YILMAZ contre la TURQUIE

Prima DECIZIE FINALĂ Cerere nr. 37102/97 prezentată de Murat YILMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 6 martie 2001 într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen dnii Gaukur Jörundsson Türmen Biersan Casadevell Maruste judecători Mahoney grefier adjunct Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 iunie 1997 și înregistrată la 29 iulie 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a primei secțiuni la 27 aprilie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ recurentul, resortisant turc, s-a născut în 1977 și își are reședința în Izmir. În cadrul procedurii în fața Curții, acesta este reprezentat de domnul Sema Pekdaș și de Saime K La 18 decembrie 1996, reclamantul a fost arestat și reținut în spațiile secțiunii antiteroriste din cadrul conducerii securității d'Izmir. La 28 decembrie 1996, acesta a fost adus în fața judecătorului șef lângă curtea de securitate a statului d'Izmir, care a dispus arestarea sa provizorie. Printr-un act de acuzare prezentat la 23 martie 1997, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Izmir a intentat o acțiune împotriva reclamantului în temeiul articolului 169 din Codul penal turc care reprimă formarea bandelor armate care pot comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. Procedura este în continuare pendinte în fața instanțelor judiciare. GRIFS În acest sens, reclamantul invocă art. 5 alineatul (3) din Convenție. Reclamantul declară încălcarea articolului 6 din Convenția combinată cu art. 14 în măsura în care a fost privat de dreptul la asistență juridică în timpul custodiei sale. Acesta afirmă că distincția dintre drepturile inculpaților în legislația turcă constituie un tratament discriminatoriu. În conformitate cu art. 30 din Legea nr. 3842, în cazul în care:închisoarea este o infracțiune care intră sub incidența instanțelor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . octombrie 2000, să prezinte comentariile sale ca răspuns la observațiile guvernului. Curtea constată că aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși în ultima lamă de atenție a reclamantului a fost atrasă asupra termenilor articolului 37 din Convenție. Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n° 37102/97

présentée par Murat YILMAZ

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 mars 2001 en une chambre composée de

M

mes

E.

Palm

,

présidente

,

W.

Thomassen

,

MM.

Gaukur

Jörundsson

,

R.

Türmen

,

C.

Bîrsan

,

J.

Casadevall

,

R.

Maruste

,

juges

,

et

de

M.

P.

Mahoney

,

greffier adjoint

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 juin 1997 et enregistrée le 29

juillet 1997,

Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu la décision partielle de la première section le 27 avril 2000,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, ressortissant turc, est né en 1977 et réside à Izmir. Dans la procédure devant la Cour, il est représenté par M

es

Sema Pekdaș et Saime Kırındı, avocates au barreau d’Izmir.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 18 décembre 1996, le requérant fut arrêté et placé en garde à vue dans les locaux de la section antiterroriste de la direction de la sûreté d’Izmir.

Le 28 décembre 1996, il fut traduit devant le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat d’Izmir qui ordonna sa mise en détention provisoire.

Par acte d’accusation présenté le 23 mars 1997, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Izmir intenta une action contre le requérant sur la base de l’article

169 du code pénal turc réprimant la formation des bandes armées pouvant commettre des délits contre l’Etat et les pouvoirs publics.

La procédure est toujours pendante devant les instances judiciaires.

GRIEFS

1.

Le requérant se plaint de la durée excessive de sa garde à vue. Il invoque à cet égard l’article 5 § 3 de la Convention.

2.

Le requérant allègue la violation de l’article 6 de la Convention combiné avec son article 14 dans la mesure où il a été privé de l’assistance d’un avocat lors de sa garde à vue. Il affirme que la distinction que fait la législation turque entre les droits des accusés constitue un traitement discriminatoire. Selon l’article 30 de la loi n° 3842, lorsqu’il s’agit d’une infraction qui relève de la compétence des cours de sûreté de l’Etat, comme dans le cas d’espèce, la garde à vue peut être prolongée jusqu’à quinze jours, période durant laquelle les détenus sont, en pratique, privés de l’assistance d’un avocat.

EN DROIT

La Cour constate que le requérant a été invité, les 16 août et 16

octobre 2000, à présenter ses commentaires en réponse aux observations du Gouvernement. Elle note que ces lettres sont restées sans réponse, bien que dans la dernière l’attention du requérant ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention.

La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Paul

Mahoney

Elisabeth

Palm

Greffier adjoint

Présidente