Yilmaz împotriva Turciei

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 37102/97 prezentată de Murat YILMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 27 aprilie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta J. Casadevall, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Biersan, W. Thomassen, R. Maruste, judecători și grefier de secțiune al dlui O Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 20 iunie 1997 și înregistrată la data de 29 iulie 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererea, După ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt pe reclamantul, resortisantul turc, s-a născut în 1977 și își are reședința în Izmir.

În cadrul procedurii în fața Curții, acesta este reprezentat de Masters Sema Pekdaș și Saime K La 28 decembrie 1996, a fost adus în fața judecătorului-șef în apropierea Curții de Securitate a statului Izmir, care a ordonat arestarea sa provizorie. Prin actul de acuzare prezentat la 23 martie 1997, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Izmir a intentat o acțiune împotriva reclamantului pe baza articolului 169 din Codul penal turc care interzice formarea bandelor armate care pot comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor judiciare. GRIEFS Reclamantul se plânge de durata excesivă a custodiei sale.

În acest sens, invocă art. 5 alineatul (3) din Convenție. Reclamantul invocă încălcarea articolului 6 din Convenție coroborat cu art. 14 din convenție, în măsura în care a fost privat de dreptul de a fi asistat de un avocat în custodie și afirmă că distincția dintre drepturile persoanelor acuzate și legislația turcă constituie un tratament discriminatoriu. În conformitate cu art. 30 din Legea nr. 3842, atunci când este vorba de o infracțiune care intră în sfera de competență a cursurilor de securitate ale statului, ca în cazul de față, reținerea poate fi prelungită până la 15 zile, perioadă în care deținuții sunt, în practică, privați de asistența unui avocat. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a custodiei sale.

În situația actuală a dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui aspect, așa cum a făcut-o reclamanta și consideră că este necesar să îl aducă la cunoștința guvernului pârât în temeiul art. 54 alin. (3) din Regulamentul său de procedură. În plus, recurentul se plânge că nu a putut intra în contact cu avocatul său în perioada în care a fost reținut. El susține că, în această privință, legislația turcă duce la discriminare între drepturile persoanelor menținute la vedere în cadrul procedurii în fața Curților de Securitate ale statului și cele în fața instanțelor penale obișnuite. 6 din Convenția combinată cu art. 14. Curtea arată că procedura inițiată împotriva reclamantului este în prezent în curs de desfășurare în fața instanțelor judiciare.

Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare întreaga procedură penală inițiată împotriva reclamantului pentru a se pronunța asupra conformității acesteia cu dispozițiile articolului 6 din Convenție. Prin urmare, în stadiul actual al procedurii în fața instanțelor interne, prezentarea acestui aspect este prematură. Prin urmare, reclamantul nu poate, în fapt, să se plângă de vreo încălcare a convenției. Acest aspect al cererii trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) din convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, În raționamentul specificat în raționamentul menționat în art. 6 din Convenție, se face referire la art. 5 alin. : Grief / Articolul Convenției [/acasă succintă a observațiilor guvernului/acasei succintă a observațiilor reclamantului într-o cauză comunicată] / jurisprudența Curții [Comisia], si … Nu uitați să utilizați numerotația automată (Alt+N) pentru paragrafele urmate de un mail [Note2] A se adapta.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 37102/97 présentée par Murat YILMAZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. J. Casadevall, M. Gaukur Jörundsson, M. R. Türmen, M. C. Bîrsan, M me W. Thomassen, M. R. Maruste, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 juin 1997 et enregistrée le 29 juillet 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, ressortissant turc, est né en 1977 et réside à Izmir.

Dans la procédure devant la Cour, il est représenté par Maîtres Sema Pekdaș et Saime Kırındı, avocates au barreau d’Izmir. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 18 décembre 1996, le requérant fut arrêté et placé en garde à vue dans les locaux de la section antiterroriste de la direction de la sûreté d’Izmir. Le 28 décembre 1996, il fut traduit devant le juge assesseur près la cour de sûreté de l'Etat d'Izmir qui ordonna sa mise en détention provisoire. Par acte d'accusation présenté le 23 mars 1997, le procureur de la République près la cour de sûreté de l'Etat d'Izmir intenta une action contre le requérant sur la base de l'article 169 du code pénal turc réprimant la formation des bandes armées pouvant commettre des délits contre l'Etat et les pouvoirs publics.

La procédure est toujours pendante devant les instances judiciaires. GRIEFS 1. Le requérant se plaint de la durée excessive de sa garde à vue. Il invoque à cet égard l'article 5 § 3 de la Convention. 2. Le requérant allègue la violation de l'article 6 de la Convention combiné avec son article 14 dans la mesure où il a été privé de l’assistance d’un avocat lors de sa garde à vue. Il affirme que la distinction que fait la législation turque entre les droits des accusés constitue un traitement discriminatoire. Selon l'article 30 de la loi n° 3842, lorsqu'il s'agit d'une infraction qui relève de la compétence des cours de sûreté de l'Etat, comme dans le cas d'espèce, la garde à vue peut être prolongée jusqu'à quinze jours, période durant laquelle les détenus sont, en pratique, privés de l'assistance d’un avocat.

EN DROIT [Note1] 1. Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de sa garde à vue. En l’état actuel du dossier, la Cour n’estime pas être en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief tel qu’exposé par la partie requérante et juge nécessaire de le porter à la connaissance du gouvernement défendeur en application de l’article 54 § 3 b) [Note2] de son règlement. 2. Le requérant se plaint en outre de n’avoir pu entrer en contact avec son avocat pendant la période de sa garde à vue. Il soutient qu’à cet égard la législation turque entraîne une discrimination entre les droits des personnes gardées à vue dans la procédure devant les cours de sûreté de l'Etat et ceux devant les juridictions pénales ordinaires.

Il invoque l’article 6 de la Convention combiné avec son article 14. La Cour relève que la procédure entamée à l'encontre du requérant est, à l'heure actuelle, encore pendante devant les instances judiciaires. Or, elle estime nécessaire de prendre en considération l'ensemble de la procédure pénale engagée contre le requérant afin de statuer sur sa conformité aux prescriptions de l'article 6 de la Convention. Il s’ensuit qu’au stade actuel de la procédure devant les juridictions internes, la présentation de ce grief apparaît prématurée. Le requérant ne saurait donc, en l’état, se plaindre d’une quelconque violation de la Convention. Cet aspect de la requête doit être rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l’article 35 § 3 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, AJOURNE l’examen du grief du requérant tiré de l'article 5 § 3 de la Convention, et

DÉCLARE LA REQUÊTE IRRECEVABLE

le grief du requérant concernant l’article 6 de la Convention. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente [Note1] Dans le raisonnement spécifier : Grief / Article de la Convention [/ Sommaire succinct des observations du Gouvernement / Sommaire succinct des observations du requérant dans une affaire communiquée] / jurisprudence de la Cour [Commission], s’il y en a / Application de la jurisprudence aux faits d’une affaire en particulier ou considérations sur des faits spécifiques de l’affaire. Ne pas oublier d’utiliser la numérotation automatique (Alt+N) pour les paragraphes suivie par un « tab ». [Note2] A adapter.