Polini împotriva Italiei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 42645/98 de Lucia POLINI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 20 septembrie 2001 în calitate de Camera compusă de Președintele C.L. Rozakis Bonello dna Strážnická Fischbach dna Tsatsa-Nikolovska Levits judecători Zagrebelsky și dl E. Fribergh Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 28 mai 1998 cu Comisia Europeană a Drepturilor Omului și înregistrată la 7 august 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este o națională italiană care trăiește în Roma. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl A.M.

Luchini și dl G. Croce, avocați care practică în Roma. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat lui M.S. Într-o scrisoare înregistrată din 18 iunie 1991, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1991 și i-a solicitat să abandoneze sediul până la data respectivă. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 9 august 1991, reclamantul a reiterat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului de Roma. Prin decizia din 13 februarie 1992, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul de la Roma a susținut valabilitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 martie 1992. La 8 iunie 1992, reclamantul a notificat locatarului care o cere să abandoneze sediul.

La 13 iulie 1992, ea a notificat locatarului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 31 iulie 1992. Între 31 iulie 1992 și 22 mai 1997, judecătorul a făcut treizeci și o încercare de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece, în temeiul dispozițiilor legale care prevăd suspendarea, reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 despre incapacitatea ei prelungită - prin lipsa de asistență de poliție - de a recupera posesia apartamentului ei. Reclamantul se plânge în continuare, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii de expulzie.

Răspunsuri pentru DECIZIE La 5 aprilie 2001, Curtea a invitat avocații reclamantului să prezinte o actualizare a faptelor cazului înainte de 7 mai 2001. După ce nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 14 mai 2001, Registrul Curții a reamintit avocaților reclamantului că termenul limită pentru depunerea informațiilor s-a expirat la 7 mai 2001 și le-a avertizat că, fără prelungire a termenului solicitat, Curtea ar putea decide să anuleze cazul în afara listei sale. Avocații reclamanților, care au primit această scrisoare la 20 iunie 2001, nu au răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție, Curtea consideră acum că reclamantul a pierdut interesul în cererea sa.

În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 42645/98 by Lucia POLINI against Italy The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 20 September 2001 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis , President , Mr G. Bonello , Mrs V. Strážnická , Mr M. Fischbach , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr E. Levits , Mr V. Zagrebelsky , judges , and Mr E. Fribergh , Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 28 May 1998 and registered on 7 August 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is an Italian national, living in Rome.

She is represented before the Court by Mr A.M. Luchini and Mr G. Croce, lawyers practising in Rome. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows: The applicant is the owner of an apartment in Rome, which she had let to M.S. In a registered letter of 18 June 1991, the applicant informed the tenant that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1991 and asked her to vacate the premises by that date. In a writ served on the tenant on 9 August 1991, the applicant reiterated her intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Rome Magistrate. By a decision of 13 February 1992, which was made enforceable on the same day, the Rome Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 March 1992. On 8 June 1992, the applicant served notice on the tenant requiring her to vacate the premises.

On 13 July 1992, she served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 31 July 1992. Between 31 July 1992 and 22 May 1997, the bailiff made thirty-one attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful as, under the statutory provisions providing for the suspension, the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. COMPLAINTS 1. The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment. 2. The applicant further complains under Article 6 § 1 of the Convention about the duration of the eviction proceedings.

REASONS FOR THE DECISION

On 5 April 2001 the Court invited the applicant’s lawyers to submit an update of the facts of the case before 7 May 2001. Having received no reply, by a registered letter of 14 May 2001 the Registry of the Court reminded the applicant’s lawyers that the deadline for submitting information had expired on 7 May 2001 and warned them that, no extension of the time-limit having been requested, the Court might decide to strike the case off its case-list. The applicant’s lawyers, who received the said letter on 20 June 2001, did not reply. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 of the Convention, the Court now considers that the applicant has lost interest in her application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President