CtEDO 09.03.2000 Auto

IKONOMITSIOS contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
09.03.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IKONOMITSIOS contre la GRECE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4365/98 prezentate de Vassilios IKONOMITSIOS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la martie 2000 într-o cameră compusă din domnul Fischbach, președintele C.L. Rozakis, B. Conforti G. Bonello, V. Strážnická, P. Lorenzen, A.B. Baka, judecătorii și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 iunie 1998 și înregistrată la 28 septembrie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială adoptată de Curte la 15 iunie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 26 octombrie 1999 și cele prezentate ca răspuns de către reclamant la 8 decembrie 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE Reclamantul este un resortisant grec, născut în 1926. El este în prezent reținut la închisoarea Chalkida (Grecia). Este reprezentat în fața Curții de către domnul Vassilios Tsipras, avocat în barou da'éta. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a făcut obiectul unei proceduri penale pentru fraudă. În special, i s-a reproșat că a vândut în numele A.D. un teren de 8 168 m2 al cărui proprietar adevărat ar fi fost o persoană juridică de drept public, La 20 august 1984, camera de judecată a tribunalului corecțional din Atena l-a rejudecat pe reclamant în judecată (ordonația nr. 2426/1984). Această ordonanță a fost confirmată de către camera de acuzare a instanței judecătorești, la 27 februarie 1985 (Ordinea nr. 305/19855). La 26 aprilie 1985, reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva acestei ordonanțe, care a fost respins prin hotărârea Curții de Casație la 31 ianuarie 1986 (hotărârea nr. 123/1986). La data de 8 ianuarie 1996, tribunalul dasassise ( La 20 martie 1996, reclamantul a solicitat recuzarea expertului, dat fiind faptul că acesta era colonel al Serviciului Geografic pentru landuri ( În special, instanța a constatat că expertul nu avea nicio relație, de natură profesională sau privată, cu reclamantul. Prin hotărârea nr. 17/1997 din 7 ianuarie 1997, la sfârșitul unui proces în cursul căruia au fost ascultați mai mulți martori acuzați și cu eliberare condiționată, instanța de judecată a pronunțat acuzatul vinovat pentru faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă de șase ani de închisoare cu suspendare. 834,835,8336/1997 la 9 iulie 1997, Curtea de Apel din Atena a redus pedeapsa aplicată reclamantului la cinci ani de închisoare cu suspendare. Mai mulți martori acuzați și cu descărcare de gestiune au fost, de asemenea, auziți în fața instanței de apel. În aceeași zi, reclamantul s-a ocupat de casare. Prin Hotărârea nr. 1924/1997 din 30 decembrie 1997, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului pe motiv că acesta era nefondat și a constatat, printre altele, că hotărârea instanței de recurs era suficient de motivată și bine întemeiată. În cursul procedurii împotriva sa, reclamantul a ridicat mai multe excepții de nulitate și a prezentat mai multe cereri privind desfășurarea procesului (întârzierea procedurii, convocarea experților etc.). Instanțele au examinat toate aceste cereri, dar au respins majoritatea acestora. În plus, cauza a fost amânată de nouăsprezece ori în total, din mai multe motive, inclusiv de trei ori la cererea reclamantului. GRIEF Invochuch la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. PROCEDURA a fost introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 iunie 1998 și înregistrată la 28 septembrie 1998. În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, care a intrat în vigoare la noiembrie 1998, cauza este examinată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu această dată. La 15 iunie 1999, Curtea a decis să aducă plângerea întemeiat pe durata procedurii la cunoștința guvernului pârât, invitând să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia sa și a declarat cererea inadmisibilă pur surplusul. Guvernul și-a prezentat observațiile la 26 octombrie 1999, după o prelungire a termenului acordat, iar reclamantul a răspuns la aceasta la 8 decembrie 1999. ÎN DREPT, reclamantul se plânge de durata procedurii și mai târziu la art. 6 alin. (1) din Convenție, de care dispun părțile relevante: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Guvernul afirmă că Curtea nu are competența de a examina această cauză, reclamantul nelăsând la îndoială în cererea sa. În orice caz, Curtea este incompetentă rația temporis pentru a examina procedura înainte de 20 noiembrie 1985, data recunoașterii dreptului individual de recurs de către Grecia. În ceea ce privește fondul, guvernul subliniază complexitatea cauzei și afirmă că acesta este comportamentul reclamantului care a prelungit durata procedurii. În această privință, guvernul ia act de faptul că reclamantul a formulat, în mai multe rânduri în cursul procedurii, cereri suplimentare de declarație; în plus, cauza a fost amânată de mai multe ori la inițiativa sa; guvernul susține, în sfârșit, că autoritățile competente au dat dovadă de o atenție deosebită în desfășurarea procedurii; reclamantul se opune afirmațiilor făcute de guvern. Curtea ia notă de faptul că, în cererea sa, recurentul se exprimă astfel: mai târziu a avut loc condamnarea finală (...) 11 ani. Pe parcursul acestei lungi așteptări, mă prezentam adesea în fața instanței care a amânat cauza, aflându-mă într-o situație de stres permanent (...) mai târziu. Curtea consideră că reclamantul se plânge, cel puțin în esență, de durata procedurii. Curtea constată că procedura a început cel târziu la 20 august 1984, atunci când reclamantul a fost rejucat și se încheie la 30 decembrie 1997, atunci când Curtea de Casație a respins recursul formulat de reclamant și, prin urmare, a durat cel puțin 13 ani, patru luni și zece zile. Curtea amintește că perioada care trebuie luată în considerare începe numai cu luarea în considerare, la 20 noiembrie 1985, a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Grecia, dar că, pentru a verifica caracterul rezonabil al perioadei de timp scurse după 20 noiembrie 1985, el dorește totuși să ia în considerare starea în care se afla cauza la momentul respectiv (a se vedea în special Hotărârea Foti și alții c. Italia din 10 decembrie 1982, seria A 56, p. 18, § 53. Perioada care trebuie luată în considerare este, prin urmare, de 12 ani, o lună și 10 zile. Curtea consideră că, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest at trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară RESTUL REQUEETEI RECEVAVABILE toate mijloacele de fond rezervate. S. Dolle M. Fischbach Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-10-19
0,96
AFFAIRE IKONOMITSIOS c. GRECE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE IKONOMITSIOS c. GRÈCE (Requête n° 43615/98) ARRÊT STRASBOURG 19 octobre 2000 DÉFINITIF 04/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2000-10-19
0,96
TSIRONIS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44584/98 présentée par Vasilios TSIRONIS contre Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 19 octobre 2000 en une chambre composée de M. A.B
CtEDO 2000-02-10
0,95
ZARMAKOUPIS ET SAKELLAROUPOULOS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44741/98 présentée par Anastassios ZARMAKOUPIS et Georgios SAKELLAROPOULOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 fév
CtEDO 2001-09-20
0,95
AZAS ET AUTRES contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50824/99 présentée par Dimitrios AZAS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (Deuxième section), siégeant le 20 septembre 2001 en une chambre composé
CtEDO 2001-01-11
0,95
I.M. contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49281/99 présentée par I.M. contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 11 janvier 2001 en une chambre composée de MM. A.B. Baka, pr
Sursă