YILMAZ contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
YILMAZ contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46732/99 prezentate de Hamza YILMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are sediul în September 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta W. Thomassen, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Biersan, J. Casadevall, R. Maruste, judecători și grefier de secțiune al dlui O Având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 septembrie 1998 și înregistrată la 11 martie 1999, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul, resortisant turc, născut în 1951, locuiește în prezent în Mercin. El este avocat. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza cauzei La 8 septembrie 1995, în timpul unui eveniment desfășurat de sindicatul profesorilor (Eitim-Sen) în fața prefecturii din Mercin, reclamantul a fost arestat de poliție. Potrivit reclamantului, atunci când poliția l-a adus aici. într-un autobuz de poliție pentru a-l duce la Hotărârea de Siguranță din Mersin, unul dintre ei a venit lângă el și i-a dat pumni și picioare la cap și la picioare. În aceeași zi, reclamantul a fost examinat de către medicul legist al cărui raport de echimoze și zgârieturi pe partea superioară a gurii, dureri subiective pe zona genunchiului stâng. Raportul a precizat că astfel de traume pot fi cauzate de un șoc traumatic. Medicul a precizat că zilele persoanei interesate nu erau în pericol. De asemenea, a indicat că reclamantul ar putea fi vindecat în două zile. Mai târziu, în aceeași zi, după ce a depus mărturie la poliție, reclamantul a fost eliberat. Tot în ziua de 8 septembrie 1995, reclamantul a depus o plângere la procurorul Republicii Mercin împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa, iar în declarația sa a susținut în special că polițiștii îl bătuseră. La 9 septembrie 1995, procurorul Republicii a solicitat în scris Direcției pentru Securitate din Mercin să îi adreseze numele ofițerilor de poliție care și-au exercitat funcțiile în timpul evenimentului respectiv. Printr-o scrisoare din 30 octombrie 1995, Hotărârea pentru Securitate din Mercin a informat Parchetul din Mercin cu privire la numele funcționarilor poliției. Funcționarii de poliție S.B., M.G., Y.ç., N.M., .BT. și O.S., au fost audiați la 3 ianuarie 1996, la 4 ianuarie 1996 și, respectiv, la 8 ianuarie 1996 de către procurorul Republicii, au contestat toate acuzațiile aduse împotriva acestora cu privire la abuzurile suferite de reclamant prin scrisorile din 10 ianuarie. și 11 martie 1996, procurorul a cerut Direcției de Securitate din Mercin să identifice și să aresteze autorii infracțiunii. În scrisorile de relansare din 26 februarie și 30 decembrie 1998, procurorul își va repeta cererile și a indicat că scrisorile sale anterioare nu au răspuns. Cazul este încă în curs de desfășurare în fața Parchetului din Mersin. Procedura penală inițiată împotriva reclamantului Procurorul Republicii în apropierea Tribunalului de Mare Instanță din Mercin l-a acuzat pe reclamant, precum și pe alte persoane arestate în aceeași cauză, că au participat la o reuniune și la o manifestare ilegală și a solicitat condamnarea sa în temeiul articolului 28 din Codul nr. 2911. Prin hotărârea din 7 decembrie 1995, Tribunalul Corecțional din Mercin l-a eliberat pe reclamant din lipsă de probe suficiente pentru a-și stabili vinovația. GRIFS Reclamantul a declarat încălcarea articolului 3 din convenție în măsura în care ar fi fost supus unor tratamente abuzive în momentul arestării sale de către funcționari ai poliției. Reclamantul, invocând art. 5 din convenție, susține că autorii infracțiunii au rămas necunoscuți și că această situație aduce atingere dreptului său la securitate. ÎN DREPT, reclamantul se plânge de rele tratamente pe care le-ar fi suferit în momentul arestării sale (art. 3 din convenție), susținând în special că a fost bătut de funcționari de poliție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni și consideră că este necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cererea sa și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, adjuvantul adjuvant al reclamantului conform căruia ar fi fost învins la arestarea sa (art. 3 din Convenție) ; DECLARĂ RECURSUL IRRECEVABIL pentru surplus. Michael O