CASE OF M.C. AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CASE OF M.C. AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2000)
CAUZA DE SECȚIUNE TERZĂ A M.C. ȘI ALE ALȚII c. REGATUL UNIT (Aplicații nr. 25283/94, 25690/94, 26701/95, 27771/95 și 28457/95) JUDGMENT STRASBOURG 21 martie 2000 În cazul M.C. și alții c. Regatul Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de ședință compusă din: J.-P. Costa Președinte Kūris Dna Tulkens Jungwiert dna Greve, Traja, Ugrekhelidze, judecători și judecători Dna Dollé, grefierul secțiunii, care a deliberat în privat la 7 martie 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost remis Curtea, astfel cum a fost stabilit în temeiul articolului 19 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către Guvernul Regatului Unit („ Guvernul”) la 20 noiembrie 1998, în cadrul trimestrei Perioada lunară stabilită de fostele articole 32 § 1 și 47 din Convenție. A fost originară în cinci cereri împotriva Regatului Unit depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția de către cinci resortisanți ai Regatului Unit, M.C., care au solicitat Comisiei să nu își dezvăluie identitatea și au menținut această cerere în fața Curții, dl John Deary, dl Peter Wood, dl Peter Davy și dna Doreen Clark, la următoarele date: 12 iulie 1994, 26 octombrie 1994, 4 mai 1994, 6 aprilie 1995 și 24 august 1995. Având fost reprezentate inițial de diferite firme de avocati, reclamanții, cu excepția dlui Peter Davy, au autorizat ulterior Reclamanții HMB din Legea Stoke la Trent să le reprezinte în fața Curții. Dl Davy, reprezentat în fața Comisiei de către Reclamanții Turberville Woodbridge din Uxbridge, Middlesex, nu a returnat forma de autoritate furnizată de Registrul. Guvernul a fost reprezentat de agentul lor, dl Eaton. La 14 ianuarie 1999, Grupul Marei Camere a hotărât, în conformitate cu art. 5 § 4 din Protocolul nr. 11 din Convenția și articolele 100 § 1 și 24 § 6 din Regulamentul Curții, că cererile vor fi examinate de una dintre secțiuni. Acestea au fost, în acest sens, atribuite cele de-a treia secțiune (art. 52 § 1). La 24 februarie 1999 Sir Nicolas Bratza, judecătorul ales în ceea ce privește Regatul Unit, care a fost ex officio membru al Camerei constituie examinarea cererilor (art. 27 § 2 din Convenție și art. 24 § 4 din Regulamentul de judecată), s-a retras din ședință în Camera, având participat la examinarea cazului de către Comisie (art. 28). Guvernul a numit, în consecință, Sir Rupert Jackson ca judecător ad hoc (art. 27 § 2 din Convenție și art. 29 § 1). Guvernul a renunțat ulterior la prezența judecătorului ad hoc pentru examinarea acestor cazuri. Dl J.-P. Costa, vicepreședintele Secțiunii, preia președinția Camerei în examinarea cererilor (art. 12) și stabilește compoziția camerei (art. 52 § 2 și art. 12). În plus față de președintele Camerei, ceilalți membri ai acestuia erau dl P. Küris, dna F. Tulkens, dl K. Jungwiert, dna H.S. Greve, dl Traja și dl M. Ugrekhelidze. La 2 martie 1999, Camera a hotărât că îndeplinirea funcțiilor sale în temeiul articolului 38 § 1 litera (a) din Convenție nu a solicitat o audiere (art. 59 § 2 din Regulamentul Curții). Prin scrisoarea din 30 martie 1999 și în conformitate cu decizia Președintelui Camerei în conformitate cu art. 59 § 3, părțile au fost predate până la 30 mai 1999 să prezinte comemorații cu privire la chestiunile din cereri. Scrisoarea a fost trimisă Guvernului, Solicitori HMB Law și Solicitori Turberville Woodbridge. Guvernul și-a prezentat memorial la 27 mai 1999. Prin scrisoarea din 24 iunie 1999, trimisă Sollicitorilor Legii HMB și Solicitorilor Turberville Woodbridge, grefierul, menționând că reclamanții nu au prezentat un memorial și nu au solicitat o prelungire a termenului stabilit în acest scop, și-a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. La 25 iunie 1999, Sollicitorii Legii HMB au răspuns că, la revizuirea dosarelor lor, nu au putut localiza o scrisoare din Registru din 30 martie 1999 și că nu erau conștienți de termenul de