Reclamantul este un național turc, născut în Yeșilhar și locuiește în Kayseri, Turcia. Circumstanțele cazului Reclamantul a fost în trecut un procuror public. În 1993 a scris Ministrul Internului să-l critice, precum și un partid politic care face parte din guvernul coaliției pentru, printre altele, continuarea campaniei teroriste. El a afirmat că partidul în cauză a fost ales pe spatele teroriștilor. În plus, el a criticat o serie de noi amendamente aduse legii privind procedurile penale care au intenția de a spori drepturile acuzaților. Reclamantul a repetat aceleași opinii și opinii într-o carte pe care a publicat-o. La 9 iunie 1994, Consiliul Suprem al judecătorilor și procurorilor publici (Hakimler ve Savcılar Yüksek Kurulu: "Consiliul Suprem") a afirmat că declarațiile sale erau extrem de politice și incompatibile cu obiectivitatea necesară de funcțiile sale.Consiliul Suprem l-a transferat la o jurisdicție mai mică pentru motive disciplinare. Reclamantul a solicitat Consiliului Suprem să rectifice („incelema geniden”) decizia sa. La 15 februarie 1994, cererea sa a fost respinsă. Apoi, reclamantul a formulat o obiecție („itiraz”) la decizia din fața Comitetului de Examinare a Obiecțiilor (Itirazları İnceleme Kurulu: „Consiliul de Obiecții”). La 16 martie 1995, Consiliul de Obiecții a susținut decizia Consiliului Suprem. În mai multe ocazii în 1994, reclamantul a făcut comentarii orale colegilor sau a publicat poezii care își exprimă dezaprobarea activităților partidului politic menționat mai sus. El a dat un interviu de televiziune în care a criticat decizia Consiliului Suprem de a-l transfera, precum și structura Consiliului. La 9 martie 1995, Consiliul Suprem a decis din nou că declarațiile și comportamentul reclamantului erau extrem de politice și incompatibile cu cerințele de obiectivitate ale biroului său. Consiliul Suprem a constatat, printre altele, că reclamantul se purta „ca un politician profesionist”. De asemenea, Consiliul Suprem a constatat că reclamantul și-a petrecut concediul de boală într-o localitate îndepărtată fără permisiunea prealabilă. Pe baza acestor două motive, Consiliul Suprem a transferat din nou reclamantul la o jurisdicție mai mică pentru motive disciplinare. Reclamantul a solicitat Consiliului Suprem să corecteze această decizie. La 20 aprilie 1995, cererea sa a fost respinsă. Reclamantul a susținut apoi o opoziție la decizia inițială cu Consiliul Obiecțiilor. La 25 septembrie 1995, Consiliul Obiecțiilor a susținut decizia. Apoi, Consiliul Suprem a remarcat că reclamantul a primit două pedepse disciplinare. La 29 februarie 1996 a susținut că, în conformitate cu art. 69 § 2 din Legea nr. 2802, reclamantul ar trebui eliminat din birou. Între timp, la 3 aprilie 1996, reclamantul a demisionat din funcții sale. La 23 septembrie 1996, Consiliul Suprem a reexaminat dosarul disciplinar al reclamantului și a susținut decizia din 29 februarie 1996. În petiția sa din 5 mai 1997 la Consiliul de Obiecții, reclamantul a scris, printre altele, că el a renunțat voluntar (“kendi isteğimle”) și a solicitat ca pedeapsa administrativă (removarea din birou) să fie, cel puțin, convertită într-o formă mai limpede de pedeapsă. În aceeași zi, Consiliul Obiecțiilor a decis că decizia Consiliului Suprem din 29 februarie 1996 a fost luată în conformitate cu legea. Legea internă relevantă În conformitate cu art. 68 litera (b) din Codul judecătorilor și procurorilor publici, comportamentul unui judecător sau al procurorului public care este considerat incompatibil cu cerințele imparțiale ale funcțiilor sale îi conferă posibilitatea de a fi transferat într-o jurisdicție mai mică. În conformitate cu art. 69 din Codul, orice judecător sau procuror public care a fost sancționat pentru motive disciplinare în două ocazii prin transferul la o jurisdicție mai mică este responsabil să fie eliminat biroul de formare.
The applicant is a Turkish national, born in Yeșilhisar and living in Kayseri, Turkey. A. Circumstances of the case The applicant was formerly a public prosecutor. In 1993 he wrote a letter to the Minister of Interior criticising him as well as a political party forming part of the coalition government for, inter alia, the continuation of the terrorist campaign. He stated that the party in question had been elected on the backs of the terrorists. Furthermore he criticised a number of new amendments made to the law on criminal procedure which were intended to increase the rights of the accused. The applicant repeated the same views and opinions in a book which he published. On 9 June 1994 the Supreme Board of Judges and Public Prosecutors (Hakimler ve Savcılar Yüksek Kurulu : “the Supreme Board”) held that his statements were highly political and incompatible with the objectivity required by his functions. The Supreme Board transferred him to a lesser jurisdiction for disciplinary reasons. The applicant requested the Supreme Board to rectify (“yeniden inceleme”) its decision. On 15 February 1994 his request was rejected. The applicant then raised an objection (“itiraz”) to the decision before the Objections Examination Board (İtirazları İnceleme Kurulu: “the Objections Board”). On 16 March 1995 the Objections Board upheld the Supreme Board’s decision. On several occasions in 1994 the applicant made oral comments to his colleagues or published poems expressing his disapproval of the activities of the above-mentioned political party. He gave a television interview in which he criticised the Supreme Board’s decision to transfer him as well as the Board’s structure. On 9 March 1995 the Supreme Board again ruled that the applicant’s statements and conduct were highly political and incompatible with the objectivity requirements of his office. The Supreme Board found, inter alia, that the applicant had been behaving “like a professional politician”. The Supreme Board also found that the applicant had spent his sick leave in a distant locality without prior permission. On the basis of these two grounds the Supreme Board again transferred the applicant to a lesser jurisdiction for disciplinary reasons. The applicant requested the Supreme Board to rectify this decision. On 20 April 1995 his request was rejected. The applicant then raised an objection to the initial decision with the Objections Board. On 25 September 1995 the Objections Board upheld the decision. Subsequently the Supreme Board noted that the applicant had been given two disciplinary punishments. It held on 29 February 1996 that, in accordance with section 69 § 2 of Law no. 2802, the applicant should be removed from office. The applicant requested the Supreme Board to rectify this decision. In the meantime, on 3 April 1996, the applicant resigned from his functions. On 23 September 1996 the Supreme Board re-examined the applicant’s disciplinary file and upheld the decision of 29 February 1996. The applicant raised objection to the decision of the Supreme Board. In his petition of 5 May 1997 to the Objections Board the applicant wrote inter alia that he had voluntarily (“kendi isteğimle”) resigned and requested that the administrative punishment (removal from office) be, at least, converted to a lighter form of punishment. The applicant was heard in person by the Objections Board on 5 May 1997. On the same day the Objections Board ruled that the Supreme Board’s decision of 29 February 1996 was taken in accordance with the law. B. Relevant domestic law According to Article 68(b) of the Code on Judges and Public Prosecutors, conduct of a judge or public prosecutor which is considered incompatible with the impartiality requirements of his functions renders him liable to be transferred to a lesser jurisdiction. According to Article 69 of the Code, any judge or public prosecutor who has been sanctioned for disciplinary reasons on two occasions by being transferred to a lesser jurisdiction shall be liable to be removed form office.