CtEDO 16.11.2004 Auto

CASE OF EDWARDS AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
16.11.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF EDWARDS AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU PREZENTA SECȚIUNE A REGATULUI UNIT (Depunerea nr. 38260/97) HOTĂRÂREA (decontare favorabilă) STRASBOURG 16 noiembrie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Edwards și alții c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Președintele Pillonpää Sir Nicolas Bratza Dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecătorii și dl O'Boyle, grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 26 octombrie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Aceste șase cereri (nus. 38260/97, 46416/99, 47143/99, 46140/99, 58896/00 și 3859/02) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au fost depuse fie la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) fie, după 1 noiembrie 1998, cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de șase resortisanți ai Regatului Unit, Caroline Edwards, Sandra Strickland, mai Parker, Debra Mackman, Ingrid Dann și Steven Daldry, respectiv la 17 iulie 1997 și alte date ulterii, astfel cum se prevede în dosarul Curții. Reclamanții au fost reprezentați de Sollicitori Dickson, practicând în Stoke pe Trent. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna E. Willmott, Biroul de Externe și Commonwealth, Londra. Reclamanții s-au plâns, în mod divers, de lipsa de reprezentare juridică în cadrul procedurii de nepagare a taxelor de sondaj și deținerea ordonată de judecătorii, invocand art. 5 §§ § 1 și 5 și art. 6 §§ §§ 1 și 3 litera (c) din Convenție. La 1 noiembrie 1998, cererile au fost transferate de la Comisie către Curte în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 21 octombrie 2003, după ce au obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 3 noiembrie 2003, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. După schimb de corespondență, la 22 septembrie 2004, reclamanții și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazurilor. Detaliile referitoare la reclamanții sunt consemnate în dosarele Curții și pot fi consultate în arhivele Curții. Fiecare reclamant nu a plătit sume datorate fie pentru taxele locale (taxa comunitară, impozitul consiliului sau ratele neinternă) fie pentru amenzile impuse de instanță. În ceea ce privește nefuncția de a plăti impozite locale, instanța magistratului a determinat în fiecare caz că reclamanții sunt în măsură să plătească (în cazul unei amenzi); în cazul amenzilor, instanța magistratului a impus amenzii, deoarece sentința urma o condamnare penală. Fiecare reclamant a căzut în amânare cu plățile datorate de la ei. Aceste cazuri au implicat procedurile de executare în ceea ce privește achizițiile lor în instanța magistratelor. Fiecare reclamant a apărut în fața instanței, în urma emiterii unei cereri de comision în închisoare, ca urmare a nefuncției lor de a plăti sumele datorate. În această ședință, magistrații au constatat că nepagatul de plată a fost datorită refuzului sau neglijenței deliberate al reclamantului. Ca urmare, fiecare reclamant a fost condamnat la o perioadă de închisoare, condamnată în termeni în care reclamantul efectuează plăți periodice pentru suma rămasă. Când reclamantul nu a respectat termenele impuse, s-a desfășurat o nouă ședință în instanța magistratului la care s-a activat termenul suspendat de închisoare. Fiecare reclamant a petrecut o perioadă de timp în închisoare. Ajutorul juridic nu a fost disponibil pentru procedurile de executare înainte de 1 iunie 1997 și niciunul dintre reclamanții nu a fost reprezentat legal la audieri în fața magistraților. 10. După închisoarea lor, s-a formulat o cerere în numele fiecărui reclamant, fie prin reexaminare judiciară, fie prin caz declarat, ceea ce a determinat Curtea Înaltă să anuleze ordinele pronunțate de magistrați. În trei cazuri (Parker (46416/99), Daldry (58896/00), Dann (3859/02)), ordinile magistraților au fost anulate într-o hotărâre a Curții Înalte. În celelalte cazuri, ordinile au fost anulate în urma aprobării Curții Înalte a unei hotărâri de consimțământ convenite între reclamanții și magistrații care le-au condamnat. Legea 11. La 22 septembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Emily Willmott, Agent al Guvernului Regatului Unit declară că, Guvernul Regatului Unit, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurilor menționate mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și fără a aduce atingere problemei încălcării Convenției, propun să facă următoarea exgrație plăți în ceea ce privește prejudiciu material și moral: dna Ingrid Celina April DANN (3859/02) £3.000 dna May PARKER (46416/99) £3.500 dna Deborah MACKMAN (47143/99) £5.000 dna Sandra STRICKLAND (46140/99) £4.000 dna Caroline EDWARDS (3820/97) £3.500 dna Steven James DALDRY (5896/00) £4.200 Plus suma globală de £12.000 (inclusiv TVA) în ceea ce privește costurile totale ale tuturor șase solicitări. Sumele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazurilor. La 22 septembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Noi: dna Ingrid Celina April DANN (3859/02), dna May PARKER (46416/99), dna Deborah MACKMAN (47143/99), dna Sandra STRICKLAND (46140/99), dna Dna. Caroline EDWARDS (38260/97) și dl Steven James DALDRY(58896/00) observă că Guvernul Regatului Unit, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurilor menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului și fără a aduce atingere problemei încălcării Convenției, sunt dispuse să ne plătească exgrația suma de 3000 GBP, 3.500, 5.000, 4.000, 3.500 și, respectiv, 4.200 în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale; plus suma globală de 12.000 GBP (inclusiv TVA) în ceea ce privește costurile totale ale cererilor noastre. Sumele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare, dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Regatului Unit în ceea ce privește faptele acestor cereri. Declarăm că aceasta constituie o soluție finală a cazurilor. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. De asemenea, ne angajăm să nu solicităm ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. 14. În consecință, cazurile ar trebui să fie excluse din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS a hotărât să elimine cazurile din listă; a luat notă de angajamentul părților de a nu cere o recerere a cazurilor în fața Marei Camere. Președintele grefierului Michael O'Boyle Matti Pellonpäää

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-01-21
0,94
FITZMARTIN and OTHERS v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION DECISION Application nos. 34953/97 and others by Debra FITZMARTIN and Others against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 21 January 2003 as a Chamber composed of Mr M. Pellonpää,
CtEDO 2005-01-18
0,94
CASE OF TOWNSEND v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF TOWNSEND v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 42039/98) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 18 January 2005 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Townsend v. the Un
CtEDO 2007-01-16
0,94
CASE OF TERRILL AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF TERRIL AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (Applications nos. 60469/00, 60949/00, 63465/00, 63472/00, 63483/00, 64008/00 and 64115/00) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 16 January 2007 This judgment is final but
CtEDO 2007-03-06
0,94
CASE OF HANCOCK AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF HANCOCK AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (Applications nos. 63470/00, 63473/00, 63474/00, 63645/00 and 63702/00) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 6 March 2007 This judgment is final but it may be subject to e
CtEDO 2003-03-04
0,94
WILLIS and OTHERS v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION DECISION Application nos. 49764/99 and others by Simon WILLIS and Others against the United Kingdom 17 applications against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4 March 2003 as a
Sursă