Colombani, Francillon și le Monde împotriva Franței

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 64014/00 prezentată de Jean-Claude COLOMBANI, Claude FRANCILLON și societatea □ Le Monde împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 21 septembrie într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen, Ugrekhelidze, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 decembrie 2000, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie în fapt Primele două recurente, dl Jean-Marie Colombani și dl Claude Francillon, sunt resortisanți francezi, născuți în 1948 și 1946 și care își au reședința la Paris și, respectiv, la Corenc.

A treia reclamantă este societatea a cărei sediu are sediul la Paris. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către A. Lyon-Caen, avocat în Consiliul de Stat și Curtea de Casație. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, M. Ronny Abraham, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, primul reclamant era director al publicației ziarului Le Monde, iar al doilea reclamant era jurnalist în același cotidian.

În numărul său din 16 și 17 martie 1997, Lumea a publicat un articol semnat de cel de-al doilea reclamant și intitulat: "O plângere împotriva lui X îl vizează pe deputatul RPR Grenoblois Richard Cazenave în dezvoltarea sa, acest articol menționa în special: Președintele companiei de termoficare Grenoble, F., consilier ecologist din Grenoble, tocmai a depus o plângere împotriva lui X, cu constituirea unei părți civile pentru abuz de bunuri sociale și abuz de bunuri sociale la decanul judecătorilor de instrucție. Cazenave, predecesorul său în fruntea acestei puternice societăți de economie mixtă, pe care acesta din urmă a prezidat-o în calitate de consilier municipal din 1989 până în 1995 după ce a fost director.

Articolul a prezentat, de asemenea, punctul de vedere al dlui Cazenave potrivit căruia această plângere a fost o încercare dură de decontare a conturilor, care nu va funcționa, în conformitate cu cuvintele sale. Din punct de vedere moral, sunt ireproșabil, nu am primit niciodată compensații de la companiile pe care le prezidam, iar autoritățile fiscale au luat în considerare acest lucru deoarece nu am avut decât o mică redresare pentru utilizarea șoferului meu. Cazenave i-a citat pe reclamanți în fața Tribunalului Corecțional din Grenoble pentru a fi condamnați pentru publicarea de informații privind constituirea unei părți civile, infracțiune prevăzută și reprimată prin art. 2 din Legea din 2 iulie 1931. Cazenave se considera victima unei încălcări a acestei dispoziții ca urmare a pasajelor menționate anterior.

În ceea ce privește apărarea lor în fața instanței de corecție, reclamanții au excitat de incompatibilitatea dispozițiilor articolului 2 din Legea din 31 iulie 1931 cu cele ale articolului 10 din convenție. Prin hotărârea pronunțată la 26 martie 1998, Tribunalul corecțional din Grenoble a respins această excepție de incompatibilitate, a declarat reclamanții vinovați și i-a condamnat pe toți la o amendă de 1 În urma constituirii unei părți civile a dlui Cazenave, tribunalul i-a condamnat solidar pe solicitanți să-i plătească 5 000 FRF ca despăgubiri, precum și 3 000 FRF pentru cheltuielile de judecată irepetibile. Printr-o hotărâre pronunțată la 22 octombrie 1998, Curtea de Apel din Grenoble, declarând că adoptă integral motivele primilor judecători, și-a confirmat decizia în toate dispozițiile și, adăugând la aceasta, i-a condamnat pe reclamanți să plătească în solidar domnului Cazenave o sumă suplimentară de 3 000 FRF pentru cheltuielile prezentate în recurs.

Recurenții s-au ocupat de Casație. Cu sprijinul recursului lor, ei au invocat, la fel ca în fața judecătorilor din fond, o încălcare a articolului 10 din convenție. Prin hotărârea pronunțată la 14 iunie 2000, Curtea de Casație a respins recursul reclamanților. GRIEF Invocând art. 10 din convenție și pe baza jurisprudenței Curții, în special pe baza Hotărârii Du Roy și Malaurie c. France 34000/96, CEDO 2000-X), reclamanții se plâng că condamnarea lor aduce atingere dreptului lor la libertatea de exprimare. ÎN DREPT la 16 aprilie 2004, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație din 2 aprilie 2004: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului menționat anterior, guvernul francez propune să plătească împreună domnului Colombani, domnului Francillon și societății din lume suma de 8 700 EUR (88 000 700 EUR) în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Această plată va fi soluționată definitiv. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către Guvernul Franței a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în speță. La 21 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, datată 15 aprilie 2004 și semnată de reprezentantul reclamanților, observ că guvernul francez este pregătit să plătească împreună cu dl. Columbani, domnului Francillon, și societății din lumea întreagă, suma de 8 700 € (88 de mii șapte sute de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate. Declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamanții. Reprezentantul reclamanților a confirmat apoi prin scrisoarea din 23 iunie 2004 acceptarea în toate termenii declarației anterioare a guvernului. Curtea ia act de acordul la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). În lumina circumstanțelor cazului, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Comisia consideră, de asemenea, că niciun motiv special care afectează respectarea drepturilor omului garantate de Convenție sau de protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) in fine din Convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să elimine cererea de rol. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 64014/00 présentée par Jean-Claude COLOMBANI, Claude FRANCILLON et la société « Le Monde » contre la France La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 21 septembre en une chambre composée de MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , L. Loucaides , K. Jungwiert , V. Butkevych , M me W. Thomassen, M. M. Ugrekhelidze, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 13 décembre 2000, Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les deux premiers requérants, M. Jean-Marie Colombani et M. Claude Francillon, sont des ressortissants français, nés respectivement en 1948 et 1946 et résidant respectivement à Paris et à Corenc.

