Virth împotriva Franței

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ Cerere n 24627/02 prezentată de Michel VIRTH împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Thomassen Ugrekhelidze, judecători și domnii T.L.

Erly, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 iunie 2001, având în vedere decizia Curții din 6 noiembrie 2003, de a comunica cererea guvernului francez (inclusiv a celui francez) în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din regulament și de a invoca dispozițiile articolului 29 alineatul (3) din convenție pentru a examina în același timp admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile părților despre care s-a constatat că au ajuns la o soluționare amiabilă a cazului, După ce a intenționat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Michel Virth, este un cetățean francez, născut în 1940 și rezident în Vannes. El este reprezentat în fața Curții de către dna Goarant, un reprezentant special rezident în Cormille-en-Parisis.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 februarie 1993, reclamantul a făcut o cădere după ce a lovit o coamă în poală, pe aleile pieței centrale din Cormila-en-Parisis. Printr-o cerere înregistrată la 13 aprilie 1993 la grefa Tribunalului Administrativ de la Versailles, reclamantul a solicitat instanței să condamne comunitatea pentru lipsa de întreținere permanentă a șoselei publice și a trotuarelor. Prin hotărârea din 12 martie 1999, Tribunalul Administrativ de la Versailles a respins cererea în acest sens (...) Considerând că nu rezultă din instrucțiunea că leziunile prezentate de [reclamantul] au avut ca cauză căderea cu care ar fi fost victima la 20 februarie 1993 (...); întrucât, în special, certificatele medicale prezentate de reclamant (...) nu permit stabilirea legăturii de cauzalitate între lucrarea publică și prejudiciul suferit; întrucât cererea (...) nu poate fi decât respinsă.

La 28 mai 1999, reclamantul a solicitat această hotărâre în fața Curții Administrative de Apel de la Paris; procedura este pendinte în fața acesteia din urmă. GRIEF invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. LA 22 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Observ că guvernul francez este pregătit să-mi plătească suma de 8 000 (88 000) EUR în vederea unei soluționări amiabile a cazului care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri.

Declar că cazul este soluționat definitiv. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care guvernul și cu mine am ajuns la 18 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea agentului guvernamental: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul francez propune ca domnul Michel Virth să plătească suma de 8 000 (88 000) EUR în următoarele trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către Guvernul Franței a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță Curtea constată că părțile au ajuns la un acord cu privire la o soluționare amiabilă a prezentei cauze. Având în vedere circumstanțele cazului, Comisia concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție și consideră că niciun motiv special care afectează respectarea drepturilor omului garantat prin convenție și a protocoalelor sale nu impune continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) în final din convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din convenție și să se elimine cererea de rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să anuleze cererea de rol. T.L. E arly A.B. Aka Grefier Adjunct Președintele

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 24627/02 présentée par Michel VIRTH contre la France La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 1 er juin 2004 en une chambre composée de : MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , L. Loucaides , C. Bîrsan , K. Jungwiert , M me W. Thomassen , M. M. Ugrekhelidze, juges , et de M. T.L.

E arly, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 13 juin 2001, Vu la décision de la Cour du 6 novembre 2003, de communiquer la requête au gouvernement français (« le Gouvernement ») conformément à l'article 54 § 3 b) du règlement, et de se prévaloir des dispositions de l'article 29 § 3 de la Convention afin d'examiner en même temps la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu les déclarations des parties dont il ressort qu'elles sont parvenues à un règlement amiable de l'affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Michel Virth, est un ressortissant français, né en 1940 et résidant à Vannes. Il est représenté devant la Cour par M me Madame Goarant, mandataire spéciale résidant à Cormeille-en-Parisis.

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 20 février 1993, le requérant fit une chute après avoir buté contre une cornière en saillie, dans les allées du marché central de Cormeille-en-Parisis. Par une requête enregistrée le 13 avril 1993 au greffe du tribunal administratif de Versailles, le requérant demanda audit tribunal de condamner la commune pour défaut d'entretien permanent de la voirie publique et des trottoirs.

Par un jugement du 12 mars 1999, le tribunal administratif de Versailles rejeta la requête en ces termes : « (...) ; Considérant qu'il ne résulte pas de l'instruction que les lésions présentées par [le requérant] aient eu pour cause la chute dont il aurait été victime le 20 février 1993 (...) ; qu'en particulier, les certificats médicaux produits par le requérant, (...), ne permettent pas d'établir le lien de causalité entre l'ouvrage public et le préjudice subi ; que la requête (...) ne peut être que rejetée ; (...). » Le 28 mai 1999, le requérant interjeta appel de ce jugement devant la cour administrative d'appel de Paris ; la procédure est pendante devant cette dernière. GRIEF Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure.

EN DROIT Le 22 mars 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant : « Je note que le gouvernement français est prêt à me verser la somme de 8 000 (huit mille) € en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la France à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus ». Le 18 mars 2004, la Cour a reçu de l'agent du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement français offre de verser à M. Michel Virth la somme de 8 000 (huit mille) € dans les trois mois suivants la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l'article 37 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque central européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

La présente déclaration n'implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d'une violation de la Convention européenne des Droits de l'Homme en l'espèce ». La Cour constate que les parties sont parvenues à un accord quant à un règlement amiable de la présente affaire. A la lumière des circonstances de l'espèce, elle conclut que le litige a été résolu au sens de l'article 37 § 1 b) de la Convention. Elle estime par ailleurs qu'aucun motif particulier touchant au respect des droits de l'homme garanti par la Convention et ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête en vertu de l'article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. T.L. E arly A.B. B aka Greffier adjoint Président