DANESI v. ITALY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 31015/96 de Helene DANESI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 23 martie 2000 în calitate de Cameră compusă din C.L. Rozakis, Președintele B. Conforti, P. Lorenzen, dna M. Tsatsa-Nikolovska, A.B. Baka, E. Levits, A. Kovler, judecători și E. Fribergh, secretarul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la 8 martie 1996 de la Comisia Europeană a Drepturilor Omului și înregistrată la 15 aprilie 1996, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național italian, născut în 1971 și locuiește în Roma Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Guglielmo Martignetti, un avocat practicant în Roma. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat lui M.P. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 9 ianuarie 1991, reclamantul și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea magistratului de la Roma. Prin decizia din 8 mai 1991, judecatorul de la Roma a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediul să fie evacuat până la 30 iunie 1992. La 19 noiembrie 1993, reclamantul a notificat chiriașul care o cere să abandoneze sediul. La o dată neespecificată, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 19 ianuarie 1994. La 23 martie 1994, reclamantul a făcut o declarație legală că ea a solicitat urgent ca locație pentru ea. Între 19 ianuarie 1994 și 8 mai 1996, judecătorul a făcut mai multe încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuat, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa de asistență de poliție - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de expulsie. Răspunsuri pentru DECISIUNE Prin scrisoarea din 16 iulie 1999, Registrul Curții a solicitat avocatului reclamantului să furnizeze informații actualizate privind procedura de expulzare. După ce nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 27 octombrie 1999, Registrul Curții și-a reînnoit cererea de informații actualizate și a avertizat avocatul reclamantului că, în cazul în care aceste informații nu ar fi primite înainte de 24 noiembrie 1999, Curtea ar putea decide să anuleze cazul în afara listăi sale. După ce nu a primit nici o primire a scrisorii înregistrate, la 8 februarie 2000, Registrul Curții și-a reiterat cererea prin fax, avocatul reclamantului nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Curtea consideră acum că reclamantul a pierdut interesul în cererea sa. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE DECIZIA DE APLICARE A CAUZULUI DE CAUZE Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 31015/96

by Helene DANESI

against Italy

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 23 March 2000 as a Chamber composed of

Mr

C.L. Rozakis,

President

,

Mr

B. Conforti,

Mr

P. Lorenzen,

Mrs

M. Tsatsa-Nikolovska,

Mr

A.B. Baka,

Mr

E. Levits,

Mr

A. Kovler,

judges

,

and

Mr

E. Fribergh,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 8 March 1996 and registered on 15 April 1996,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is an Italian national, born in 1971 and living in Rome

She is represented before the Court by Mr Guglielmo Martignetti, a lawyer practising in Rome.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant is the owner of an apartment in Rome, which she had let to M.P.

In a writ served on the tenant on 9 January 1991, the applicant communicated her intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Rome Magistrate. By a decision of 8 May 1991, the Rome Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises must be vacated by 30 June 1992.

On 19 November 1993, the applicant served notice on the tenant requiring her to vacate the premises. On an unspecified date, she served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 19 January 1994. On 23 March 1994, the applicant made a statutory declaration that she urgently required the premises as accommodation for herself.

Between 19 January 1994 and 8 May 1996, the bailiff made several attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.

COMPLAINTS

The applicant complained about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment and about the duration of the eviction proceedings.

REASONS FOR THE DECISION

By a letter dated 16 July 1999, the Registry of the Court asked the applicant’s lawyer to provide updated information about the eviction proceedings. Having received no reply, by a registered letter of 27 October 1999, the Registry of the Court renewed its request for updated information and warned the applicant’s lawyer that, should such information not be received before 24 November 1999, the Court might decide to strike the case off its case-list. Having received no receipt of the registered letter, on 8 February 2000 the Registry of the Court reiterated its request by fax. The applicant’s lawyer did not reply.

In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court now considers that the applicant has lost interest in her application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO STRIKE THE APPLICATION OUT OF ITS LIST OF CASES

.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Registrar

President