Raiselis împotriva Lituaniei

Traducere în română Auto

CAUZA DE RIŠELIS/LITHUANIA (depunerea nr. 37195/97) AJUDMENT STRASBOURG 29 februarie 2000 În cazul RAISŠELIS/LITHUANIA Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele J.-P. Costa Loucaides Kūris Doamna Tulkens Jungwiert Doamna H.S. Greve Judici și grefierul Secțiunii Dollé După deliberarea în particular la 8 februarie 2000, pronunța următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 37195/97) împotriva Lituaniei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („procedura”) Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un cetățean lituanian, dl Sigitas Raišelis („reclamantul”), în iulie 1997. Reclamantul este reprezentat de dl KęSusis Stungys, un avocat care practică în Vilnius.

Guvernul lituanian este reprezentat de agentul lor, dl. Gintaras Švedas, ministrul adjunct al Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1, 2 și 3 din Convenția cu privire la legalitatea detenției sale preventive, la eșecul autorităților de a-l informa despre motivele de detenție și la neaducerea lor de a-l aduce prompt în fața unui judecător sau a unui alt ofițer. La 1 iulie 1998, Comisia (Camera a doua) a hotărât să anunțe cererea guvernului contestat și le-a invitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile sale. Guvernul a prezentat observațiile lor la 26 septembrie 1998, la care reclamantul a răspuns la noiembrie 1998. După intrarea în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998 și în conformitate cu dispozițiile articolului 5 § 2 din acesta, cazul a fost examinat de Curte.

La 2 martie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 decembrie 1999, după schimbul de corespondență, grefierul secțiunii a invitat părțile să ia în considerare o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 8 decembrie 1999, reprezentantul reclamantului și agentul guvernului au prezentat o declarație oficială care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul a fost arestat la 16 iunie 1997 în temeiul normei de detenție preventivă (prevencinis sulaikymas În ordinea de detenție preventivă împotriva reclamantului, s-a declarat că custodia sa a fost justificată, deoarece ar putea „commite un act periculos” de bandit, asociere penală sau a terorismului unei persoane.

La 19 iunie 1997, reclamantul a apelat împotriva detenției preventive, menționând printre altele: la 23 iunie 1997 un judecător al Curții Regionale Panevėžys a respins recursul. Hotărârea de mai sus a fost finală. Reclamantul a fost eliberat din custodie la 30 iunie 1997 deoarece reglementarea de detenție preventivă a încetat să existe. Nici o anchetă penală nu a fost inițiată împotriva lui după aceea.

La 5 ianuarie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată atât de reprezentantul reclamantului, cât și de agentul Guvernului: „În ceea ce privește cererea introdusă în temeiul Convenției Europene a Dlui Sigitas Raišelis împotriva Lituaniei și înregistrată în dosarul nr. 37195/97, părțile; având în vedere asistența Curții Europene a Drepturilor Omului în temeiul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; declarați după cum urmează: Guvernul lituanian va plăti 12.000 (două mii) litai lituanieni (LTL) în ceea ce privește toate daunele și costurile potențiale suportate de reclamant ca urmare a detenției sale preventive și a procedurii Convenției.

Suma de mai sus va fi plătită reprezentantului reclamantului, dl KęSusi Stungys din Vilnius. Reclamantul declară cererea de mai sus care urmează să fie rezolvată și renunțe la orice alte plângeri împotriva Lituaniei în ceea ce privește cererea de mai sus.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă) Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să scoată cazul din listă. Efectuat în engleză și notificat în scris la 29 februarie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

THIRD SECTION

CASE OF RAIŠELIS v. LITHUANIA (Application no. 37195/97) JUDGMENT STRASBOURG 29 February 2000 In the case of RAIŠELIS v. LITHUANIA , The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J.-P. Costa , Mr L. Loucaides , Mr P. Kūris , Mrs F. Tulkens , Mr K. Jungwiert , Mrs H.S. Greve , Judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having deliberated in private on 8 February 2000, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application (no. 37195/97) against Lithuania lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Lithuanian citizen, Mr Sigitas Raišelis (“the applicant”), on 17 July 1997. The applicant is represented by Mr Kęstutis Stungys, a lawyer practising in Vilnius. The Lithuanian Government are represented by their Agent, Mr Gintaras Švedas, the Deputy Minister of Justice.

The applicant complained under Article 5 §§ 1, 2 and 3 of the Convention about the lawfulness of his preventive detention, the failure of the authorities to inform him about the reasons for that detention and their failure to bring him promptly before a judge or other officer. On 1 July 1998 the Commission (Second Chamber) decided to give notice of the application to the respondent Government and invited them to submit their observations on its admissibility and merits. The Government submitted their observations on 26 September 1998, to which the applicant replied on 27 November 1998.

After the entry into force of Protocol No. 11 on 1 November 1998 and in accordance with the provisions of Article 5 § 2 thereof, the case fell to be examined by the Court. On 2 March 1999 the Court declared the application admissible.

On 1 December 1999, after an exchange of correspondence, the Section Registrar invited the parties to consider a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 8 December 1999 the applicant’s representative and the Agent of the Government submitted a formal declaration accepting a friendly settlement of the case.

AS TO THE FACTS

5. The applicant was arrested on 16 June 1997 under the preventive detention rule ( prevencinis sulaikymas ) laid down in former Article 50-1 of the Code of Criminal Procedure. In the preventive detention order against the applicant it was stated that his custody was warranted as he might “commit a dangerous act” of banditism, criminal association, or terrorising a person. On 19 June 1997 the applicant appealed against his preventive detention, stating inter alia that it was in breach of Article 5 of the Convention. On 23 June 1997 a judge of the Panevėžys Regional Court dismissed the appeal. The above decision was final. The applicant was released from custody on 30 June 1997 as the preventive detention rule ceased to exist.

No criminal investigation was commenced against him thereafter.

AS TO THE LAW

6. On 5 January 2000 the Court received the following declaration signed by both the applicant’s representative and the Agent of the Government: “In connection with the application introduced under the European Convention of Human Rights by Mr Sigitas Raišelis against Lithuania and registered under the file no. 37195/97, the parties; Having regard to the assistance of the European Court of Human Rights under Article 38 § 1 (b) of the European Convention of Human Rights; Declare as follows: 1. The Lithuanian Government will pay 12,000 (twelve thousand) Lithuanian litai (LTL) in respect of all potential damages and costs incurred by the applicant as a result of his preventive detention and the Convention proceedings.

The above sum will be paid to the applicant’s representative, Mr Kęstutis Stungys in Vilnius. 2. The applicant declares the above application to be settled and waives any further complaints against Lithuania in relation to the above application.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the case out of the list. Done in English and notified in writing on 29 February 2000, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. S. Dollé N. Bratza Registrar President