CtEDO 21.10.2002 Auto

CASE OF KATIKARIDIS AND OTHERS AGAINST GREECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
21.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KATIKARIDIS AND OTHERS AGAINST GREECE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2002)105 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului 15 noiembrie 1996 și 31 martie 1998 în cazul Katikaridis și alții împotriva Greciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Katikaridis și în alte cazuri prezentată la 15 noiembrie 1996 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 19385/92) împotriva Greciei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 octombrie 1991 în temeiul articolului 25 din Convenție de trei resortisanți greci dl. Savvas Katikaridis, dl Nikolaos Katikaridis și dl Stergios Tormanidis, precum și de Agrotikes Synetarisikes Ekdoseis, A.E., o societate limitată încorporată în temeiul dreptului grec și că Comisia a declarat admisibilă plângerile referitoare în primul rând la imposibilitatea ca reclamanții să obțină compensații pentru expropriarea terenurilor lor din cauza unei presunții legale irefutabile conform căreia au obținut beneficii de construcția unui drum pe terenul lor și, în al doilea rând, de lungimea excesivă a procedurii civile privind expropriarea; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 13 septembrie 1995; întrucât în hotărârea sa din 15 noiembrie 1996 Curtea a respins în unanimitate obiecția preliminară a Guvernului; - a considerat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; - a considerat că nu s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, 4 000 000 de dracme în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 6% vor fi plătite pe această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a susținut că întrebarea aplicării articolului 50 anterior nu era pregătită pentru a decide în ceea ce privește prejudiciile materiale; Având în vedere faptul că în hotărârea sa din 31 martie 1998 privind fostul articol 50, Curtea, după ce a fost informată că a fost atinsă o soluție prietenoasă între Guvernul și reclamanții în ceea ce privește cererile acesteia în temeiul articolului 50 din Convenție și, având în vedere termenele sale și faptul că delegatul Comisiei nu a formulat nicio obiecție, a constatat că acordul este echitabil și a hotărât în unanimitate să elimine situația din listă; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Greciei va plăti reclamanților, ca satisfacție echitabilă în temeiul articolului 50 din Convenție, suma finală a compensației evaluată de Curtea de Apel Salonika în hotărârea nr. 2445/1983, a crescut cu 100%; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care sunt aplicabile prin decizia Comitetului de Miniștri în cazurile transmise în temeiul art. 54 din Convenție; având în vedere obligația Greciei, în temeiul articolului 53 din Convenție, de a respecta acestea, după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor din 15 noiembrie 1996 și 31 martie 1998; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere faptul că Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în hotărârea din 15 noiembrie 1996 și în decontarea prietenoasă ulterioară, Declaras, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Greciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 (ex-art. 54) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2002)105 Informații furnizate de Guvernul Greciei în timpul examinării cazului Katikaridis și a altor cazuri de către Comitetul de Miniștri Guvernul constată că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în acest caz a rezultat din jurisprudența Curții de casă în domeniul articolului 1 alineatele (1) și (3) din Legea nr. 653/1977. Potrivit acestei jurisprudențe, dispozițiile menționate mai sus au stabilit o presupunere irefutabilă în sensul că proprietarii de terenuri apropiate de un drum major au fost considerate ca fiind profitabile de lucrările pentru îmbunătățirea sa. Din acest motiv, acestea au fost obligate să contribuie la costurile de construcție și să primească o compensație redusă. Legea nu prevedea proceduri care ar putea dovedi că îmbunătățirea unui drum nu a conferit niciun beneficiu și, prin urmare, să respingă presunția (decizia nr. 14/1991). După constatarea unei încălcări în acest caz, hotărârea Curții Europene a drepturilor omului a fost difuzată către serviciile competente ale Ministerului Mediului, Planificării și lucrărilor