AFFAIRE SINAGOGA c. ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SINAGOGA c. ITALIA [1] (solicitarea nr. 41820/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 aprilie 2000 DEFINITIVF 29/0 După ce a intenționat în camera consiliului la 6 aprilie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a cauzei, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Domenico Sinagoga a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 10 decembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale la data de 22 iunie. 1998 la numărul de dosar 41280/98. Guvernul italian (adică, la data de ...) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito.

Curtea a declarat cererea admisibilă la 25 mai 1999. La 29 august 1983, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării unei decizii a ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie privilegiată obișnuită, pe motiv că incapacitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului militar. În urma descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, la o dată nespecificată, dosarul a fost transmis Camerei Regionale a Lazio a Curții de Conturi. La 21 septembrie 1994, reclamantul a indicat că dorea să continue procedura în fața Camerei Regionale din Lazio. Ședința a avut loc la 6 decembrie 1995. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 1 iunie 1996 și care a câștigat autoritatea de lucru judecat la 16 iulie 1997, Camera Regională a Latiului a Curții de Conturi a respins cererea reclamantului.

La 3 august 1998, reclamantul a depus la grefa Curții de Conturi din Lazio o acțiune de revocare. Potrivit informațiilor furnizate de solicitant, la 24 noiembrie 1999 s-a stabilit o ședință de audiere. 1 din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 29 august 1983 și s-a încheiat la 1 iunie 1996. 10. Prin urmare, aceasta a durat mai mult de 12 ani și nouă luni pentru o instanță.

11. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bouttazzi c. Italia care urmează să apară în actul oficial al Curții, § 22) la existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări la cerina În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă.

Reclamantul solicită 30 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului suma solicitată, și anume 30 000 000 ITL. Interese moratorii 16. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5% pe an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 30 000 000 (trente milioane) lire italiene pentru daune morale că această sumă va fi mai mare dintr-un interes simplu cu 2,5 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia.

Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 28 aprilie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Matti Pellonpäkure Președinte [1] Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă.

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE SINAGOGA c. ITALIE [1] (Requête n° 41820/98) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2000 DÉFINITIF 29/06/2000 En l’affaire Sinagoga c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. M. Pellonpää , président , B. Conforti , G. Ress , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , M me N. Vajić , juges , et de M. V. Berger , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 avril 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

7. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »