Skoubo împotriva Danemarcei

SEGUNDA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 39581/98 de Egon Verner SKOUBO împotriva Danemarcei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 9 martie 2000 în calitate de judecători C.L. Rozakis, președintele F. Fischbach, G. Bonello, dna V. Stráznická, P. Lorenzen, A.B. Baka, E. Levits [Notă1] și dna S. Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 21 noiembrie 1997 și înregistrată la 30 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un cetățean danez, născut în 1934. Rezide în Søborg, Danemarca.

În acțiunea dinaintea Curții, reclamantul este reprezentat de dl Tyge Trier, avocat practicant la Frederiksberg, Danemarca. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 martie 1983, reclamantul, care anterior a fost operat de mai multe ori pe genunchi, a suferit o operație de genunchi la Spitalul Național din Copenhaga (Rigshospitalet) Potrivit reclamantului operația a fost efectuată fără consimțământul său și a deteriorat grav condiția. La 28 aprilie 1986, reclamantul s-a plâns la Consiliul Național de Sănătate ( Sundhedsstyrelsen ), denumit în continuare „NHB”, cu privire la tratamentul pe care l-a primit în 1983. Se pare că examinarea cazului a rămas la cererea reclamantului până la 29 ianuarie 1988, atunci când a depus o plângere detaliată.

La 27 februarie 1989, NHB a exprimat opinia că tratamentul spital al reclamantului nu a fost nici eronat, nici negligent. În aceeași zi, reclamația sa a fost transmisă pentru decizia Consiliului de Reclamații pentru Pacienți nou înființat al Serviciului de Sănătate ( Sundhedsvæsenets Pacienklagenævn ), denumit în continuare „BPC”. După ce a primit un aviz din 23 martie 1990 de la NHB pe baza unei reevaluări a cazului, PCB a hotărât plângerea la 26 octombrie 1990. Consiliul a constatat că reclamantul nu a primit suficiente informații înainte de operațiune, dar a convenit cu NHB că nu s-a comis nicio eroare și că nu s-a avut nici o neglijență în tratament. La 11 noiembrie 1990, reclamantul a solicitat PCB să își revizuiască plângerea.

Având primit un aviz din 22 noiembrie 1991 de la NHB, PCB la 10 decembrie 1991 a informat reclamantul că nu există nicio bază pentru reluarea cazului. La 18 decembrie 1991, reclamantul a solicitat PCB să răspundă anumitor întrebări în legătură cu avizul NHB din 22 noiembrie 1991. PCB a primit un aviz suplimentar din 21 februarie 1992 de la NHB, care a fost comunicat reclamantului. La 28 aprilie 1992 și din nou la 19 iunie 1992, el a solicitat PCB să suspende cazul. Pe baza unei scrisori din 17 august 1992 de la solicitant, NHB a prezentat un aviz din 26 martie 1993 în care Consiliul a prezentat avizele sale anterioare. PCB a transmis avizul reclamantului la 1 aprilie 1993. O nouă scrisoare din 9 august 1993 de la reclamant cu o serie de întrebări a fost răspunsă de către PCB la 3 februarie 1994 cu referire la un aviz din 15 decembrie 1993 de la procedura Curții Naționale.

În vederea suspendării unei perioade de prelungire, reclamantul, la 16 martie 1988, a interzis Curtea Înaltă a Danemarcei de Est (Østre Landsret) împotriva Spitalului Național care a solicitat daune pentru presupusul mal practică de către unul dintre medicii spitalului. A solicitat o compensație de 80.000 de coroane daneze (DKK). În aceeași zi, avocatul reclamantului a scris Spitalului Național: „Am cerut Curții Înalte să nu agiteze acțiunile, așa cum ar trebui să-ți aud foarte mult opinia despre caz înainte de a fi luată în considerare fondurile acțiunii… ” - se presupune că cu scopul de a evita procedurile judiciare, dacă o altă operațiune ar putea rezolva problemele. O primă audiere preliminară a avut loc la 7 iunie 1988 și, în perioada până la 3 noiembrie 1992, au avut loc 24 de audieri preliminare, toate care au dus la suspendarea cazului.

În perioada cuprinsă între 7 iunie 1988 și 1 mai 1990, cazul a fost suspendat în 14 ocazii pentru a permite reclamantului să prezinte un memorial scris. Între 1 mai 1990 și 15 ianuarie 1991, la cererea părților s-a suspendat încă cinci ori, pentru a aștepta un răspuns al PCB-ului. Reclamantul a primit o suspendare în patru ocazii ulterioare între 15 ianuarie și 5 noiembrie 1991 pentru a lua în considerare un răspuns al PCB-ului și o posibilă nouă cerere către Consiliu, și în perioada de la 5 Noiembrie 1991, până la 3 noiembrie 1992, cazul a fost suspendat de două ori în așteptarea unui răspuns suplimentar al PCB. La o audiere preliminară din 3 noiembrie 1992, cazul a fost suspendat pentru ca părțile să redacteze întrebări pentru prezentarea Consiliului Medico-Legal (Retslægerådet).

Întrebări redactate de avocatul reclamantului au fost trimise la consilier pentru inculpat și la instanță la 27 aprilie 1993, iar acestea au fost considerate gata de prezentare la Consiliul Medico-Legal la o audiere preliminară a instanței la 14 decembrie 1993. Datorită unei erori din partea Curții Înalte, întrebările - în totalul 31 - nu au fost transmise Consiliului Medico-Legal până la 16 noiembrie 1994. Între timp, cazul a fost suspendat în parte datorită schimbării avocatului reclamantului. La 10 iulie 1995, Consiliul Legal Medico a răspuns la întrebări. În cursul perioadei de la 5 septembrie 1995 până la 25 iunie 1996, cazul a fost suspendat cu cinci ocazii în așteptarea cererii de ajutor juridic gratuit a reclamantului și a unor considerații privind mărimea cererii sale.

Din transcripțiile de procedură a instanței, judecătorul președinte la o audiere din 21 martie 1996 a declarat că acest caz ar trebui încheiat și, la o audiere ulterioră din 25 iunie 1996, cazul a fost stabilit pentru proces la 28 și 29 noiembrie 1996. La o audiere preliminară din 29 octombrie 1996, avocatul reclamantului a solicitat o suspendare pentru a obține un aviz de la Consiliul Național al Injurii Industriale (Arbejdsskadestyrelsen ), denumit în continuare „NBI”, privind gradul de dezactivare și pierdere a capacității de lucru al reclamantului. Se pare că NBI a fost solicitat un aviz la 23 ianuarie 1996, dar că Consiliul a primit doar un certificat medical solicitat pe care reclamantul a vrut să-l formuleze la 2 septembrie 1996. Judecătorul președinte a declarat că cazul a devenit îndeajuns vechi și că o suspendare a dat naștere la ezitații serioase.

Cu toate acestea, ținând cont de importanța atașată de avocatul reclamant la un aviz din partea NBI, instanța a acceptat o scurtă amânare. Cazul a fost reprogramat în consecință pentru procesul de la 22 la 24 aprilie 1997. Avizul NBI a fost depus la 17 aprilie 1997 și procesul a avut loc în conformitate cu hotărârea din 17 iunie 1997. La 11 august 1997, reclamantul a apelat împotriva hotărârii în fața Curții Supreme (Højesteret). Părțile au depus comemorative scrise până la 26 mai 1998, în care data procesului a fost stabilită la 4 mai 1999. Cu toate acestea, ședința a fost suspendată la cererea reclamantului din cauza unei modificări ale avocatului. La 6 decembrie 1999 hotărârea a fost pronunțată de Curtea Supremă.

Reclamantul a primit daune în valoare de 20.000 DKK. COMPLAINTE Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că cazul său împotriva spitalului național nu a fost stabilit într-un timp rezonabil. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, de durata procedurii privind stabilirea cererii sale de daune. Potrivit Guvernului, perioada relevantă a început la 16 martie 1988 când s-a încheiat o procedură în fața Curții Înalte din Danemarca de Est. Reclamantul susține însă că perioada relevantă a început la 28 aprilie 1986 când s-a plâns la NHB. Procedura s-a încheiat la 6 decembrie 1999. În consecință, acestea au durat cel puțin mai mult de 11 ani.

Reclamantul consideră că durata procedurii depășește termenul rezonabil prevăzut la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul contează acest lucru. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența organelor Convenției cu privire la chestiunea „tempului rezonabil” și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară o examinare a meritelor plângerii. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECLAREA ADMINISTRABILĂ DE APLICARE, fără a aduce atingere meritelor cazului. S. Dolle C.L. Rozakis Președintele grefierului [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). Atunci când se introduce numele prin intermediul AltS, vă rugăm să eliminați numele judecătorului de substitut, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare).

(Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.)

SECOND SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 39581/98 by Egon Verner SKOUBO against Denmark The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9 March 2000 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis, President , Mr F. Fischbach, Mr G. Bonello, Mrs V. Stráznická, Mr P. Lorenzen, Mr A.B. Baka, Mr E. Levits , judges , [Note1] and Mrs S. Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 21 November 1997 and registered on 30 January 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Danish citizen, born in 1934. He resides in Søborg, Denmark.

In the proceedings before the Court the applicant is represented by Mr Tyge Trier, a lawyer practising in Frederiksberg, Denmark. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 18 March 1983 the applicant, who previously had been operated several times on his knees, underwent knee surgery at the National Hospital in Copenhagen ( Rigshospitalet) . According to the applicant the operation was carried out without his consent and seriously deteriorated his condition. 1. Administrative proceedings On 28 April 1986 the applicant complained to the National Health Board ( Sundhedsstyrelsen ), hereinafter referred to as “the NHB”, about the treatment he had received in 1983. The consideration of the case was apparently stayed at the request of the applicant until 29 January 1988, when he submitted a detailed complaint.

On 27 February 1989 the NHB expressed the view that the hospital treatment of the applicant had been neither erroneous nor negligent. The same day his complaint was forwarded for decision to the newly established Patient Complaints Board of the Health Service ( Sundhedsvæsenets Patientklagenævn ), hereinafter referred to as “the PCB”. Having received an opinion of 23 March 1990 from the NHB based on a re ‑ assessment of the case, the PCB decided the complaint on 26 October 1990. The Board found that the applicant had not received sufficient information prior to the operation, but agreed with the NHB that no errors had been committed, nor had any negligence occurred in the treatment. On 11 November 1990 the applicant requested the PCB to reassess his complaint.

Having received an opinion of 22 November 1991 from the NHB, the PCB on 10 December 1991 informed the applicant, that there was no base for re-opening the case. On 18 December 1991 the applicant asked the PCB to answer some questions in relation to the NHB’s opinion of 22 November 1991. The PCB received a further opinion of 21 February 1992 from the NHB, which was communicated to the applicant. On 28 April 1992 and again on 19 June 1992, he requested the PCB to adjourn the case. Based on a letter of 17 August 1992 from the applicant, the NHB submitted an opinion of 26 March 1993 in which the Board referred to its previous opinions. The PCB forwarded the opinion to the applicant on 1 April 1993. A further letter of 9 August 1993 from the applicant with a number of questions was answered by the PCB on 3 February 1994 with reference to an opinion of 15 December 1993 from the NHB.

2. Court proceedings In order to suspend a limitation period the applicant, on 16 March 1988, brought an action before the High Court of Eastern Denmark ( Østre Landsret) against the National Hospital claiming damages for alleged malpractice by one of the hospital’s doctors. He claimed compensation in the amount of 80,000 Danish Crowns (DKK). On the same day counsel for the applicant wrote to the National Hospital: “I have asked the High Court not to speed up the action as I should very much like to hear your opinion of the case before the merits of the action are considered… ” - allegedly with the aim to avoid court proceedings, if another operation could solve the problems. A first preliminary hearing was held on 7 June 1988 and in the period up to 3 November 1992 a total of 24 preliminary hearings were held, all of which led to an adjournment of the case.

