CASE OF CANEA CATHOLIC CHURCH AGAINST GREECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF CANEA CATHOLIC CHURCH AGAINST GREECE (CtEDO, 2000)
Rezoluția DH (2000) 44 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 decembrie 1997 în cazul Bisericii Catolice din Canea împotriva Greciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 10 aprilie 2000 la a 704-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul bisericii catolice din Canea, pronunțată la 16 decembrie 1997 și transmisă în aceeași zi Comitetului miniștrilor; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 25528/94) împotriva Greciei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 2 august 1994 în conformitate cu art. 25 din Convenția de către un cetățean grec, Reverendul Drept Frangiskos Papamanolis, Episcopul Catholic Roman al Insulelor Siro, Milos și Thera și Episcopul Activ al Cretei, în numele Bisericii Catolice din Canea, și că Comisia a declarat admisibil plângerile că refuzul instanțelor grecești de a recunoaște că Biserica Catolica din Canea a avut personalitate juridică a constituit o interferență discriminatorie cu dreptul său de acces la o instanță, dreptul său de a respecta libertatea sa de religie și dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale; Amintind că cauza a fost prezentată de către Comisie la 28 octombrie 1996; întrucât, în hotărârea sa din 16 decembrie 1997 Curtea în unanimitate: - a considerat că bisericii reclamante au aplicat în mod valabil Comisiei prin intermediul episcopului Papamanolis; - a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că a existat o încălcare a art. 14 din Convenție, însoțită de art. 6 alin. - că nu este necesar să se pronunțe asupra plângerilor bazate pe art. 9 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, fiecare luat singur sau combinat cu art. 14 din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească Bisericii solicitante, în termen de trei luni, 5 000 000 de dracme în ceea ce privește prejudiciile materiale și 5 908 000 dracme în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 6% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 din Convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 16 decembrie 1997, având în vedere obligația Greciei de a respecta aceasta în temeiul articolului 53 din Convenția; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații cu privire la măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări de la fel ca cele găsite în prezenta hotărâre; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 12 martie 1998, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit Bisericii solicitante sumele prevăzute în hotărârea din 16 decembrie 1997, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Greciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția DH (2000) 44 Informații furnizate de Guvernul Greciei în cursul examinării cazului Bisericii Catolice din Canea de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește personalitatea juridică a Bisericii Catolice în Grecia, secțiunea 13 din Legea introductivă a Codului Civil prevede că: „Persoanele juridice constituite în mod legal la data adoptării Codului Civil continuă să existe. În ceea ce privește capacitatea juridică, administrarea sau funcționarea acestora, se aplică dispozițiile relevante ale Codului”. Atât Codul Civil, cât și Legea introductivă au intrat în vigoare la 23 februarie 1946. Deși această dispoziție a fost întotdeauna interpretată de instanțe grecești ca fiind inclusă în Biserica Catolica printre "persoanele juridice", această interpretare nu a fost urmată în acțiunile inițiate de Biserica Catolica Canea la originea acestui caz, privand astfel accesul la o instanță, în contravenție cu Convenția. Pentru a pune în aplicare hotărârea Curții Europene prin măsuri individuale și generale adecvate, guvernul a obținut votul pozitiv al Parlamentului privind o nouă lege care conține o dispoziție interpretativă conform căreia: „Dintre persoanele juridice constituite legal la data adoptării Codului Civil și menținute ca atare prin art. 13 din Legea introductivă a Codului Civil, sunt incluse toate instituțiile Bisericii Catolică, fondate sau care operează în Grecia înainte de 23 februarie 1946” (art. 33 din Legea nr. 2731, care a intrat în vigoare la 5 iulie 1999. Astfel, problema accesului la instanță, precum și problema mai largă a personalității juridice ale Bisericii Catolice în Grecia sunt reglementate, prin interpretarea autentică a Actului introductiv al Codului Civil de către legislatorul național. În plus, pentru a se asigura că interpretarea legilor în cauză respectă Convenția, hotărârea Curții a fost transmisă Ministerului Justiției și Ministerului Educației și Afacerilor Religioase la 27 ianuarie 1997, și a fost publicată în limba greacă, împreună cu raportul Comisiei, în jurnalul legal diki nr. 29, 1998, p. 547. Guvernul Greciei consideră că măsurile luate vor împiedica repetarea unor încălcări similare cu cele constatate în acest caz și că, prin urmare, Grecia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 53 din Convenție.