AFFAIRE TROTTA c. ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA TROTTA c. ITALIA [1] (solicitarea nr. 41837/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 februarie 2000 DEFINITIVF 29/0 După ce a intenționat în camera consiliului la 27 ianuarie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a cauzei, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Carmine Trotta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 22 decembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale la data de 22 iunie 1998. Cererea a fost înregistrată la data de 22 iunie 1998 sub numărul de dosar 41837/98. La data de 28 aprilie 1981, reclamantul a formulat o acțiune în fața Curții de Conturi pentru a obține anularea unei decizii a Ministerului Apărării prin care a refuzat acordarea unei pensii preferențiale ordinare.

La 12 septembrie 1982, dosarul a fost transmis procurorului general pentru instrucțiuni. În urma Legii 19/1994 de instituire a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la o dată nespecificată, dosarul a fost transmis Camerei Regionale a Latiului a Curții de Conturi. La 8 noiembrie 1994, reclamantul indiqua a dorit să continue procedura în fața acestei instanțe. O audiere a avut loc la 22 ianuarie 1996, data la care camera regională a ordonat o expertiză. La 7 mai 1997 a avut loc la tribunal de punere în deliberare. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 30 august 1997, camera regională a respins recursul reclamantului.

Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Ö Õ cu privire la această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 aprilie 1981 și s-a încheiat la 30 august 1997 și, prin urmare, a durat șaisprezece ani și patru luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia, care urmează să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de a deține un termen rezonabil.

În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința de termen rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (2). Cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție 12.În conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea ștearsă decât mai mult decât mai puțin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă.

Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata dobânzii legale aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % pe an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, spune că, potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata dobânzii legale aplicabile în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 70 000 000 lire italiene (ITL). în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 57 000 000 (cincizeci și șapte de milioane) lire italiene pentru daune morale că această sumă va crește cu un interes simplu cu 2,5 % la an începând cu expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Făcută în limba franceză, apoi comunicată în scris la 8 februarie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Matti Pellonpäääup Președinte [1] Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE TROTTA c. ITALIE [1] (Requête n° 41837/98) ARRÊT STRASBOURG 8 février 2000 DÉFINITIF 29/06/2000 En l’affaire Trotta c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : M. M. Pellonpää , président , M. B. Conforti , M. G. Ress , M. A. Pastor Ridruejo , M. L. Caflisch , M. J. Makarczyk , M me N. Vajić , juges , et de M. V. Berger , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 27 janvier 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION

ALLÉGUÉE

DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

6. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »