SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ÖZKAN ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 35079/97) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 27 iunie 2002 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Özkan și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Zupančič H.S. Greve dnii Traja judecători Gölcüklü judecător ad-hoc și al dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iunie 2002, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (nr. 35079/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care paisprezece resortisanți ai acestui stat, domnii. Nejat Özkan, Cavit Aktolun, Turgut çelebio Decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (□ Convenția privind drepturile omului). Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl Kaynar și dl Koraltay, avocat la Izmir. Gür, ministrul plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului. Scopul cererii este de a obține o decizie cu privire la dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a cerințelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Ca urmare a comunicării cererii adresate guvernului de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție. La 14 decembrie 1999, Curtea a decis să anexeze prezenta cerere la șase alte cereri (n 33322/96, 33419/96, 35866/97, 35867/97, 35983/97 și 38915/97) și să le declare admisibile. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] la 25 octombrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului La 26 noiembrie 2001 și, respectiv, 2 mai 2002, reclamanții și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. ÎN 1991 și 1992, 11 terenuri și clădiri aparținând reclamanților, cu sediul la Izmir, au fost expropriate de Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Kayayollar După ce au fost acordate despăgubiri de expropriere de către Direcție reclamanților la data exproprierii. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au sesizat instanța de judecată din Izmir cu un număr de 11 acțiuni în creștere a indemnizației de expropriere. Prin 11 hotărâri pronunțate în 1991 și 1992, Tribunalul de Mare Instanță le-a acordat reclamanților câștig de cauză și a condamnat Hotărârea să le plătească indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu simple la o rată de 30% pe an. 10. Hotărârea suscitată a fost confirmată de Curtea de Casație prin unsprezece hotărâri pronunțate între decembrie 1991 și 1992. 11. În 1996, Hotărârea a plătit reclamanților suplimentarele de compensații în cauză, adică la aproximativ patru ani după ce sentințele de primă instanță au devenit definitive. 12. Inflația din Turcia, măsurată prin indicele prețurilor cu amănuntul, a fost de 83,68% pe an în medie. Curtea arată că, la 14 decembrie 1999, a decis din oficiu să anexeze prezenta cerere la alte șase (n 33322/96, 333419/96, 35866/97, 35867/97, 35983/97 și 38915/97) în interesul bunei administrări a justiției, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. 14. Având în vedere procedura ulterioară deciziei privind admisibilitatea și având în vedere complexitatea datelor specifice cererilor, Curtea consideră că o examinare anexată a acestor cauze nu mai este justificată și, prin urmare, decide să dizolve prezenta cauză de cererile nr. 33322/96, 33419/96, 35866/97, 35867/97, 35983/97 și 3821/97. La 3 mai 2002, Curtea a primit următoarele declarații de la guvern care formează un întreg declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 35079/97, cu condiția ca domnul Nejat Özkan, domnul Cavit Aktolun, Turgut delélebio Nesibe Denli, dnii Fuat Dereli, Ali Dereli și Ahmet Dereli, guvernul turc propune ca acestea să plătească suma globală de 125 000 (o sută douăzeci și cinci de mii) de dolari americani (USD) repartizată după cum urmează Nejat Özkan 10 000 (ze mii) USD domnul Cavit Aktolun 17 500 (șaptesprezece mii cinci sute) USD Turgut separalebiodlu 6 250 (șase mii două sute cincizeci) USD H 15 000 (quinze mii) USD Mehmet Tuncay 22 500 (22 mii cinci cenți) USD Hatice Menekșelio Un total de 10 000 (zece mii) USD Nesibe Denli pentru acești trei reclamanți Fuat Dereli Ali Dereli un total de 11 250 (unsprezece mii două sute Ahmet Dereli cincizeci) USD pentru acești trei reclamanți. Suma de 125 000 USD reprezintă jumătate din suma convenită între guvern și reclamanții menționați anterior pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata sa va avea loc în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți. Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului care are ca origine cererea nr. 35079/97, cu condiția ca dl Vahit Yorulmaz și dl Raif Yorulmaz, guvernul turc să le ofere suma totală de 87 500 (47 000 5 cenți) de dolari americani. Această sumă reprezintă jumătate din suma convenită între guvern și reclamanții menționați anterior pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți. Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 35079/97, cu condiția ca dl Nejat Özkan, dl Cavit Aktolun, dl Turgut să dea curs cererii nr. 35079/97, dl Haluk Gökmen, dl Mehmet Tuncay, dl Hatice Menekșelio!lu, dl Süleyman Denli, dl Ahmet Denli, dl Denli Nesibe Denli, dnii Fuat Dereli, Ali Dereli și Ahmet Dereli, guvernul turc propune ca acestea să plătească suma globală de 125 000 (o sută douăzeci și cinci de mii) de dolari americani (USD) repartizată după cum urmează Nejat Özkan 10 000 (ze mii) USD domnul Cavit Aktolun 17 500 (șaptesprezece mii cinci sute) USD Turgut separalebiodlu 6 250 (șase mii două sute cincizeci) USD H 15 000 (quinze mii) USD Mehmet Tuncay 22 500 (22 mii cinci cenți) USD Hatice Menekșelio Un total de 10 000 (zece mii) USD Nesibe Denli pentru acești trei reclamanți Fuat Dereli Ali Dereli un total de 11 250 (unsprezece mii două sute Ahmet Dereli cincizeci) USD pentru acești trei solicitanți. Suma de 125 000 USD reprezintă restul sumei convenite între guvern și reclamanții menționați anterior pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata sa va avea loc în termen de șase luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți. Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului care are ca origine cererea nr. 35079/97, cu condiția ca dl Vahit Yorulmaz și dl Raif Yorulmaz, guvernul turc să le ofere suma totală de 87 500 (47 000 5 cenți) de dolari americani. Această sumă reprezintă restul sumei convenite între guvern și reclamanții menționați anterior pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata va avea loc în termen de șase luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți. Această ultimă plată va fi considerată soluționată definitiv pentru toți reclamanții care au depus cererea. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 16. La 26 noiembrie 2001, Curtea primise deja următoarea declarație, semnată de reprezentanții reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei cu originea cererii nr. 35079/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, pentru daunele suferite, cheltuieli și cheltuieli, inclusiv domnului Nejat Özkan, domnului Cavit Aktolun, domnului Turgut și domnului Denli, domnului Ahmet Denli și domnului Nesibe Denli, precum și domnului Nesibe Denli. Vahit Yorulmaz, Raif Yorulmaz, Fuat Dereli, Ali Dereli și Ahmet Dereli suma globală de 425 000 (patru sute douăzeci și cinci de mii) dolari americani (USD) repartizată după cum urmează Nejat Özkan 20 000 (80 000) USD domnul Cavit Aktolun 35 000 (trente-cinci mii) USD Tugrut selelebio 45 000 (cinci mii) USD Hatice Menekseliouilu 10 000 (zece mii) USD Süleyman Denli 10 000 (zece mii) USD Süleyman Denli în ceea ce privește parcela nr. 1065, Ahmet Denli un total de 45 000 (cinci mii) USD Nesibe Denli pentru acești trei reclamanți Süleyman Denli în ceea ce privește parcela nr. 1063, Ahmet Denli un total de 20 000 (de douăzeci de mii) USD Nesibe Denli pentru acești trei reclamanți Fuat Dereli Ali Dereli un total de 22 500 (22 mii cinci cenți) USD Ahmet Dereli pentru acești trei reclamanți Vahit Yorulmaz un total de 175 000 (o sută șaptezeci și cinci de mii) USD Raif Yorulmaz pentru acești doi solicitanți. De asemenea, observ că plata acestei sume se va face după cum urmează: 212 500 (două sute douăsprezece mii cinci sute) dolari americani în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și 212 500 (două sute douăsprezece mii cinci sute) dolari americani în termen de șase luni de la notificarea hotărârii. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Hotărârea de a separa cauza de cererile nr. 33322/96, 33349/96, 35866/97, 35867/97, 35983/97 și 38915/97 decide să elimine cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 27 iunie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președintele
TROISIÈME SECTION
ÖZKAN ET AUTRES c. TURQUIE
(Requête n° 35079/97)
ARRÊT
(Règlement amiable)
27 juin 2002
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Özkan et autres c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
B.
Zupančič
,
M
me
H.S.
Greve
,
MM.
K.
Traja
,
juges
,
F.
Gölcüklü
,
juge
ad hoc,
et de M. V.
Berger
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 juin 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n° 35079/97) dirigée contre la République de Turquie et dont quatorze ressortissants de cet Etat, MM.
Nejat Özkan, Cavit Aktolun, Turgut Çelebioğlu, Hıdır Haluk Gökmen, Mehmet Tuncay, M
me
Hatice Menekșelioğlu, MM.
Süleyman Denli, Ahmet Denli et M
me
Nesibe Denli ainsi que MM.
Vahit Yorulmaz, Raif Yorulmaz, Fuat Dereli, Ali Dereli et Ahmet Dereli, («
les requérants
»), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 28
décembre 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Les requérants sont représentés devant la Cour par M
es
İ.
Kaynar et B.
Koraltay, avocat à Izmir. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par M. H.K. Gür, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.
La requête a pour objet d'obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l'Etat défendeur aux exigences de l'article 1 du Protocole n° 1 à la Convention.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 14 décembre 1999, la Cour a décidé de joindre la présente requêtes à six autres (n
os
33322/96, 33419/96, 35866/97, 35867/97, 35983/97 et 38915/97) et de les déclarer recevables.
5.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
6.
Le 25 octobre 2001, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article
38 § 1 b) de la Convention. Les 26 novembre 2001 et 2 mai 2002 respectivement, les requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
7.
En 1991 et 1992, onze terrains et immeubles appartenant aux requérants, sis à Izmir, furent expropriés par la Direction générale des routes nationales (
Karayolları Genel Müdürlüğü
– ci
‑
après «
la Direction
») pour la construction de l'autoroute d'Izmir. Des indemnités d'expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date d'expropriation.
8.
En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants saisirent le tribunal de grande instance d'Izmir d'onze recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation.
9.
Par onze jugements rendus en 1991 et 1992, le tribunal de grande instance donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d'expropriation, assorties d'intérêts moratoires simples au taux de 30 % l'an.
10.
Les jugement suscités furent confirmés par la Cour de cassation par onze arrêts rendus entre décembre 1991 et 1992.
11.
En 1996, la Direction versa aux requérants les compléments d'indemnités en question, c'est-à-dire environ quatre ans après que les jugements de première instance furent devenus définitifs.
12.
L'inflation en Turquie, mesurée par l'indice des prix du détail, était, en 1992-1996, de 83,68
% l'an en moyenne.
13.
La Cour relève que, le 14 décembre 1999, elle a décidé d'office de joindre la présente requête à six autres (n
os
33322/96, 33419/96, 35866/97, 35867/97, 35983/97 et 38915/97) dans l'intérêt d'une bonne administration de la justice, en application de l'article 43 § 1 de son règlement.
14.
Vu la procédure postérieure à la décision sur la recevabilité et compte tenu de la complexité des données propres aux requêtes, la Cour estime qu'un examen joint de ces affaires ne se justifie plus. Elle décide dès lors de disjoindre la présente affaire des requêtes n
os
33322/96, 33419/96, 35866/97, 35867/97, 35983/97 et 38915/97.
15.
Le 3 mai 2002, la Cour a reçu du Gouvernement les déclarations suivantes qui forment un tout
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n° 35079/97, pour autant qu'introduite par MM. Nejat Özkan, Cavit Aktolun, Turgut Çelebioğlu, Hıdır Haluk Gökmen, Mehmet Tuncay, M
me
Hatice Menekșelioğlu, MM.
Süleyman Denli, Ahmet Denli, M
me
Nesibe Denli, MM. Fuat Dereli, Ali Dereli et Ahmet Dereli, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci la somme globale de 125
000 (cent vingt-cinq mille) dollars américains (USD) répartie de la manière suivante
:
Nejat Özkan
10 000 (dix mille) USD
17 500 (dix-sept mille cinq cents) USD
Turgut Çelebioğlu
6 250 (six mille deux cent cinquante) USD
Hıdır Haluk Gökmen
15 000 (quinze mille) USD
Mehmet Tuncay
22 500 (vingt-deux mille cinq cents) USD
Hatice Menekșelioğlu
5 000 (cinq mille) USD
Süleyman Denli
5 000 (cinq mille) USD
Süleyman Denli
}
en ce qui concerne la parcelle n° 1065,
Ahmet Denli
}
un total de 22 500 (vingt-deux mille cinq cents) USD
Nesibe Denli
}
pour ces trois requérants
Süleyman Denli
}
en ce qui concerne la parcelle n° 1063,
Ahmet Denli
}
un total de 10 000 (dix mille) USD
Nesibe Denli
}
pour ces trois requérants
Fuat Dereli
}
Ali Dereli
}
un total de 11 250 (onze mille deux cent
Ahmet Dereli
}
cinquante) USD pour ces trois requérants.
La somme de 125 000 USD représente la moitié de la somme convenue entre le Gouvernement et les requérants précités au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants.
»
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n° 35079/97, pour autant qu'introduite par MM. Vahit Yorulmaz et Raif Yorulmaz, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci la somme globale de 87
500 (quatre-vingt-sept mille cinq cents) dollars américains.
Cette somme représente la moitié de la somme convenue entre le Gouvernement et les requérants précités au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants.
»
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n° 35079/97, pour autant qu'introduite par MM. Nejat Özkan, Cavit Aktolun, Turgut Çelebioğlu, Hıdır Haluk Gökmen, Mehmet Tuncay, M
me
Hatice Menekșelioğlu, MM.
Süleyman Denli, Ahmet Denli, M
me
Nesibe Denli, MM. Fuat Dereli, Ali Dereli et Ahmet Dereli, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci la somme globale de 125
000 (cent vingt-cinq mille) dollars américains (USD) répartie de la manière suivante
:
Nejat Özkan
10 000 (dix mille) USD
17 500 (dix-sept mille cinq cents) USD
Turgut Çelebioğlu
6 250 (six mille deux cent cinquante) USD
Hıdır Haluk Gökmen
15 000 (quinze mille) USD
Mehmet Tuncay
22 500 (vingt-deux mille cinq cents) USD
Hatice Menekșelioğlu
5 000 (cinq mille) USD
Süleyman Denli
5 000 (cinq mille) USD
Süleyman Denli
}
en ce qui concerne la parcelle n° 1065,
Ahmet Denli
}
un total de 22 500 (vingt-deux mille cinq cents) USD
Nesibe Denli
}
pour ces trois requérants
Süleyman Denli
}
en ce qui concerne la parcelle n° 1063,
Ahmet Denli
}
un total de 10 000 (dix mille) USD
Nesibe Denli
}
pour ces trois requérants
Fuat Dereli
}
Ali Dereli
}
un total de 11 250 (onze mille deux cent
Ahmet Dereli
}
cinquante) USD pour ces trois requérants.
La somme de 125 000 USD représente le restant de la somme convenue entre le Gouvernement et les requérants précités au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Son versement aura lieu dans les six mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants.
»
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n° 35079/97, pour autant qu'introduite par MM. Vahit Yorulmaz et Raif Yorulmaz, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci la somme globale de 87
500 (quatre-vingt-sept mille cinq cents) dollars américains.
Cette somme représente le restant de la somme convenue entre le Gouvernement et les requérants précités au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les six mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Ce dernier paiement vaudra règlement définitif de la cause pour tous les requérants ayant introduit la requête.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
16.
Le 26 novembre 2001, la Cour avait déjà reçu la déclaration suivante, signée par les représentants des requérants
:
«
Je note qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
35079/97 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à MM. Nejat Özkan, Cavit Aktolun, Turgut Çelebioğlu, Hıdır Haluk Gökmen, Mehmet Tuncay, M
me
Hatice Menekșelioğlu, MM.
Süleyman Denli, Ahmet Denli et M
me
Nesibe Denli ainsi qu'à MM.
Vahit Yorulmaz, Raif Yorulmaz, Fuat Dereli, Ali Dereli et Ahmet Dereli la somme globale de 425
000 (quatre cent vingt-cinq mille) dollars américains (USD) répartie de la manière suivante
:
Nejat Özkan
20 000 (vingt mille) USD
35 000 (trente-cinq mille) USD
Turgut Çelebioğlu
12 500 (douze mille cinq cents) USD
Hıdır Haluk Gökmen
30 000 (trente mille) USD
Mehmet Tuncay
45 000 (quarante cinq mille) USD
Hatice Menekșelioğlu
10 000 (dix mille) USD
Süleyman Denli
10 000 (dix mille) USD
Süleyman Denli
}
en ce qui concerne la parcelle n° 1065,
Ahmet Denli
}
un total de 45 000 (quarante-cinq mille) USD
Nesibe Denli
}
pour ces trois requérants
Süleyman Denli
}
en ce qui concerne la parcelle n° 1063,
Ahmet Denli
}
un total de 20 000 (vingt mille) USD
Nesibe Denli
}
pour ces trois requérants
Fuat Dereli
}
Ali Dereli
}
un total de 22 500 (vingt-deux mille cinq cents) USD
Ahmet Dereli
}
pour ces trois requérants
Vahit Yorulmaz
}
un total de 175 000 (cent soixante-quinze mille) USD
Raif Yorulmaz
}
pour ces deux requérants.
Je note également que le versement de cette somme s'effectuera comme suit
: 212
500 (deux cent douze mille cinq cents) dollars américains dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article
39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme et 212
500 (deux cent douze mille cinq cents) dollars américains dans un délai de six mois suivant la notification de cet arrêt.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
17.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et
62 §
3 du règlement).
18.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de disjoindre l'affaire des requêtes n
os
33322/96, 33419/96, 35866/97, 35867/97, 35983/97 et 38915/97
;
2.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
3.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 juin 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président