La troisième requérante est la société « Le Monde » ayant son siège à Paris. Ils sont représentés devant la Cour par M e A. Lyon-Caen, avocat au Conseil d'Etat et à la Cour de cassation. Le gouvernement défendeur est représenté par son agent, M. Ronny Abraham, directeur des Affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. A l'époque des faits, le premier requérant était directeur de la publication du journal Le Monde et le second requérant était journaliste au sein du même quotidien.

Dans son numéro daté des 16 et 17 mars 1997, Le Monde publia un article signé par le second requérant et intitulé : « Une plainte contre X vise le député RPR grenoblois Richard Cazenave ». Dans son développement, cet article mentionnait notamment : « Le président de la compagnie de chauffage de l'agglomération grenobloise, F., conseiller municipal écologiste de Grenoble, vient de déposer une plainte contre X avec constitution de partie civile pour abus de biens sociaux et recel d'abus de biens sociaux auprès du doyen des juges d'instruction. Cette plainte vise Monsieur Cazenave, son prédécesseur à la tête de cette puissante société d'économie mixte, que ce dernier présida en tant que conseiller municipal de 1989 à 1995 après en avoir été le directeur.

» L'article exposait également le point de vue de M. Cazenave selon lequel cette plainte était « une mauvaise tentative de règlement de compte qui ne fonctionnera pas », en estimant selon ses propos : « Moralement, je suis irréprochable, je n'ai jamais touché des indemnités des sociétés que je présidais. Les services fiscaux ont d'ailleurs pris en compte cet élément puisque je n'ai eu qu'un redressement minime pour l'utilisation de mon chauffeur. » A la suite de la publication de cet article, M. Cazenave cita les requérants à comparaître devant le tribunal correctionnel de Grenoble afin de les voir condamnés pour publication d'informations relatives à une constitution de partie civile, délit prévu et réprimé par l'article 2 de la loi du 2 juillet 1931. M. Cazenave s'estimait victime d'une infraction à cette disposition du fait des passages mentionnés ci-dessus.

Pour leur défense devant le tribunal correctionnel, les requérants excipèrent de l'incompatibilité des dispositions de l'article 2 de la loi du 31 juillet 1931 avec celles de l'article 10 de la Convention. Par un jugement rendu le 26 mars 1998, le tribunal correctionnel de Grenoble rejeta cette exception d'incompatibilité, déclara les requérants coupables et les condamna chacun à une amende de 1 000 francs français (FRF). Recevant la constitution de partie civile de M. Cazenave, le tribunal condamna solidairement les requérants à lui payer 5 000 FRF à titre de dommages et intérêts ainsi que 3 000 FRF pour les frais de justice irrépétibles. Les requérants et le ministère public interjetèrent appel de ce jugement.

Par un arrêt rendu le 22 octobre 1998, la cour d'appel de Grenoble, déclarant adopter intégralement les motifs des premiers juges, confirma leur décision en toutes ses dispositions et, y ajoutant, condamna les requérants à payer solidairement à M. Cazenave une somme supplémentaire de 3 000 FRF pour les frais exposés en appel. Les requérants se pourvurent en cassation. Au soutien de leur pourvoi, ils alléguaient, comme devant les juges du fond, une violation de l'article 10 de la Convention. Par un arrêt rendu le 14 juin 2000, la Cour de cassation rejeta le pourvoi des requérants. GRIEF Invoquant l'article 10 de la Convention, et se fondant sur la jurisprudence de la Cour, en particulier sur l'arrêt Du Roy et Malaurie c. France (n o 34000/96, CEDH 2000-X), les requérants se plaignent de ce que leur condamnation porte atteinte à leur droit à la liberté d'expression.

EN DROIT Le 16 avril 2004, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante, datée du 2 avril 2004 : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement français offre de verser conjointement à M. Colombani, à M. Francillon, et à la société « le Monde » la somme de 8 700 € (huit mille sept cents euros) dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

La présente déclaration n'implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d'une violation de la Convention européenne des Droits de l'Homme en l'espèce. » Le 21 avril 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, datée du 15 avril 2004 et signée par le représentant des requérants : « Je note que le gouvernement français est prêt à verser conjointement à M. Colombani, à M. Francillon, et à la société « le Monde » la somme de 8 700 € (huit mille sept cents euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. Les requérants acceptent cette proposition et renoncent par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la France à propos des faits à l'origine de ladite requête.

Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et les requérants sont parvenus. » Le représentant des requérants confirma ensuite par lettre du 23 juin 2004 l'acceptation en tous ses termes de la déclaration précédente du Gouvernement. La Cour prend acte de l'accord auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). A la lumière des circonstances de l'espèce, la Cour conclut que le litige a été résolu au sens de l'article 37 § 1 b) de la Convention. Elle estime par ailleurs qu'aucun motif particulier touchant au respect des droits de l'homme garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête en vertu de l'article 37 § 1 in fine de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé A.B. Baka Greffière Président