AFFAIRE CONTE c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (règlement amiable)
AFFAIRE CONTE c. ITALIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CONTE c. ITALIA (Cercetarea nr. 4097/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 APRILIE 2000 În litigiul Conte c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președintele Fischbach Conforti Bonello Strážnická Tsatsa-Nikolovska, A.B. Baka judecători și domnul Fribergh grefier de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 23 martie 2000, hotărârea a fost luată la această dată, adoptată la data inițială a procedurii, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Riccardo Conte ( reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 7 octombrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Cererea a fost înregistrată la data de 27 aprilie 1998 sub numărul de dosar 40979/96. Guvernul italian (atl) este reprezentat de agentul său, M. Leanza, și de către co-agentul său, dl Esposito. sub unghi de la art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. Curtea a declarat cererea admisibilă la 27 aprilie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 29 noiembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 12 ianuarie 2000 guvernul și la 13 decembrie 1999 și 2 februarie 2000 reclamantul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. La 21 mai 1991, reclamantul și-a numit coproprietatea în fața Tribunalului din Roma pentru a obține anularea deciziei luate la 13 aprilie 1991 de către adunarea coproprietarilor. La data de 6 mai 1992, judecătorul de punere în funcțiune a amânat cazul la data de 21 aprilie 1993 pentru a permite pârâtei să verse documente la dosar și părților să prezinte concluziile lor. La data respectivă, reclamantul a prezentat la dosar documentele referitoare la decizia care face obiectul litigiului. 1994 a fost amânată din oficiu la 20 mai 1994. În acea zi, părțile și-au prezentat concluziile, iar tribunalul a acceptat cererea reclamantului la 3 martie 1995. La 5 octombrie 1995, coproprietatea interjet a apelat la instanța de apel a Romei. Reclamantul a interjetat apel incident. Lacul cauzei a început la 1 februarie 1996. Printr-o ordonanță din 15 februarie 1996, consilierul de punere în funcțiune a respins cererea de executare provizorie a hotărârii de primă instanță prezentate de reclamant. La 16 Mai 1996, părțile și-au prezentat concluziile, iar la 27 septembrie 1996 au avut loc pledoariile. Printr-o hotărâre din 11 octombrie 1996, al cărei text a fost depus la grefa din 27 noiembrie 1996, Tribunalul de Primă Instanță al Romei a făcut parte din dreptul la apelul la coproprietate. Această hotărâre a fost acceptată autoritatea lucrului judecat la 12 ianuarie 1998. La 12 ianuarie, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 409799/98 formulată de dl. Conte, guvernul italian oferă acestuia suma de 8 000 000 000 ITL (opt milioane de lire italiene) drept daune și 1 000 000 ITL (un milion de lire italiene) ca cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea cazului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö 13 decembrie 1999 și 2 februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de reclamant Õ Õ J Õ J Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Italian conform căruia este dispus să-mi plătească suma de 9 000 000 000 de lire italiene, inclusiv 8 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care a generat cererea nr. 40975/95 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 12. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITÉ, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 5 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer