CtEDO 01.04.2000 Auto

TNT INTERNATIONAL ET RUIZ c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
01.04.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TNT INTERNATIONAL ET RUIZ c. FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 45775/05 prezentată de TNT internațional și RUIZ împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 1 aprilie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Snejana Botoutarova, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Rait Marutte, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefevre, judecători și Claudia Westerdiek; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 decembrie 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. Recurenta, TNT Express International (fosta GD Express Worldwide), este o societate în nume colectiv cu sediul social în Villepinte. Reclamantul, dl Georges Ruiz, director regional al acestei societăți, este un resortisant francez, născut în 1965 și rezident în Saint Germain lès Corbeil. Philippe Pech de Laclause, avocat la Paris. Guvernul pârât este reprezentat de domnul Edwige Belliard, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta desfășoară o activitate de comisionar de transport constând în principal în transportul și transportul de colete de mai puțin de 30 kg între Franța și străinătate. Aceasta subcontractează o parte din operațiunile de transport către alte societăți, inclusiv societatea Translor, începând din 2001. La 30 august 2002, ca urmare a unui control efectuat de jandarmii unui șofer al companiei Translor și după verificări ulterioare, s-a constatat că trei angajați ai acestei societăți nu au făcut obiectul unei declarații prealabile angajării, obligatorie în temeiul articolului 320 din Codul de lucru. Doi dintre acești salariați, dnii. și X., efectuau transporturi în cadrul acordului de subcontractare încheiat cu societatea reclamantă. Angajații societății Translor au făcut obiectul unei declarații prealabile angajării, prin intermediul firmei contabile a societății, însărcinat cu efectuarea tuturor declarațiilor sociale și cu întocmirea buletinelor de plată. S-a deschis o anchetă preliminară împotriva reclamanților, care se referea în principal la elementele constitutive ale infracțiunii de împrumut ilicit de mână de lucru (articolul L. 125-3 din Codul de lucru) și, ulterior, la infracțiunea de a recurge la serviciile lucrătorilor disimulați (articolele L. 324-9 și L. 324-10 din Codul muncii). Printr-o hotărâre din 3 decembrie 2003, tribunalul corecțional i-a relaxat pe reclamanții șefului împrumutului de mână de lucru ilicită, i-a trimis înapoi în vederea urmăririi în continuare a șefului recursului la serviciile unui lucrător ascuns, în legătură cu dl X., dar i-a declarat vinovați de această infracțiune, în ceea ce-l privește pe dl T. Prin hotărârea din 8 noiembrie 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârea și a condamnat primul reclamant și al doilea reclamant la o amendă de 6 000 și respectiv 2 000 EUR. Prin hotărârea din 21 iunie 2005, Curtea de Casație a declarat recursul neacceptat, considerând că mijloacele nu erau suficient de serioase pentru a da naștere unei examinări a cauzei. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de acces la o instanță. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 7, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului la dublă instanță. Invocând art. 6 alin. (3) lit. (a) și (b) din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la apărare. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) din Convenție, reclamanții se plâng că judecătorii au omis să-și motiveze decizia în ceea ce privește elementele constitutive ale dreptului comunitar. Invocând art. 7 din Convenție, reclamanții se plâng că au fost condamnați pe baza unei infracțiuni inexistente. La 29 februarie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Edwige BELLIARD, agent guvernamental, declară că guvernul francez propune plata către TNT International și dl Georges Ruiz, suma simbolică de un euro fiecărui reclamant în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi prejudiciul, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul francez a unei încălcări a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. La 6 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Subsemnatul: dl Philippe PECH DE LACLAUSE, avocat, să remarcăm că guvernul francez este pregătit să plătească către TNT International și dl Georges Ruiz suma simbolică de un euro fiecărui reclamant în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi prejudiciul, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1). 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul francez a unei încălcări a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acceptăm această propunere și, în plus, renunțăm la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Prezident

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă