CtEDO 05.04.2000 Auto

AFFAIRE PASCALI ET CONTE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
05.04.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE PASCALI ET CONTE c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA PASCALI ȘI CONTE c. ITALIA (Cercetarea nr. 41823/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 aprilie 2000 În lac., cauza Pascali și Conte c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președintele Fischbach Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Tsatsa-Nikolovska judecători și al dlui Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 23 martie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și resortisanți italieni, Anna Rita Pascali și Erica Conte ( 1998 sub numărul dosarului 41823/98. Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 29 noiembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 10 ianuarie 2000 guvernul și la 20 decembrie 1999 și 3 februarie 2000, recurentele au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. Recurentele sunt resortisante italiene, născute în 1960 și, respectiv, 1984 și își au reședința în Cavallino (Lecce). La 24 mai 1991, prima reclamantă - în numele său și în numele celei de-a doua reclamante, fiica sa minoră - a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune de a obține anularea unei decizii a ministrului Apărării prin care refuza să le acorde o pensie privilegiată de reversibilitate ca urmare a decesului soțului primei reclamante - tatăl celei de-a doua - în cursul exercitării funcțiilor sale. La 4 iunie 1991, dosarul a fost transmis din greșeală Camerei Regionale de Puglia a Curții de Conturi. La 2 octombrie 1991, dosarul a fost transmis Camerei Centrale a Curții de Conturi. În decembrie 1991, dosarul a fost transmis procurorului general, în urma descentralizării Curții de Conturi în 1993, dosarul a fost transmis Camerei Regionale a Pugliei la 15 decembrie 1993. Pe baza informațiilor furnizate de recurente la 10 ianuarie 2000, procedura era încă în curs de desfășurare. La 12 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 41283/98 formulată de dl Mes Pascali și Conte, guvernul italian propune ca fiecare dintre cele două recurente să plătească suma de 6 000 000 ITL (șase milioane de lire italiene), pentru daune morale în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 20 decembrie 1999 și 3 februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de reclamanta J Italian, potrivit căruia este dispus să-mi plătească suma totală de 12 000 000 de lire italiene (ITL) pentru daune morale, adică suma de 6 000 000 000 ITL per reclamantă, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 41223/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Curtea este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunoaște Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 11. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITÉ, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 5 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă