SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39244/98 prezentate de către mai multe state membre ale UE împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la octombrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta W. Thomassen, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Biersan, J. Casadevall, R. Maruste, judecători și dl O Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 noiembrie 1997 și înregistrată la 8 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul, resortisant turc, născut în 1967, își are reședința în Zammir. Este avocat. Este reprezentat în fața Curții de către Maestrul Ahmet Hashim Öztürk, avocat în barou din azmir. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza cauzei La 21 ianuarie 1997, în jurul orei 00:30, în timp ce reclamantul și trei prieteni se aflau într-un bistrou, s-au certat cu chelnerii, apoi polițiștii au venit. Reclamantul i-a insultat pe polițiști și a refuzat să meargă la secție, apoi a fost dus acolo. Polițiștii au ajuns la bistrou, l-au lovit cu pumnii și cu piciorul, după ce unul dintre prietenii lui i-a avertizat pe polițiști că reclamantul era avocat, polițiștii l-au bătut mult mai tare decât înainte, i-au pus cătușele și l-au dus la secția de poliție din Kantar, unde se afla în apropiere. Potrivit reclamantului, imediat ce a ajuns la secție, polițiștii l-ar fi maltratat, l-ar fi aruncat pe podea și l-ar fi lovit în cap, ar fi fost injurat pe tot parcursul arestului. Dimineața, reclamantul a fost examinat de medicul legist al cărui raport indică apariția unor edeme grave și umflarea nasului și în jurul ochilor. Medicul a precizat că zilele persoanei interesate nu erau în pericol. După ce a fost ascultat de procurorul Republicii d'zmir, reclamantul a fost eliberat. A doua zi după arestarea sa, reclamantul a fost examinat de către medicul Camerei de Medicină d'atzmir, al cărui raport indică numeroase vânătăi pe spate, o vânătăi de 6 cm lungime pe partea posterioară a brațului drept, o zgârietură de un centimetru diametru pe partea anterioară a cotului stâng, precum și leziuni la încheieturi. Raportul întocmit la 28 ianuarie 1997, ca urmare a examinării psihiatrice a reclamantului, a evidențiat o anxietate puternică, iritabilitate și teamă însoțite de amintirea persistentă a incidentelor. Medicul concluzionează că persoana în cauză suferea probabil de o nevroză post-traumatică legată de evenimentele care au avut loc anterior. Procedura penală inițiată împotriva membrilor forțelor de securitate La 21 ianuarie 1997, în declarația sa făcută în fața procurorului republicii, reclamantul s-a plâns de relele tratamente care i-au fost aplicate de polițiști în timpul arestării sale. La 13 februarie 1997, Parchetul de Stat a dat un ordin de nejudiciare pentru motivul că reclamantul a fost rănit în timpul unei dispute cu terții și că nu au existat suficiente dovezi în sprijinul acuzațiilor aduse acestor polițiști. Avocatul reclamantului s-a opus instanței de asediu din Karșiyaka împotriva ordonanței de nejudiciare. Această opoziție a fost respinsă la 2 aprilie 1997. Procedura penală a fost inițiată împotriva reclamantului. La 21 ianuarie 1997, funcționarii de poliție au depus o plângere împotriva reclamantului la procurorul districtual al Republiciiezmir, acuzându-l că i-a insultat în exercitarea atribuțiilor lor. La 3 februarie 1997, procurorul Republicii, în conformitate cu dispozițiile articolului 258/1 alineatul (3) și ale articolului 572 din Codul penal, a inițiat o acțiune în fața Tribunalului corecțional de recurs împotriva reclamantului, care se afla în stare de ebrietate în momentul arestării sale, pentru a-i sfida pe funcționari în exercitarea atribuțiilor lor. Prin hotărârea din 20 noiembrie 1998, Curtea Corecțională a lui a condamnat reclamantul la două luni de închisoare cu suspendare. GRIEFS Reclamantul a declarat încălcarea articolului 3 din Convenție, în special că polițiștii l-au bătut, l-au lovit cu piciorul în cap și l-au insultat. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost arestat în mod ilegal și se plânge și că procedura împotriva funcționarilor de poliție responsabili de arestarea sa nu a fost echitabilă. În această privință, acesta invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră că este necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cererea sa și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJURNE la examinarea obiecțiunilor reclamantului cu privire la pretinsele rele tratamente pe care le-ar fi suferit în timpul custodiei sale (art. 3 din Convenție) DECLARĂ RECETA IRRECEVABILĂ pentru surplus. Michael O
de la requête n° 39244/98
présentée par İhsan Metin ERDOĞAN
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le
3
octobre
2000 en une chambre composée de
M
me
présidente
,
M
me
M.
Gaukur Jörundsson,
M.
M.
M.
M.
juges
,
et de
M.
