AFFAIRE T. c. ITALIE (N° 1)

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA T. c. ITALIA (nr. 1) [1] (Cercetarea nr. 41834/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 aprilie 2000 În litigiu cu cauza T. c. Italia (nr. 1), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Pellonpääst președinte Conforti Ress Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Vajić judecători și domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 6 aprilie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, La 13 octombrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor la P. Covelli, avocată la Rende (Cosenza). Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 29 noiembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 12 ianuarie 2000 pentru guvern și la 20 decembrie 1999 și 31 ianuarie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. ÎN FAVOAREA Curții de Conturi la 3 ianuarie 1990, reclamanta a prezentat o acțiune la Curtea de Conturi pentru a obține anularea deciziei Ministerului Educației Naționale de refuzare a majorării pensiei sale. Acțiunea a fost înregistrată la 12 mai 1990. La 31 octombrie 1991, dosarul a fost transmis procurorului general pentru instrucțiuni. În urma Legii 19/1994 de instituire a camerelor regionale ale Curții de Conturi, cauza a fost transmisă Camerei Regionale din Calabria a Curții de Conturi. La 20 ianuarie 1996, reclamanta a indicat că intenționa să continue procedura în fața acestei instanțe. Lanțul de punere în deliberare a fost stabilit la 14 noiembrie 1996. Prin o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 28 aprilie 1997, camera regională a respins recursul recurentei. La 12 ianuarie 2000, grefierul a primit de la coagentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 41834/98 formulată de M T., guvernul italian îi oferă acesteia suma de 10 000 000 ITL (zece milioane de lire italiene) drept daune și suma de 3 000 000 000 ITL (trei milioane de lire italiene) ca cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor persoanelor fizice. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține cont de durata procedurii, dar nu conține nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, instanța națională este obligată să nu solicite, după pronunțarea hotărârii în cauza retrimisă Marii Camere, în conformitate cu art. 43 art. 1 din Convenție. Italian că este dispus să-mi plătească suma de 13 000 000 de lire italiene, dintre care 10 000 000 de lire italiene pentru prejudiciile morale și 3 000 000 pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei care a generat cererea nr. 4183 Electrolux pe care am înaintat-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură Vincent Berger Matti Pellonpäääup Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE T. c. ITALIE (n° 1)

[1]

(Requête n°

41834/98)

ARRÊT

STRASBOURG

28 avril 2000

En l’affaire T. c. Italie (No. 1),

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM

M.

Pellonpää

,

président

,

B.

Conforti

,

G.

Ress

,

A.

Pastor Ridruejo

,

L.

Caflisch

,

J.

Makarczyk

,

M

me

N.

Vajić

,

juges

,

et de M. V.

Berger

,

greffier de section

;

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 avril 2000,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante italienne, M

me

M. T. (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 13 octobre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 22 juin 1998 sous le numéro de dossier 41834/98. La requérante est représentée par M

e

P. Covelli, avocate à Rende (Cosenza). Le gouvernement italien (« le Gouvernement »)

est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M.

V.

Esposito.

2.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. La chambre a déclaré la requête recevable le 25 mai 1999.

3.

Après un échange de correspondance, le 29 novembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 12 janvier 2000 pour le Gouvernement et les 20 décembre 1999 et 31 janvier 2000 pour la requérante, les parties ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

EN FAIT

4.

Le 3 janvier 1990, la requérante présenta un recours devant la Cour des comptes afin d’obtenir l’annulation de la décision du ministère de l’Education nationale refusant la majoration du montant de sa pension.

5.

Le recours fut enregistré le 12 mai 1990. Le 31 octobre 1991, le dossier fut transmis au ministère public pour instruction. Suite à la loi 19/1994 instituant des chambres régionales de la Cour des comptes, l’affaire fut transmise à la chambre régionale de Calabre de la Cour des comptes.

6.

Le 20 janvier 1996, la requérante indiqua qu’elle souhaitait continuer la procédure devant cette juridiction. L’audience de mise en délibéré fut fixée au 14 novembre 1996. Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 28 avril 1997, la chambre régionale rejeta le recours de la requérante.

EN DROIT

7.

Le 12 janvier 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante :

«

Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41834/98 introduite par M

me

M. T., le gouvernement Italien offre de verser à celle-ci la somme de 10 000 000 ITL (dix millions de lires italiennes) à titre de dommage et la somme de 3 000 000 ITL (trois millions de lires italiennes) à titre de frais et dépens, dans un délai de trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne.

En outre le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43

8.

Les 20 décembre 1999 et 31 janvier 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par la requérante

:

«

J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement

italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 13 000 000 de lires italiennes, dont 10 000 000 au titre du dommage moral et 3 000 000 au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°

41834/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.

»

9.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement).

10.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé,

1.

Décide

de rayer l’affaire du rôle ;

2.

Prend acte

de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 avril 2000, en application de l’article

77 §§ 2 et 3 du règlement

.

Vincent

Berger

Matti

Pellonpää

Greffier

Président

[1]

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.