COLOMBANI, FRANCILLON et LE MONDE c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (règlement amiable)
COLOMBANI, FRANCILLON et LE MONDE c. FRANCE (CtEDO, 2004)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 64014/00 prezentată de Jean-Claude COLOMBANI, Claude FRANCILLON și societatea □ Le Monde împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 21 septembrie într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen, Ugrekhelidze, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 decembrie 2000, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie în fapt Primele două recurente, dl Jean-Marie Colombani și dl Claude Francillon, sunt resortisanți francezi, născuți în 1948 și 1946 și care își au reședința la Paris și, respectiv, la Corenc. A treia reclamantă este societatea a cărei sediu are sediul la Paris. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către A. Lyon-Caen, avocat în Consiliul de Stat și Curtea de Casație. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, M. Ronny Abraham, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, primul reclamant era director al publicației ziarului Le Monde, iar al doilea reclamant era jurnalist în același cotidian. În numărul său din 16 și 17 martie 1997, Lumea a publicat un articol semnat de cel de-al doilea reclamant și intitulat: "O plângere împotriva lui X îl vizează pe deputatul RPR Grenoblois Richard Cazenave în dezvoltarea sa, acest articol menționa în special: Președintele companiei de termoficare Grenoble, F., consilier ecologist din Grenoble, tocmai a depus o plângere împotriva lui X, cu constituirea unei părți civile pentru abuz de bunuri sociale și abuz de bunuri sociale la decanul judecătorilor de instrucție. Cazenave, predecesorul său în fruntea acestei puternice societăți de economie mixtă, pe care acesta din urmă a prezidat-o în calitate de consilier municipal din 1989 până în 1995 după ce a fost director. Articolul a prezentat, de asemenea, punctul de vedere al dlui Cazenave potrivit căruia această plângere a fost o încercare dură de decontare a conturilor, care nu va funcționa, în conformitate cu cuvintele sale. Din punct de vedere moral, sunt ireproșabil, nu am primit niciodată compensații de la companiile pe care le prezidam, iar autoritățile fiscale au luat în considerare acest lucru deoarece nu am avut decât o mică redresare pentru utilizarea șoferului meu. Cazenave i-a citat pe reclamanți în fața Tribunalului Corecțional din Grenoble pentru a fi condamnați pentru publicarea de informații privind constituirea unei părți civile, infracțiune prevăzută și reprimată prin art. 2 din Legea din 2 iulie 1931. Cazenave se considera victima unei încălcări a acestei dispoziții ca urmare a pasajelor menționate anterior. În ceea ce privește apărarea lor în fața instanței de corecție, reclamanții au excitat de incompatibilitatea dispozițiilor articolului 2 din Legea din 31 iulie 1931 cu cele ale articolului 10 din convenție. Prin hotărârea pronunțată la 26 martie 1998, Tribunalul corecțional din Grenoble a respins această excepție de incompatibilitate, a declarat reclamanții vinovați și i-a condamnat pe toți la o amendă de 1 În urma constituirii unei părți civile a dlui Cazenave, tribunalul i-a condamnat solidar pe solicitanți să-i plătească 5 000 FRF ca despăgubiri, precum și 3 000 FRF pentru cheltuielile de judecată irepetibile. Printr-o hotărâre pronunțată la 22 octombrie 1998, Curtea de Apel din Grenoble, declarând că adoptă integral motivele primilor judecători, și-a confirmat decizia în toate dispozițiile și, adăugând la aceasta, i-a condamnat pe reclamanți să plătească în solidar domnului Cazenave o sumă suplimentară de 3 000 FRF pentru cheltuielile prezentate în recurs. Recurenții s-au ocupat de Casație. Cu sprijinul recursului lor, ei au invocat, la fel ca în fața judecătorilor din fond, o încălcare a articolului 10 din convenție. Prin hotărârea pronunțată la 14 iunie 2000, Curtea de Casație a respins recursul reclamanților. GRIEF Invocând art. 10 din convenție și pe baza jurisprudenței Curții, în special pe baza Hotărârii Du Roy și Malaurie c. France 34000/96, CEDO 2000-X), reclamanții se plâng că condamnarea lor aduce atingere dreptului lor la libertatea de exprimare. ÎN DREPT la 16 aprilie 2004, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație din 2 aprilie 2004: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului menționat anterior, guvernul francez propune să plătească împreună domnului Colombani, domnului Francillon și societății din lume suma de 8 700 EUR (88 000 700 EUR) în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va fi soluționată definitiv. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către Guvernul Franței a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în speță. La 21 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, datată 15 aprilie 2004 și semnată de reprezentantul reclamanților, observ că guvernul francez este pregătit să plătească împreună cu dl. Columbani, domnului Francillon, și societății din lumea întreagă, suma de 8 700 € (88 de mii șapte sute de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate. Declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamanții. Reprezentantul reclamanților a confirmat apoi prin scrisoarea din 23 iunie 2004 acceptarea în toate termenii declarației anterioare a guvernului. Curtea ia act de acordul la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). În lumina circumstanțelor cazului, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Comisia consideră, de asemenea, că niciun motiv special care afectează respectarea drepturilor omului garantate de Convenție sau de protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) in fine din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să elimine cererea de rol. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte