ARJOCU v. ROMANIA

Publicat la 2 mai 2023 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 56630/22 Nicolae ARJOCU împotriva României depusă la 28 noiembrie 2022 comunicat la 13 aprilie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul autorităților naționale și instanțelor de a acorda rambursarea costului asistenței medicale urgente transfrontaliere pe care reclamantul a beneficiat în Austria pentru tratarea cancerului, la care susține că are dreptul în cadrul legislației Uniunii Europene (UE). Afirmă că tratamentul medical propus în România de către institutul medical național specializat din București a fost să-și îndepărteze cordonul vocal, precum și o parte din laringa, care ar fi dus la mutilarea sa, lăsându-l cu un handicap permanent, și anume incapacitatea de a vorbi, precum și să fie hrănit printr-un tub pentru tot restul vieții sale. Reclamantul a hotărât să solicite o a doua opinie medicală și a găsit un tratament mai puțin invaziv la o clinică din Austria pe care a urmat-o în ianuarie 2019, cu rezultate bune, numai tumora fiind eliminată. Înainte de a merge pentru tratamentul medical în Austria, el a solicitat o autorizație prealabilă, și anume, pentru a fi eliberat așa-numitul formular E112 necesar pentru a beneficia de asistența medicală transfrontalieră în conformitate cu legislația UE, dar nu a putut obține-o în timp util. Prin urmare, el a plătit întregul cost al tratamentului și spitalizării la clinica din Austria, care a constituit o valoare de EUR. 15.000. După întoarcerea sa în România, el a depus o cerere la casa regională de asigurări de sănătate (CAS Gorj), depunând, de asemenea, toate documentele medicale și facturile, pentru a fi rambursată costul asistenței medicale primite în Austria, dar a fost refuzat. Apoi a depus o cerere în fața instanțelor naționale. Prin o hotărâre finală din 28 iunie 2022 (înviată la 29 iunie 2022) Iulie 2022) din Curtea de Apel Craiova, afirmația sa a fost respinsă ca fiind nefondată, având în vedere faptul că reclamantul nu a obținut autorizația prealabilă a autorităților naționale competente de a primi asistență medicală într-un alt stat membru al UE, deoarece nu i s-a acordat formularul E112 și nu a dovedit că nu este disponibil în România un tratament eficient pentru starea sa medicală. Într-un aviz separat al hotărârii finale din 28 iunie 2022, unul dintre judecătorii care participă la formarea judiciară de 3 judecători a considerat că afirmația reclamantului a fost bine fondată și că are dreptul la rambursarea costurilor de sănătate suportate într-un alt stat membru al UE, având în vedere, de asemenea, jurisprudența Curții a Uniunii Europene (C-538/19, Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2021, TS și alții / Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate Constanța Invocând articolele 2 și 6 din Convenție și, în fond, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul plânge că autoritățile naționale nu au reușit să respecte obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 2 și a încălcat dreptul său la un proces echitabil prin ignorarea arbitrară a legii UE și a jurisprudenței CJUE aplicabile cererii sale de rambursare a costurilor de îngrijire a sănătății suportate în cadrul tratamentului medical suferit în Austria, în timp ce partea acuzată nu a adăugat dovada existenței unui tratament echivalent mai puțin invaziv disponibil în România. Având în vedere afirmația reclamantului că, în conformitate cu legislația UE, el a avut dreptul la rambursarea costurilor asistenței medicale urgente transfrontaliere de la care a beneficiat în Austria, reclamantul a avut o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În cazul în care este cazul, reclamantul a fost privat de posesiile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Această privație impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea mutatis mutandis, Bélané Nagy c. Ungaria [GC], nr. 53080/13, §§ 72-127, 13 decembrie 2016 și Beeler c. Elveția [GC], nr. 78630/12, § 57, 11 octombrie 2022)?

Published on 2 May 2023

FOURTH SECTION

Application no. 56630/22

Nicolae ARJOCU

against Romania

lodged on 28 November 2022

communicated on 13 April 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal of the national authorities and courts to grant reimbursement of the cost of cross-border urgent medical care that the applicant benefited from in Austria to treat cancer, to which he claims he was entitled in the framework of the European Union (EU) law.

The applicant, who lives in Romania, was diagnosed with a larynx malign tumour in November 2018. He alleges that the medical treatment proposed to him in Romania by the national specialised medical institute in Bucharest was to remove his vocal cord, as well as part of his larynx, which would have resulted in his mutilation, leaving him with a permanent handicap, namely the incapacity to speak, as well as being fed through a tube for the rest of his life. The applicant decided to ask for a second medical opinion and found a less invasive treatment at a clinic in Austria that he followed in January 2019, with good results, only the tumour being removed.

Before going for the medical treatment in Austria, he requested a prior authorisation, namely, to be issued the so-called “E112 form” necessary to benefit from cross-border medical assistance according to the EU law but could not obtain it in due time. Therefore, he paid the entire cost of the treatment and hospitalisation at the clinic in Austria which amounted to EUR

15,000. After his return to Romania, he lodged a request to the regional health insurance house (CAS Gorj), submitting also all the medical documents and invoices, to be reimbursed the cost of the medical assistance he received in Austria, but he was refused. He then lodged a claim before the national courts. By a final judgement of 28 June 2022 (delivered on 29

July 2022) of the Craiova Court of Appeal, his claim was dismissed as ill-founded, on ground that the applicant had not obtained the prior authorisation of the competent national authorities to receive medical assistance in another EU Member State, as he had not been granted the E112 form and he did not prove that an efficient treatment for his medical condition was not available in Romania.

In a separate opinion to the final judgement of 28 June 2022, one of the judges participating in the 3-judge judicial formation considered that the applicant’s claim was well founded and that he was entitled to reimbursement of the health costs incurred in another EU Member State, also considering the case-law of the Court of Justice of the European Union (C-538/19, CJEU judgement of 6 October 2021,

TS and Others v Casa Națională de Asigurări de Sănătate and Casa de Asigurări de Sănătate Constanța

).

Invoking Articles 2 and 6 of the Convention, and in substance, Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicant complains that the national authorities failed to comply with their positive obligations under Article

2 and infringed his right to a fair trial by arbitrarily ignoring the EU law and CJUE case-law applicable to his claim of reimbursement of health-care costs incurred with the medical treatment undergone in Austria, while the defendant party did not adduce the proof of existence of an equivalent less

‑

invasive treatment available in Romania.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Having regard to the applicant’s claim that, according to EU law, he was entitled to the reimbursement of the costs of the cross-border urgent medical care from which he benefitted in Austria, did the applicant have a “possession” for the purposes of Article 1 of Protocol No. 1?

2.

If so, has the applicant been deprived of his possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? Did that deprivation impose an excessive individual burden on the applicant (see

mutatis mutandis, Bélané

Nagy v. Hungary

[GC], no. 53080/13, §§ 72-127, 13 December 2016 and

Beeler v. Switzerland

[GC], no. 78630/12, § 57, 11 October 2022)?