publice și a fost trimisă și președintelui Curții Supreme, pentru a fi difuzată către instanțele civile ale statului. De asemenea, a fost publicată (în limba greacă) în Nomiko Vima (46, p. 718) și Elliniki Dikaiosini (38/1997, p. 725), reviste difuzate în mare parte în cercuri juridice. Guvernul reiterează că art. 28 § 1 din Constituție prevede că, de la ratificarea acesteia, convenția constituie o parte din ordinea juridică națională și dispozițiile sale prevalează asupra tuturor celorlalte dispoziții legislative. Reafirmă, de asemenea, efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții în legislația greacă (de exemplu, în Rezoluția DH(99)714 în cazul Papageorgiou, ca și În plus, exemple recente de jurisprudență internă, în special hotărârile 12/2002, 33/2002 și 14/1999 ale Curții Supreme, plenară; hotărârea 954/1999 a Curții de Apel din Atena; hotărârea 1141/1999 a Curții Supreme de Administrație, 1 cameră; etc.), și este de părere că instanța internă nu va nu se însoțește de jurisprudența Curții în cazuri similare în viitor, având în vedere presupunerea dreptului de redresare și recunoașterea că proprietății terțelor au dreptul la compensare pentru proprietățile lor expropriate în temeiul articolului 1 alineatele (1) și (3) din Legea nr. 653/77. Această evoluție este deja realizată în ceea ce privește: - Curtea de Casație a acceptat că presupunerea nu mai era irefutabilă (Jurisprudența nr. 8/1999, plenară). - Instanțele de primă instanță și Curtea de Apel au aplicat Convenția și jurisprudența Curții Europene în mod direct și au acceptat acest articol, alineatele (1) și 3 din Legea nr. 653/77 trebuie interpretat în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 10737/98 din Curtea de recurs de la Atena, care se referă direct la hotărârile Curții Europene Katikaridis și alții (decizia din 15/11/1996), Tsomtsos, James și alții (decizia din 21/02/1986) și Mellacher (decizia din 19/12/1989); hotărârea nr. 2268/2000 a instanței Salonika de primă instanță). Procedura judiciară de anulare a presupunerii (de fapt, revocabil) și de obținere a unei compensații complementare constituie obiectul unui alt caz în care Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Dimitri Azas și alții împotriva Greciei, hotărârea din 19 septembrie 2002, finală la 19/12/2002, cererea nr. 50824/99). Mai exact, acest caz ridică întrebarea dacă dovezile pentru anularea presupunerii și obținerea unei compensații complementare trebuie examinate în cadrul procedurii privind stabilirea cuantumului unității sau în proceduri separate. Guvernul va examina întrebarea sau procedura care trebuie urmată în funcție de încheierea Curții în acest caz. Guvernul consideră că, având în vedere evoluțiile menționate mai sus, nu va mai exista riscul de repetare a încălcării constatate în acest caz și, în consecință, Grecia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) (ex-art. 53) din convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-10-21
0,96
CASE OF TSOMTSOS AND OTHERS AGAINST GREECE
Resolution ResDH(2002)103 concerning the judgments of the European Court of Human Rights of 15 November 1996 and 31 March 1998 in the case of Tsomtsos and others against Greece (Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002 at th
CtEDO 2002-10-21
0,95
AFFAIRE KATIKARIDIS ET AUTRES CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)105 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 15 novembre 1996 et du 31 mars 1998 dans l’affaire Katikaridis et autres contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, l
CtEDO 2002-03-06
0,95
CASE OF ZARMAKOUPIS AND SAKELLAROPOULOS AGAINST GREECE
Resolution ResDH(2002)15 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 19 October 2000 (final on 9 April 2001) in the case of Zarmakoupis and Sakellaropoulos against Greece (Adopted by the Committee of Ministers on 6 Marc
CtEDO 2001-06-26
0,94
CASE OF PASKHALIDIS AND OTHERS AGAINST GREECE
Resolution ResDH(2001)74 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 19 March 1997 in the case of Paskhalidis and others against Greece (Adopted by the Committee of Ministers on 26 June 2001 at the 757 th meeting of the
CtEDO 2002-03-06
0,94
CASE OF IKONOMITSIOS AGAINST GREECE
Resolution ResDH(2002)17 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 19 October 2000 (final on 9 April 2001) in the case of Ikonomitsios against Greece (Adopted by the Committee of Ministers on 6 March 2002 at the 783rd
Sursă