- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 octombrie 2003
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Karatay împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA KARATAY c. TURCIA (solicitarea nr. 36596/97) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 28 octombrie 2003 Această hotărâre este definitivă. În cauza Karatay c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Türmen Strážnická dnii Fischbach Casadevell MarUSTE Garlicki, judecători și judecători ai dlui Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 octombrie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 36596/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, Mehmet Emin Karatay și Șeyhmus Poyraz ( La 30 decembrie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (adică Convenția privind drepturile omului).
Reclamantul, dl E. Karatay, este reprezentat de dl I. Kavak, avocat la Izmir. Reclamanții au susținut că au fost victime ale unei încălcări a articolului 5 3 din convenție, deoarece nu au fost La 16 noiembrie 1999, Curtea (prima secțiune) a decis să comunice plângerile formulate în temeiul art. 5 alin. (3) din Convenție guvernului, în măsura în care îl privește pe dl E. Karatay și să declare cererea inadmisibilă în șeful Ș. Poyraz. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o scrisoare din 17 septembrie 2002, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, atât asupra admisibilității, cât și asupra temeiniciei cauzei.
La 13 martie și 11 iunie 2003, reclamantul, dl Karatay și guvernul, au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. La 9 iulie 1996, reclamantul, suspectat de activități separatiste împotriva statului, a fost arestat și reținut la sediul Secțiunii Antiteroriste a Direcției de Securitate a La 2 august 1996, procurorul l-a acuzat pe reclamant de apartenență la organizația ilegală, PKK. În această privință, reclamantul se plânge de durata excesivă a custodiei sale și invocă art. 5 alineatul (3) din convenție care, în partea sa relevantă, se citește astfel: Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alineatul (3) Prezentul articol trebuie să fie tradus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procedurii.
Eliberarea poate fi condiționată de o garanție care asigură prezentarea persoanei în cauză la ședință. Cu privire la admisibilitatea 14. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Soluția la care părțile au ajuns 15. La 11 iunie 2003, Guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 22 mai Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului menționat anterior, guvernul turc oferă domnului Mehmet Emin Karatay suma de 4 000 EUR (patru mii de euro) pentru prejudiciul moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de Trei luni de la data [hotărârii] Curții, pronunțată în conformitate cu [art. 39] din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. 16. La 13 martie 2003, reprezentantul reclamantului a transmis Curții următoarea declarație Am observat că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Mehmet Emin Karatay suma de 4 000 EUR (patru mii de euro) pentru prejudiciile morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate, declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamantul.
17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) și art. 4 din Regulamentul de procedură]. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă Decide să șteargă cazul de pe rol. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 octombrie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Grefier Adjunct Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE KARATAY c. TURQUIE (Requête n o 36596/97) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 28 octobre 2003 Cet arrêt est définitif Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Karatay c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , M. R. Türmen , M me V. Strážnická , MM. M. Fischbach , J. Casadevall , R. Maruste , L. Garlicki, juges , et de M me F. Elens-Passos, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 octobre 2003, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 36596/97) dirigée contre la République de Turquie et dont deux ressortissants de cet Etat, Mehmet Emin Karatay et Șeyhmus Poyraz (« les requérants »), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme (« la Commission ») le 30 décembre 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
Le requérant, M. E. Karatay, est représenté par M e I. Kavak, avocat à Izmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent.
Les requérants alléguaient avoir été victimes d'une violation de l'article 5 § 3 de la Convention du fait qu'ils n'avaient pas été « aussitôt » traduits devant un juge.
La requête a été transmise à la Cour le 1er novembre 1998, date d'entrée en vigueur du Protocole n o 11 à la Convention (article 5 § 2 du Protocole n o 11).
Le 16 novembre 1999, la Cour (première section) a décidé de communiquer le grief tiré de l'article 5 § 3 de la Convention au Gouvernement en tant qu'il concerne M. E. Karatay et de déclarer la requête irrecevable dans le chef de Ș. Poyraz.
Le 1 er novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la quatrième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
Par une lettre du 17 septembre 2002, la Cour a informé les parties qu'elle se prononcerait, en application de l'article 29 § 3 de la Convention, tant sur la recevabilité que sur le bien-fondé de l'affaire.
Les 13 mars et 11 juin 2003, respectivement, le requérant M. E. Karatay et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire. EN FAIT
Le requérant, Mehmet Emin Karatay, est un ressortissant turc, né en 1963. A l'époque des faits, il résidait à Izmir.
Le 9 juillet 1996, le requérant, soupçonné d'activités séparatistes contre l'État, fut arrêté et placé en garde à vue dans les locaux de la Section antiterroriste de la Direction de la sûreté d'İzmir.
Le 17 juillet 1996, après avoir été entendu par le procureur de la République près la cour de sûreté de l'État d'İzmir (« le procureur » – « la cour de sûreté de l'État »), le requérant fut traduit devant le juge assesseur de cette juridiction, lequel ordonna sa mise en détention provisoire.
Le 2 août 1996, le procureur inculpa le requérant d'appartenance à l'organisation illégale, PKK. EN DROIT
Le requérant se plaint de la durée excessive de sa garde à vue. A cet égard, il invoque l'article 5 § 3 de la Convention qui, en sa partie pertinente, se lit ainsi : « Toute personne arrêtée ou détenue, dans les conditions prévues au paragraphe 1 c) du présent article, doit être aussitôt traduite devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires et a le droit d'être jugée dans un délai raisonnable, ou libérée pendant la procédure. La mise en liberté peut être subordonnée à une garantie assurant la comparution de l'intéressé à l'audience. » A. Sur la recevabilité
La Cour constate que ce grief n'est pas manifestement mal fondé au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. B. Solution à laquelle les parties sont parvenues
Le 11 juin 2003, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le 22 mai : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser à M. Mehmet Emin Karatay la somme de 4 000 EUR (quatre mille euros) au titre du préjudice moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la date de [l'arrêt] de la Cour rendue conformément à [l'article 39] de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. »
Le 13 mars 2003, le représentant du requérant avait également fait parvenir à la Cour la déclaration suivante : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Mehmet Emin Karatay la somme de 4 000 EUR (quatre mille euros) au titre du préjudice moral ainsi que pour frais et dépens en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 §§ 3 et 4 du règlement).
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Décide de rayer l'affaire du rôle. Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 octobre 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Greffière adjointe Président