AFFAIRE AIT-SAID c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (règlement amiable)
AFFAIRE AIT-SAID c. FRANCE (CtEDO, 2001)
Secțiunea a treia CAUZA AIT-SAID c. FRANȚA Cerere nr. 42224/98 HOTĂRÂREA (Radiation) STRASBURG 16 ianuarie 2001 În cauza Ait-Said c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte J.-P. Costa, Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza dnii Traja Ugrekhelidze, judecători Dolle Griffière de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 12 decembrie 2000, acesta a fost adoptat la această ultimă dată, la originea cauzei se află o cerere (nr. 42224/98) îndreptată împotriva Franței de doi resortisanți algerieni, domnul Menouer Ait-Said și domnul Karima Malla soție Ait-Said (at-Said) care au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului ( la 15 aprilie 1998, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor la viață și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). La data de 15 aprilie 1998, reclamanții sunt reprezentați de dl Alberola, avocat în baroul Montpellier (Franța). Abraham, directorul afacerilor juridice al Ministerului Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de durata unei proceduri administrative. La 15 septembrie 1998, Comisia (Camera a doua) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitând la prezentarea în scris a observațiilor privind admisibilitatea și temeinicia sa. Guvernul și-a prezentat observațiile la 3 noiembrie 1998. Prin scrisoarea din 22 decembrie 1999, reclamanții au indicat pur și simplu că doresc să își mențină cererea. La 7 martie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 15 martie 2000, după un schimb de corespondență, graffière de secțiune a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului (b) Convenției. La 24 mai 2000 și, respectiv, 18 iulie 2000, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. Declarațiile reclamanților au fost confirmate printr-o scrisoare a dlui Alberola din 20 septembrie 2000. La 5 iunie 1993, într-o grădină municipală a comunei Lunal-Vieil, fiica reclamanților în vârstă de 14 ani a fost victima unui accident: în timp ce se urca pe o coloană înfășurată într-o vază, fără să fie fixată sau sigilată, aceasta a căzut, provocând căderea copilului; vascul a căzut pe capul ei. Ea a murit din cauza rănilor sale la 17 iunie 1993. La 29 octombrie 1993, reclamanții au introdus în fața Tribunalului Administrativ din Montpellier o cerere de condamnare a comunei Lunel-Vieil să le plătească 100 000 FRF în despăgubirea prejudiciului lor moral, pe baza lipsei de întreținere a terenului public. La 6 iunie 1996, Consiliul reclamanților trimite o scrisoare președintelui Tribunalului Administrativ pentru a stabili data la care a fost pronunțată cauza și își va reiniția cererea prin poștă la 25 iunie 1997. iulie 1997, grefa instanței administrative a răspuns că a fost în prezent imposibilă de a prevedea data la care cauza ar putea fi audiată. Prin hotărârea din 21 octombrie 1998, instanța administrativă a respins cererile reclamanților. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 42224/98 formulată de domnul Menouer și de dna Karima AIT-SAID, guvernul francez propune ca acestea să plătească suma de 30 000 FRF (trei mii de franci), imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul francez a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor de autor în speță. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Am luat cunoștință de declarația guvernului francez conform căreia el este dispus să ne plătească suma de 30 000 FRF (trent de mii de franci) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 42224/98 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Acceptăm această propunere și, pe de altă parte, renunțăm la orice pretenție față de statul francez cu privire la faptele care au stat la originea acestei cereri. În ceea ce privește cazul soluționat definitiv. În plus, ne angajăm să nu solicităm, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 3 din regulament). Decide să șteargă cazul din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 16 ianuarie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle L. L. Loucales grefaire Președinte