depunere a memorialului lor. În consecință, ei au solicitat un nou termen. Prin scrisoarea din 19 iulie 1999 reclamanții au fost informați că noul termen este 17 septembrie 1999. La 30 septembrie 1999, Registrul a contactat Sollicitorii din Legea HMB prin telefon pentru a întreba motivele pentru care nu au depus un memorial. Prin scrisoarea din 25 octombrie 1999, trimis la Solicitori din Legea HMB și Solicitori din Turberville Woodbridge, scriitorul a reamintit din nou reclamanților termenul care a expirat și a repetat trimiterea la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Nu s-a primit nici o corespondență relevantă de la reclamanții începând cu 1 iulie 1999. O scrisoare din 16 februarie 2000 de la HMB Solicitors a solicitat doar lista completă a cererilor de „tax de poluare” pe care le aștepta Curtea. 10. La 7 martie 2000, Curtea a hotărât să se alăture la toate cele cinci cereri (art. 43 § 1). Fiecare reclamant nu a plătit sumele datorate pentru o taxă comunitară (taxul pe valuri). În acel moment, reclamanții depindeau de prestațiile de stat sau trăiau de un venit scăzut. În proceduri separate în instanțele magistrate s-a stabilit că nepagarea se datorează refuzului sau neglijarea deplină a debitorului. Fiecare dintre reclamanții a fost angajat la un termen de închisoare și deținut. Ajutorul juridic nu a fost disponibil și reclamanții nu au fost reprezentați legal în fața instanțelor magistrate. Doi dintre reclamanți au servit întreaga lor închisoare. Cele trei reclamanți rămasi au fost eliberați în cauțiune după ce au solicitat reexaminarea judiciară în fața Tribunalului Înalt. În urma procedurii de revizuire judiciară, cei trei solicitanți au obținut ordine de anulare a ordonanțelor de încarcerare a magistraților în cazurile lor. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 5 §§ §§ 1 și al articolului 5 din Convenție că detenția lor era ilegală și că nu puteau obține compensații în acest sens. De asemenea, în temeiul articolului 6 §§ §§ § și al articolului 3 litera (c) se plângea că ajutorul juridic nu era disponibil și că nu era reprezentat în mod legal în fața instanțelor magistrate care le-au ordonat închisoarea. Prin decizii parțiale din 29 noiembrie 1995 (în cererea nr. 27771/95) și din 15 mai 1996 (în cererea nr. 26701/95), Comisia a declarat inadmisibilă plângerile dlui Davy și domnului Wood în temeiul articolului 5 §§ 1 și 5 din Convenție. În aceeași dată, în o decizie separată, Comisia a declarat admisibile toate plângerile celorlalte trei reclamanți, M.C., Dl Deary și Dl Clark. 12. În cazul dlui Wood și Dl Davy, în raportul său din 1 iulie 1998 în temeiul articolului 31 din Convenție, Comisia a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6 §§ 1 și 3 litera (c) din Convenție. Comisia și-a adoptat raportul în cazul M.C., al dlui Deary și al dnei Clark la 9 septembrie 1998. El a concluzionat că nu s-a încălcat art. 5 §§ 1 și 5 din convenție și că s-a încălcat art. 6 §§ § și 3 litera (c) în fiecare caz. „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cauzelor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ....” 14. Având în vedere corespondența cu reclamanții din martie 1999 (a se vedea mai sus §§ 7-9), Curtea constată că nu intenționează să își continue cererile în sensul articolului anterior. 15. Curtea constată, de asemenea, că și-a exprimat avizul privind plângerile aproape identice cu cele formulate de reclamanți (a se vedea Hotărârea Benham c. Regatul Unit din 10 iunie 1996, Raportul hotărârilor și hotărârilor 1996-III, p. 738, și Hotărârea Perks și alții c. Regatul Unit din 12 octombrie 1999, care urmează să fie publicată în Raporturile 1999. Prin urmare, Curtea nu constată niciun motiv privind respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea suplimentară a prezentelor cereri (art. 37 § 1 din amenda 16). În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUS DECIZE să elimine cazul din listă. Efectuat în engleză și notificat în scris la 21 martie 2000. Dollé J-P Costa Grefier Președinte