AFFAIRE VAY c. ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA VAY c. ITALIA [1] (solicitarea nr. 41861/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 aprilie 2000 DEFINITIVF 29/0 Agriculture Vay c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din domnii Pellonpääst președinte Conforti Ress Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Vajić judecători și de domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 6 aprilie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Anna Maria Vay, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 9 aprilie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lacundare și Libertăților Fundamentale ( R. Vico și F. Uggetti, avocați în Bergamo.

Guvernul italian ( La 13 noiembrie 1991, reclamanta a formulat o acțiune în fața Curții de Conturi pentru a obține anularea unei decizii a Ministerului Educației Naționale prin care refuza să își recalculeze pensia. La 22 martie 1994, dosarul a fost transmis Camerei Regionale Lombardia a Curții de Conturi, în urma intervenției legii 19/1994 de înființare a camerelor regionale ale Curții de Conturi. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea referitoare la această teză.

Perioada care trebuie luată în considerare a început la 13 noiembrie 1991 și s-a încheiat la 30 ianuarie 1998; prin urmare, a durat mai mult de șase ani și două luni pentru o instanță.

Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bouttazzi c. Italia care trebuie să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) la În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 10. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

Recurenta solicită 100 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 13. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei suma de 17 000 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli de judecată 14. Recurenta solicită, de asemenea, 17, 341 500 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții.

Interese moratorii 16. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 17 000 000 (7 milioane) lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 (trei milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea termenului respectiv și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru excedent.

În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 aprilie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Matti Pellonpääup Președinte [1] Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă.

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE VAY c. ITALIE [1] (Requête n° 41841/98) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2000 DÉFINITIF 29/06/2000 En l’affaire Vay c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. M. Pellonpää , président , B. Conforti , G. Ress , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , M me N. Vajić , juges , et de M. V. Berger , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 avril 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

5. La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »