AIT-SAID contre la FRANCE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42224/98 prezentate de Menou și Karima AIT-SAID împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 martie 2000 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte J.-P.

Costa Tulkens Fuhrmann Jungwiert Traja Ugrekhelidze judecători și Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 aprilie 1998 și înregistrată la 17 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și scrisoarea reprezentantului reclamanților despre care s-a constatat că intenționează să continue procedura, după ce au intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții sunt resortisanți algerieni născuți în 1944 și 1950 și își au reședința la Lunal-Vieil (Herault) . Ei sunt reprezentați în fața Curții de către M. Alberola, avocat în Baroul din Montpellier.

Faptele, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează la 5 iunie 1993, într-o grădină municipală a comunei Lunal-Vieil, fiica reclamanților în vârstă de 14 ani a fost victima unui accident : în timp ce se urca pe o coloană înfășurată într-o vasc așezată în echilibru fără să fie fixată sau sigilată, aceasta a căzut, provocând căderea copilului; vascul s-a prăbușit pe capul ei; ea a murit din cauza rănilor sale la 17 iunie 1993. La 29 octombrie 1993, reclamanții au introdus în fața Tribunalului Administrativ din Montpellier o cerere de condamnare a comunei Lunel-Vieil să le plătească 100 000 FRF în despăgubirea prejudiciului lor moral, pe baza lipsei de întreținere a terenului public.

La 6 iunie 1996, Consiliul reclamanților a adresat o scrisoare președintelui Tribunalului Administrativ pentru a stabili data la care a fost pronunțată cauza. Prin scrisoarea din 9 iulie 1997, grefa Tribunalului Administrativ a răspuns că este în prezent imposibil să se prevadă data la care cauza ar putea fi audiată. printr-o hotărâre din 21 octombrie 1998, Tribunalul Administrativ a respins cererile reclamanților. Tribunalul Administrativ din Montpellier, care a început la 5 iunie 1993 și a fost încheiat la 21 octombrie 1998 de către instanța menționată anterior, a durat cinci ani. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alin. Guvernul este de acord cu faptul că art. 6 alineatul (1) se aplică în speță și că procedura nu a fost complexă.

Acesta susține că durata acesteia găsește parțial o explicație în faptul că reclamanții au prezentat observații la date foarte îndepărtate în timp, la 28 februarie 1994 și apoi la 1 august 1996, declarând că: În ceea ce privește conduita instanței administrative și aprecierea generală a duratei procedurii, Curtea consideră că (complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și al autorităților competente) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETĂ RECEVAVABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle Bratza Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 42224/98 présentée par Menouer et Karima AIT-SAID contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 mars 2000 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza , président , M. J.-P.

Costa , M me F. Tulkens , M. W. Fuhrmann , M. K. Jungwiert , M. K. Traja , M. M. Ugrekhelidze , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 15 avril 1998 et enregistrée le 17 juillet 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et la lettre du représentant des requérants dont il ressort que ces derniers entendent poursuivre la procédure, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants algériens nés en 1944 et 1950 et résidant à Lunel-Vieil (Hérault) . Ils sont représentés devant la Cour par M e Alberola, avocat au barreau de Montpellier.

Les faits tels qu’ils ont été exposés par les parties peuvent se résumer comme suit : Le 5 juin 1993, dans un jardin municipal de la commune de Lunel-Vieil, la fille des requérants âgée de 14 ans fut victime d’un accident : alors qu’elle grimpait sur une colonne surmontée d’une vasque posée en équilibre sans être fixée ou scellée, cette dernière vint à tomber, provoquant la chute de l’enfant ; la vasque s’écrasa sur sa tête. Elle décéda de ses blessures le 17 juin 1993. Le 29 octobre 1993, les requérants introduisirent devant le tribunal administratif de Montpellier une requête tendant à la condamnation de la commune de Lunel-Vieil à leur verser 100 000 FRF en réparation de leur préjudice moral, sur le fondement du défaut d’entretien de l’ouvrage public.

Le 6 juin 1996, le conseil des requérants adressa un courrier au président du tribunal administratif afin que la date d’audience de l’affaire soit fixée. Il réitéra sa demande par courrier en date du 25 juin 1997. Par courrier du 9 juillet 1997, le greffe du tribunal administratif répondit qu’il était actuellement impossible de prévoir la date à laquelle l’affaire pourrait être audiencée. Par un jugement du 21 octobre 1998, le tribunal administratif rejeta les demandes des requérants. EN DROIT Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure devant le tribunal administratif de Montpellier, laquelle a débuté le 5 juin 1993 et s’est terminée le 21 octobre 1998 par le jugement dudit tribunal.

Elle a donc duré cinq ans. Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement convient que l’article 6 § 1 est applicable en l’espèce et que la procédure n’était pas complexe.

Il soutient que la durée de celle-ci trouve partiellement une explication dans le fait que les requérants ont produit des observations à des dates « largement espacées dans le temps », le 28 février 1994 puis le 1 er août 1996, et déclare « s’en remettre à la sagesse de la [Cour] pour ce qui concerne le comportement de la juridiction administrative et l’appréciation globale de la durée de la procédure ». La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement des requérants et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. S. Dollé N. Bratza Greffière Président