During the period from 7 June 1988 until 1 May 1990 the case was adjourned on 14 occasions to enable the applicant to present a written memorial. Between 1 May 1990 and 15 January 1991 it was adjourned a further five times at the request of the parties in order to await a reply from the PCB. The applicant was granted an adjournment on four subsequent occasions between 15 January and 5 November 1991 to consider a reply from the PCB and a possible new application to the Board, and in the period from 5 November 1991 until 3 November 1992 the case was adjourned twice awaiting a further reply from the PCB. At a preliminary court hearing on 3 November 1992, the case was adjourned in order for the parties to draft questions for submission to the Medico-Legal Council ( Retslægerådet).

Questions drafted by counsel for the applicant were sent to counsel for the defendant and to the court on 27 April 1993, and they were considered ready for submission to the Medico-Legal Council at a preliminary court hearing on 14 December 1993. Due to an error on the part of the High Court the questions - in total 31 - were however not forwarded to the Medico-Legal Council until 16 November 1994. In the meantime the case was adjourned partly due to the applicant’s change of lawyer. On 10 July 1995 the Medico ‑ Legal Council answered the questions. During the period from 5 September 1995 until 25 June 1996 the case was adjourned on five occasions pending the applicant’s request for free legal aid and considerations concerning the size of his claim.

It appears from the transcripts of the court records that the presiding judge at a hearing on 21 March 1996 stated that the case ought to be concluded, and at a further hearing on 25 June 1996 the case was set for trial on 28 and 29 November 1996. At a preliminary court hearing on 29 October 1996 counsel for the applicant requested an adjournment in order to obtain an opinion from the National Board of Industrial Injuries ( Arbejdsskadestyrelsen ), hereinafter referred to as “the NBI”, on the applicant’s degree of disablement and loss of working capacity. It appears that the NBI had been asked for an opinion on 23 January 1996, but that the Board had only received a requested medical certificate upon which the applicant wanted to comment on 2 September 1996. The presiding judge stated that the case had become unduly old and that an adjournment gave rise to serious hesitations.

However, taking into account the importance attached by counsel for the applicant to an opinion from the NBI, the court accepted a short adjournment. The case was accordingly rescheduled for trial from 22 to 24 April 1997. The opinion of the NBI was submitted on 17 April 1997 and the trial took place as scheduled. By judgment of 17 June 1997 the High Court found in favour of the defendant. On 11 August 1997 the applicant appealed against the judgment to the Supreme Court ( Højesteret). The parties filed written memorials by 26 May 1998, on which date the case was set for trial on 4 May 1999. The hearing was adjourned, however, at the applicant’s request due to a change of lawyer. On 6 December 1999 judgment was pronounced by the Supreme Court.

The applicant was awarded damages in the amount of 20,000 DKK. COMPLAINTS The applicant complains, under Article 6 §1 of the Convention, that his case against the National hospital was not determined within a reasonable time. THE LAW The applicant complains, under Article 6 § 1 of the Convention, of the length of the proceedings concerning the determination of his claim for damages. According to the Government the relevant period began on 16 March 1988 when proceedings were instituted before the High Court of Eastern Denmark. The applicant submits, however, that the relevant period began on 28 April 1986 when he complained to the NHB. The proceedings came to an end on 6 December 1999. Accordingly, they lasted at least more than 11 years.

The applicant considers that the length of the proceedings exceeds the reasonable time requirement set out in Article 6 § 1 of the Convention. The Government contest this. The Court considers, in the light of the criteria established by the case-law of the Convention organs on the question of “reasonable time”, and having regard to all the information in its possession, that an examination of the merits of the complaint is required. For these reasons, the Court, unanimously,

DECLARES THE APPLICATION ADMISSIBLE

, without prejudging the merits of the case. S. Dollé C.L. Rozakis Registrar President [Note1] Judges names are to be followed by a COMMA and a MANUAL LINE BREAK (Shift+Enter). When inserting names via AltS please remove the substitute judge’s name, if necessary, and the extra paragraph return(s). (There is to be no extra space between the judges’ names and that of the Section Registrar.)