R.W.-L. împotriva Austriei

Rezoluția DH (******** Cerere nr. 26999/95 R.W.-L.

împotriva Austriei (adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 aprilie 2000, în cadrul celei de-a 704-a reuniuni a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 32 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere raportul Comisiei Europene pentru Drepturile Omului întocmit la 3 martie 1999 în conformitate cu art. 31 din Convenție privind cererea formulată la 22 martie 1995 de către un resortisant austriac, dl R.W.-L., împotriva Austriei; așteptat ca raportul menționat să fie transmis Comitetului de Miniștri la 30 aprilie 1999 și ca termenul de trei luni prevăzut la art. 32 alin. (1) din Convenția privind drepturile omului a fost încheiată fără ca cauza să fi fost înaintată Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 48 din Convenție; Întrucât, în cererea sa, astfel cum a fost declarată admisibilă de Comisie la 14 ianuarie 1998, reclamantul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că, în cadrul unei proceduri penale diligente împotriva sa, declarațiile făcute de președintele Tribunalului Regional de la Viena au pus la îndoială în mod intenționat pe acesta din urmă și au încălcat prezumția de nevinovăție; Având în vedere că, în raportul său, Comisia și-a exprimat avizul cu douăzeci și cinci de voturi împotrivă,

că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și în unanimitate că nu era necesar să se examineze cauza reclamantului din perspectiva articolului 6 alineatul (2) din convenție; Întrucât, în cursul examinării acestei cauze, Comitetul miniștrilor a fost informat printr-un schimb de scrisori din 5 și 25 iunie 1999 cu privire la încheierea unei soluții amiabile între guvernul statului membru în cauză și cel al reclamantului, în temeiul căruia guvernul Austriei are obligația de a plăti reclamantului suma totală de 70 Această sumă include 40 000 de silingi austrieci pentru cheltuielile suportate în fața Comisiei. (2) Această sumă va fi plătită reclamantului la Viena. (3) Reclamantul declară plângerea sa ca fiind rezolvată.

(4) Reclamantul renunță să susțină orice pretenție suplimentară împotriva Republicii Austria în legătură cu fondul cauzei.

mai târziu, a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul miniștrilor cu privire la măsurile luate pentru executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată soluția cauzei În cazul în care, la data de 9 noiembrie 1999, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma convenită, Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, situațiile similare celor de aici în cauză ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților judiciare cu privire la cerințele Convenției : Astfel, au fost difuzate copii ale raportului Comisiei la Curtea Supremă austriacă, precum și a instanței direct în cauză, Tribunalul Regional de la Viena, Constate că soluția adoptată în mod corespunzător privind respectarea drepturilor omului, astfel cum este recunoscută de Convenție, decide, prin urmare, în conformitate cu Regula 6a normele adoptate de Comitetul miniștrilor în vederea aplicării art. 32 din Convenție, privind examinarea prezentei cauze permite publicarea raportului adoptat de Comisie în acest caz.

Résolution DH (2000) 34 Droits de l’Homme Requête n° 26999/95 R.W.-L.

contre l’Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 10 avril 2000, lors de la 704 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu le rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme établi le 3 mars 1999 conformément à l’article 31 de la Convention au sujet de la requête introduite le 22 mars 1995 par un ressortissant autrichien, M. R.W.-L., contre l’Autriche ; Attendu que la Commission a transmis ledit rapport au Comité des Ministres le 30 avril 1999 et que le délai de trois mois prévu à l’article 32, paragraphe 1, de la Convention s’est écoulé sans que l’affaire ait été déférée à la Cour européenne des Droits de l’Homme en application de l’article 48 de la Convention ; Attendu que dans sa requête, telle que déclarée recevable par la Commission le 14 janvier 1998, le requérant s’est plaint de ce que, dans le cadre d’une procédure pénale diligentée contre lui, les déclarations faites par le président du Tribunal régional de Vienne avaient mis en doute l’impartialité de ce dernier et avaient violé la présomption d’innocence ; Attendu que dans son rapport, la Commission a exprimé l’avis, par vingt cinq voix contre deux, qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1,

de la Convention et à l'unanimité qu'il n'était pas nécessaire d'examiner le grief du requérant sous l'angle de l'article 6, paragraphe 2, de la Convention; Attendu que pendant l’examen de cette affaire, le Comité des Ministres a été informé par un échange des lettres des 5 et 25 juin 1999 de la conclusion d’un règlement amiable entre le Gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant aux termes duquel : «1. Le gouvernement de l'Autriche s’engage à verser au requérant la somme totale de 70 000 schillings autrichiens au titre de toutes prétentions soumises dans le cadre de la présente requête. Cette somme comprend 40 000 schillings autrichiens au titre des frais encourus devant la Commission.

2. Ce montant sera versé au requérant à Vienne. 3. Le requérant déclare sa plainte susmentionnée comme résolue.

4. Le requérant renonce à faire valoir toute prétention supplémentaire à l’encontre de la République d’Autriche en relation avec le fond de l’affaire.» Ayant invité le Gouvernement de l'Etat défendeur d’informer le Comité des Ministres des mesures prises pour l’exécution des engagements auxquels a été subordonnée la solution de l’affaire ; S’étant assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 9 novembre 1999 la somme convenue ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a attiré l’attention du Comité sur le fait que, vu les circonstances spécifiques de l’affaire, des situations semblables à celle ici en cause devraient pouvoir être évitées dans le futur en informant les autorités judiciaires des exigences de la Convention : ainsi, des copies du rapport de la Commission ont été diffusées auprès de la Cour suprême autrichienne, ainsi qu’auprès de la juridiction directement concernée, le Tribunal régional de Vienne, Constate que la solution adoptée s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaît la Convention ; Décide, par conséquent, en vertu de la Règle 6 bis des Règles adoptées par le Comité des Ministres en vue de l’application de l’article 32 de la Convention, de clore l’examen de la présente affaire ;

Autorise la publication du rapport adopté par la Commission dans cette affaire.