CtEDO 21.10.2002 Auto

CASE OF PAPACHELAS AGAINST GREECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
21.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment and the friendly settlement.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF PAPACHELAS AGAINST GREECE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2002)104 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 martie 1999 și din 4 aprilie 2000 în cazul Papachelas împotriva Greciei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Papachelas pronunțată la 25 martie 1999 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 31423/96) împotriva Greciei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 6 februarie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenție de doi resortisanți greci, dl Aristomenis Papachelas și dl Eugène Papachelas, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la imposibilitatea pentru reclamanții de a obține compensații pentru expropriarea terenurilor lor din cauza unei presupuneri legale irefutabile că au beneficiat de construcția unui drum pe terenul lor; acordarea de compensații care a fost mai puțin decât valoarea terenurilor expropriate și lungimea excesivă a procedurii civile privind expropriarea; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către Guvernul Statului pârât la 18 mai 1998; întrucât în hotărârea sa din 25 martie 1999 Curtea: - deținută, cu 12 voturi împotrivă și 5 voturi, că nu a existat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție; - deținută cu 15 voturi împotrivă și doi, că nu s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește suma compensației pe metrou pătrat acordată în caz instant; - a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a aplicării presunției irefutabile; - a susținut în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni, 2 000 000 de dracme în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 6% vor fi plătite pe această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a susținut în unanimitate că întrebarea aplicării articolului 41 din Convenție în ceea ce privește cererea de prejudiciu material nu era pregătită pentru decizie; Având în vedere faptul că, în hotărârea din 4 aprilie 2000 privind art. 41, Curtea, după ce a fost informată că s-a ajuns la o soluție prietenoasă între Guvernul și reclamanții în ceea ce privește cererile acesteia în temeiul articolului 41 din Convenție și, având în vedere condițiile sale, a constatat că acordul este echitabil și a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista; În timp ce, în cadrul soluției prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Greciei va plăti reclamanților, ca satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție, 74 880 000 de dracme împreună cu dobânzi de 6% pe an, începând din septembrie 1992 până la plata. având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Greciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări de la fel ca cele stabilite în prezenta hotărâre; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere faptul că la 20 iunie 1999 și la 17 decembrie 1999, în termenele stabilite, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 25 martie 1999 și în decontarea prietenoasă ulterioară, Anexa la Rezoluția ResDH(2002)104 Informații furnizate de Guvernul Greciei în cadrul examinării cazului Papachelas de către Comitetul de Miniștri Guvernul constată că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în acest caz a rezultat din jurisprudența Curții de casă în domeniul articolului 1 alineatele (1) și (3) din Legea nr. 653/1977. Potrivit acestei jurisprudențe, dispozițiile menționate mai sus au stabilit o presupunere irefutabilă în sensul că proprietarii de terenuri apropiate de un drum major au fost considerate ca fiind profitabile de lucrările pentru îmbunătățirea sa. Din acest motiv, acestea au fost obligate să contribuie la costurile de construcție și să primească o compensație redusă. Legea nu prevedea proceduri care ar putea dovedi că îmbunătățirea unui drum nu a conferit niciun beneficiu și, prin urmare, să respingă presunția (decizia nr. 14/1991). Guvernul reiterează că art. 28 § 1 din Constituție prevede că, de la ratificarea acesteia, convenția constituie o parte din ordinea juridică națională și dispozițiile sale prevalează asupra tuturor celorlalte dispoziții legislative. Reafirmă, de asemenea, efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții în legislația greacă (de exemplu, în Rezoluția DH(99)714 în cazul Papageorgiou, ca și În plus, exemple recente de jurisprudență internă, în special hotărârile 12/2002, 33/2002 și 14/1999 ale Curții Supreme, plenară; hotărârea 954/1999 a Curții de Apel din Atena; hotărârea 1141/1999 a Curții Supreme de Administrație, 1 cameră; etc.), și este de părere că instanța internă nu va nu se însoțește de jurisprudența Curții în cazuri similare în viitor, având în vedere presupunerea dreptului de redresare și recunoașterea că proprietății terțelor au dreptul la compensare pentru proprietățile lor expropriate în temeiul articolului 1 alineatele (1) și (3) din Legea nr. 653/77. Această evoluție este deja realizată în ceea ce privește: - Curtea de Casație a acceptat că presupunerea nu mai era irefutabilă (Jurisprudența nr. 8/1999, plenară). - Instanțele de primă instanță și Curtea de Apel au aplicat Convenția și jurisprudența Curții Europene în mod direct și au acceptat acest articol, alineatele (1) și 3 din Legea nr. 653/77 trebuie interpretat în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 10737/98 din Curtea de recurs de la Atena, care se referă direct la hotărârile Curții Europene Katikaridis și alții (decizia din 15/11/1996), Tsomtsos, James și alții (decizia din 21/02/1986) și Mellacher (decizia din 19/12/1989); hotărârea nr. 2268/2000 a instanței Salonika de primă instanță). Procedura judiciară de anulare a presupunerii (de fapt, revocabil) și de obținere a unei compensații complementare constituie obiectul unui alt caz în care Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Dimitri Azas și alții împotriva Greciei, hotărârea din 19 septembrie 2002, finală la 19/12/2002, cererea nr. 50824/99). Mai exact, acest caz ridică întrebarea dacă dovezile pentru anularea presupunerii și obținerea unei compensații complementare trebuie examinate în cadrul procedurii privind stabilirea cuantumului unității sau în proceduri separate. Guvernul va examina întrebarea sau procedura care trebuie urmată în funcție de încheierea Curții în acest caz. Guvernul consideră că, având în vedere evoluțiile menționate mai sus, nu va mai exista riscul de repetare a încălcării constatate în acest caz și, în consecință, Grecia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) (ex-art. 53) din convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-04-04
0,95
CASE OF PAPACHELAS v. GREECE (ARTICLE 41)
red to the Court, as established under former Article 19 of the Convention [3], by the Greek Government (“the Government”) on 18 May 1998, within the three-month period laid down by former Articles 32 § 1 and 47 of the Convention. It origin
CtEDO 2002-10-21
0,94
AFFAIRE PAPACHELAS CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)104 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 25 mars 1999 et du 4 avril 2000 dans l’affaire Papachelas contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e
CtEDO 2002-10-21
0,94
CASE OF KATIKARIDIS AND OTHERS AGAINST GREECE
Resolution ResDH(2002)105 concerning the judgments of the European Court of Human Rights 15 November 1996 and 31 March 1998 in the case of Katikaridis and others against Greece (Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002 at th
CtEDO 2000-04-04
0,94
AFFAIRE PAPACHELAS c. GRECE (ARTICLE 41)
voici, adopté le 31 mars 2000 : PROCÉDURE 1. L’affaire a été déférée à la Cour, telle qu’établie en vertu de l'ancien article 19 de la Convention [3], par le gouvernement grec (« le Gouvernement ») le 18 mai 1998, dans le délai de trois moi
CtEDO 2002-10-21
0,94
CASE OF TSOMTSOS AND OTHERS AGAINST GREECE
Resolution ResDH(2002)103 concerning the judgments of the European Court of Human Rights of 15 November 1996 and 31 March 1998 in the case of Tsomtsos and others against Greece (Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002 at th
Sursă