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 15 novembre 1997 et enregistrée le 8 janvier 1998,
Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, ressortissant turc, né en 1967, réside actuellement à İzmir. Il est avocat.
Il est représenté devant la Cour par Maître Ahmet Hașim Öztürk, avocat au barreau d'İzmir.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Genèse de l’affaire
Le 21 janvier 1997, vers 00h 30, alors que le requérant et trois amis se trouvaient dans un bistrot, ils se disputèrent avec les serveurs, puis les policiers arrivèrent. Le requérant insulta les policiers et refusa d'aller au commissariat, puis il y fut emmené par ceux-ci.
Selon le requérant, lorsque
les policiers sont arrivés au bistrot, ils lui donnèrent des coups de poing et de pied. Après qu'un de ses amis avertit les policiers de ce que le requérant était avocat, les policiers continuèrent à le battre beaucoup plus fort qu'avant. Ils lui passèrent les menottes et le conduisirent au commissariat de Kantar, à İzmir.
Toujours selon le requérant, dès son arrivée au commissariat, les policiers l'auraient maltraité. Ils l'auraient jeté par terre et lui auraient donné des coups de pied sur la tête. Il aurait été injurié pendant toute la garde à vue.
Le matin, le requérant fut examiné par le médecin légiste dont le rapport fait état d'oedèmes graves et de gonflements sur le nez et autour des yeux. Le médecin précisa que les jours de l'intéressé n'étaient pas en danger.
Après avoir été entendu par le procureur de la République d'İzmir, le requérant fut remis en liberté.
Le lendemain de son arrestation, le requérant fut examiné par le médecin de la Chambre de médecine d'İzmir dont le rapport fait état de nombreuses ecchymoses sur le dos, d'une ecchymose de six centimètres de long sur la face postérieure du bras droit, d'une éraflure d'un centimètre de diamètre sur la face antérieure du coude gauche ainsi que de lésions sur les poignets.
Le rapport établi le 28 janvier 1997, suite à l'examen psychiatrique du requérant fit état d'une forte anxiété, d'irritabilité et de peur accompagnées du souvenir persistant des incidents. Le médecin conclut que l'intéressé souffrait probablement d'une névrose post-traumatique liée aux événements survenus auparavant.
Procédure pénale engagée contre les membres des forces de sécurité
Le 21 janvier 1997, dans sa déposition faite devant le procureur de la République, le requérant se plaignit des mauvais traitements qui lui avaient été infligés par les policiers lors de sa garde à vue.
Le 13 février 1997, le parquet d'İzmir rendit une ordonnance de non-lieu au motif que le requérant avait été blessé lors d'une dispute avec des tiers et qu'il n'y avait pas de preuves suffisantes à l'appui des accusations portées à l'encontre desdits policiers.
L'avocat du requérant fit opposition devant la cour d'assises de Karșıyaka contre l'ordonnance de non-lieu. Cette opposition fut rejetée le 2 avril 1997.
Procédure pénale engagée contre le requérant
Le 21 janvier 1997, les fonctionnaires de police portèrent plainte auprès du procureur de la République d'İzmir contre le requérant, lui reprochant de les avoir insultés dans l'exercice de leurs fonctions.
Le 3 février 1997, le procureur de la République, conformément aux dispositions de l'article 258/1 § 3 ainsi que de l'article 572 du code pénal, entama une action devant le tribunal correctionnel d'İzmir à l'encontre du requérant, qui se trouvait en état d'ivresse lors de son arrestation,
pour outrage aux fonctionnaires dans l'exercice de leurs fonctions.
Par jugement du 20 novembre 1998, la cour correctionnelle d'İzmir condamna le requérant à deux mois de prison avec sursis.
Le requérant allègue la violation de l’article 3 de la Convention. Il prétend notamment que les policiers le battirent, lui donnèrent des coups de pied sur la tête et l'injurièrent.
Invoquant l'article 5 de la Convention, le requérant se plaint d'avoir fait l'objet d'une arrestation illégale.
Le requérant se plaint également de ce que la procédure engagée contre les fonctionnaires de police responsables de sa garde à vue n'était pas équitable. A cet égard, il invoque l'article 6§1 de la Convention.
1.
Le requérant se plaint de mauvais traitements qu'il aurait subis lors de sa garde à vue (article 3 de la Convention).
En l’état actuel du dossier, la Cour n’est pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et estime nécessaire de porter cette partie de la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, en application de l’article 54 § 3 b) de son Règlement intérieur.
2.
La Cour a examiné les autres griefs du requérant, tels qu’ils ont été présentés dans sa requête et a constaté que le requérant a été informé des obstacles éventuels à la recevabilité de ces griefs. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, elle n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 § 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
l’examen des griefs du requérant concernant les prétendus mauvais traitements qu’il aurait subis lors de sa garde à vue (article 3 de la Convention)
;
pour le surplus.
Michael O’Boyle
Elisabeth Palm
Greffier
Présidente