AFFAIRE RICCI c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (règlement amiable)
AFFAIRE RICCI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA RICCI c. ITALIA (Cercetarea nr. 43027/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Ricci c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Fischbach Lorenzen Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 mai 2000, se retrage hotărârea, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Maria Pasquala Ricci a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 31 ianuarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor la A. Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Guvernul italian ( olée) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. La intersecția unghiului art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 5 ianuarie 2000 și la 24 februarie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. (4) La 1 octombrie 1990, reclamanta a înaintat o acțiune în fața judecătorului de instanță din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate. La 15 octombrie 1990, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 16 ctobre 1991. Această audiere a fost amânată din oficiu în primul rând la 8 decembrie 1991 și, mai târziu, la 27 ianuarie 1992. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie luată în deliberare la 8 februarie 1993. Printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 26 aprilie 1993, judecătorul a respins cererea reclamantei. La 31 mai 1993, aceasta din urmă a făcut apel la Tribunalul din Benevent. La 8 iunie 1993, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat ședința de audiere a pledoariilor la 16 februarie 1994. În acea zi, tribunalul a amânat cauza la 16 martie 1994 din cauza absenței judecătorului de punere în funcțiune. Această audiere a fost amânată din oficiu la 18 ianuarie 1995. La acea dată, tribunalul a numit un expert și a amânat cazul la 7 iunie 1995. Această audiere a fost amânată de patru ori până la 14 ianuarie 1998. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 23 ianuarie 1998, tribunalul a respins recursul. ÎN JUST la 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la coagentul guvernului italian la Curte următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 43027/98 introdusă de M Ricci, guvernul italian oferă acesteia suma de 18 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 15 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține cont de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia el este dispus să-mi plătească suma de 18 000 000 de lire italiene (ITL), din care 15 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine cererea nr. 43027/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. mai mult, Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.