AFFAIRE CARDILLO c. ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA CARDILLO c. ITALIA [1] (solicitarea nr. 41833/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 aprilie 2000 DEF 29/0 După ce a intenționat în camera consiliului la 6 aprilie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a cauzei, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Ottavio Ascanio Italo Cardillo ( 1998 cu numărul dosarului 41833/98. Guvernul italian (adică, mai) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 25 mai 1999. ÎN FAȚĂ la 27 martie 1972, reclamantul a înaintat o primă acțiune în fața Curții de Conturi și la 1 August 1975 un al doilea, ambele pentru a obține anularea a două decizii ale Ministerului Apărării care i-au refuzat majorarea pensiei sale.

La 14 ianuarie 1977, dosarele au fost transmise procurorului general. Septembrie 1994, dosarele au fost transmise Camerei Regionale Lazio a Curții de Conturi, în urma Legii nr. 19/94 de instituire a camerelor regionale ale Curții de Conturi. Octombrie 1995, reclamantul a solicitat stabilirea unei instanțe de judecată. În prima acțiune, o audiere a fost stabilită la 15 mai 1996. La acea dată, tribunalul a fost amânat la 11 decembrie 1996, pentru a permite desfășurarea cauzelor. În ziua următoare, cauzele au fost atașate și intenționate.

printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la gref la data de 20 August 1997, Camera Regională a Curții de Conturi a respins acțiunile reclamantului în conformitate cu dreptul la violare, în conformitate cu art. 6 alin. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind dreptul său de proprietate asupra acestei tezei. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 27 martie 1972 și s-a încheiat la 20 august 1997. Prin urmare, a durat mai mult de douăzeci și cinci de ani și patru de luni pentru o instanță.

Cu toate acestea, perioada care urmează să fie luată în considerare începe numai cu intrarea în vigoare, la 1 august 1973, a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Italia și, prin urmare, este de peste 24 de ani. 10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia care urmează să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința de termen rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior.

Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (2). Cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție 12.În conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea ștearsă decât mai mult decât mai puțin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. (1) Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului suma necesară pentru prejudiciul moral, respectiv 70 000 000 ITL. Interese moratorii 15. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data d adoptarea prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 70 000 000 (70 milioane) lire italiene pentru daune morale Această sumă va fi majorată cu 2,5% l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Matti Pellonpääst Președinte [1] Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin.

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE CARDILLO c. ITALIE [1] (Requête n° 41833/98) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2000 DÉFINITIF 29/06/2000 En l’affaire Cardillo c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. M. Pellonpää , président , B. Conforti , G. Ress , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , M me N. Vajić , juges , et de M. V. Berger , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 avril 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

6. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »