CtEDO 17.12.2002 Auto

JUILLARD contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
17.12.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
JUILLARD contre la FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 53622/99 prezentată de Colette JUILLARD împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 decembrie 2002 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători și grefier adjunct al secțiunii T.L. Early Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 noiembrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, având în vedere observațiile suplimentare prezentate de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, Colette Juillard, este cetățean francez, născut în 1940 și rezident în Riberac. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Fargepallet, avocat la Paris. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 martie 1962, reclamanta a fost recrutată de societatea F.P. Ea a rămas salariată a acestei societăți până la 18 iunie 1996. La 4 iulie 1996, reclamanta și-a numit fostul angajator în fața consiliului de pudjâitori din Paris pentru a obține diverse indemnizații pe motiv că procedura urmată de fostul angajator nu era regulată și că sancțiunea era disproporționată în raport cu faptele. Prin hotărârea din 10 aprilie 1998, notificată la 28 august 1998, consiliul de prud Prin scrisoarea din 20 iunie 2000, recurenta a declarat că a primit sumele stabilite de consiliul de prudimeni și a solicitat radierea cauzei. La 28 iunie 2000, societatea a făcut același lucru. Prin Ordonanța din 30 iunie 2000, magistratul însărcinat cu cauza a constatat dispariția cauzei. GRIEF Invochează art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii. ÎN DREPT, recurenta se plânge de durata procedurii în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție, ale cărei dispoziții relevante se citesc după cum urmează Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul susține că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. În acest sens, el subliniază că recurenta avea posibilitatea de a-și supune travaliu întemeiat pe durata procedurii instanțelor franceze în cadrul unei acțiuni în răspundere întemeiate pe articolul L. O evoluție recentă a jurisprudenței interne ar demonstra caracterul mai exact al unei astfel de acțiuni. Recurenta consideră că trimiterea la o singură hotărâre în care statul francez ar fi fost condamnat din cauza duratei excesive a procedurii nu demonstrează existența și eficacitatea unui curent judiciar în acest sens. Aceasta susține, interalia , că cerința de epuizare de către reclamanți a unei noi acțiuni întârzie controlul Curții ; acest lucru ar fi cu atât mai adevărat cu cât judecata bazată pe aplicarea articolului 781 1 din Codul de organizare judiciară este el însuși susceptibil de a introduce căi de atac (acuzare, recurs în casație) și, în opinia sa, nimic nu ar permite să se presupună că această procedură ar fi examinată într-un termen mai rezonabil decât cel al procedurii principale. 781-1 menționat anterior nu prezintă încă un grad suficient de certitudine și nu este în practică o acțiune efectivă. Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne și a trebuit deja să se pronunțe cu privire la articolul L. 781-1 din Codul privind organizarea judiciară în raport cu această cerință. Având în vedere evoluția juridică a guvernului, Curtea a statuat că acțiunea întemeiată pe art. 781-1 din Codul Organizației Judiciare permite remedierea unei încălcări prezumate a dreptului său de a-și vedea cauza audiată într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Giummarra și alții c. Franța (dec.), nr. 61166/00, 12 iunie 2001), indiferent de stadiul procedurii interne (Mifsud c. Franța [GC] (dec.), nr. 57220/00, 11 September 2002) a precizat că această acțiune a dobândit, la data de 20 noiembrie 2002. Septembrie 1999, gradul de certitudine juridică necesar pentru a putea și de a fi utilizat în sensul art. 35 alin. (1) din Convenție, ajungând astfel la concluzia că orice litigiu întemeiat pe durata unei proceduri judiciare, introdus în fața ei după 20 septembrie 1999 fără a fi fost supus în prealabil instanțelor interne în cadrul unei acțiuni întemeiate pe art. L. 781-1 din Codul privind organizarea judiciară este, în principiu, inadmisibilă, indiferent de stadiul procedurii pe plan intern. În speță, recurenta a sesizat Curtea la 12 noiembrie 1999 fără să fi exercitat în prealabil această acțiune. Prin urmare, aceasta nu a epuizat căile de atac interne în ceea ce privește cauza sa întemeiat pe durata procedurii în litigiu. Prin urmare, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. T.L. Early A.B. Baka Modululer Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă