări similare celor constatate în aceste cazuri (...) În această rezoluție, întrucât, în majoritatea acestor cazuri, condamnările figurează încă în cazierul judiciar al reclamanților și rămân în vigoare restricții ale drepturilor civile și politice ale acestora, Comitetul de Miniștri a invitat din nou guvernul Turciei să respecte hotărârile Curții, inclusiv prin adoptarea de măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor constatate și care să le șteargă consecințele, în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție, și a încurajat autoritățile turce să efectueze reformele globale avute în vedere pentru ca dreptul turc să respecte cerințele articolului La 7 ianuarie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație, declar că guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului, cu titlu gratuit, suma de 30 000 (trente o mie) franci francezi [4 573,47 EUR (patru mii cinci sute șaptezeci și trei de euro și patruzeci și șapte de cenți) în vederea unei soluționări amiabile a cererii sale înregistrate sub numărul 32985/96. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată aferente cauzei, va fi plătită în franci francezi [în euro], convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data plății și depusă într-un cont bancar indicat de solicitant. Aceasta nu va fi supusă niciunui impozit în vigoare la momentul relevant și va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Plata va fi plătită în mod definitiv. Condamnările Turciei pronunțate de Curte în cauzele privind urmărirea penală în temeiul articolului 312 din Codul penal sau al Legii privind prevenirea terorismului arată în mod clar că dreptul și practica turcească trebuie să fie puse urgent în conformitate cu cerințele care decurg din art. 10 din convenție. Intervenția incriminată în cazul de față reprezintă o ilustrare suplimentară a acestui fapt și, prin urmare, guvernul se angajează să efectueze toate modificările necesare ale legislației și practicii interne în acest domeniu, astfel cum au fost deja definite în Programul național din 24 martie 2001. Guvernul face referire, de asemenea, la măsurile individuale menționate în Rezoluția interimară adoptată de Comitetul miniștrilor Consiliului Europei la 23 iulie 2001 (RezDH(2001)106), pe care le va aplica în circumstanțele specifice unor astfel de cazuri. În sfârșit, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei în fața Marii Camere în temeiul articolului 43 alineatul (1) din convenție după pronunțarea hotărârii. 19. La 13 decembrie 2001, Curtea primise deja următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului, care luase cunoștință de proiectul declarației guvernului. Observ că guvernul Republicii Turcia este dispus să-mi plătească cu titlu gratuit suma de 30 000 (trei mii) de franci francezi [4 573,47 de euro] patru mii cinci sute șaptezeci și trei de euro și patruzeci și șapte de cenți] în vederea unei soluționări amiabile a cererii mele înregistrate la numărul 32985/96. Această sumă, care acoperă orice daune materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile aferente cauzei, va fi plătită în franci francezi [în euro], convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data plății și depusă într-un cont bancar indicat de mine. Aceasta nu va fi supusă niciunui impozit în vigoare la momentul relevant și va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva statului turc cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație este soluționată definitiv. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul turc. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 20. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Statul pârât se angajează să plătească o sumă de bani reclamantului, să efectueze toate modificările dreptului și ale practicii interne necesare pentru a aduce dreptul turc în conformitate cu cerințele Convenției privind libertatea de exprimare și să adopte, pentru a elimina rapid și integral consecințele condamnării reclamantului, măsurile individuale menționate în Rezoluția interimară adoptată de Comitetul miniștrilor Consiliului Europei la 23 iulie 2001 (ResDH(2001)106). 21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că regulamentul amiabil intervenit se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) in fine] din Convenție și art. 62 alin. (3) din regulament). 22. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcută în franceză și apoi comunicat în scris la 14 mai 2002, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din regulament. O'Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte