CtEDO 28.04.2000 Auto

AFFAIRE TOLLI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
28.04.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE TOLLI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA TOLLI c. ITALIA [1] (solicitarea nr. 41842/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 aprilie 2000 ÎN LÂNGĂ Cauza Tolli c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din domnii Pellonpääst președinte Conforti Ress Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Vajić judecători și de domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 6 aprilie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a cauzei, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Fausto Tolli a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 9 aprilie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Lapelor și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la data de 22 iunie 1998 sub numărul de dosar 41842/98. Reclamantul este reprezentat de dl A. Marchetti și F. Panepucci, avocați din L'Aquila. Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 29 noiembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 12 ianuarie 2000 guvernul și la 20 decembrie 1999 și 2 februarie 2000 reclamantul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. La 25 octombrie 1984, reclamantul a depus o acțiune la Curtea de Conturi pentru a obține anularea unei decizii a Ministerului Apărării prin care refuza să îi acorde o pensie privilegiată obișnuită. La 20 februarie 1989, dosarul a fost trimis Ministerului de Stat pentru instrucțiuni. În urma Legii 19/1994 de instituire a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la 27 aprilie 1994 dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Latium a Curții de Conturi. La 21 februarie 1994, reclamantul a indicat că dorește să continue procedura în fața Camerei Regionale. La data de 10 februarie 1995, instanța de punere în deliberare a avut loc. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 12 aprilie 1995, camera regională a respins recursul reclamantului. La data de 2 aprilie 1996, reclamantul a făcut apel la Camera Centrală a Curții de Conturi. La data de 12 decembrie 1996. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 26 iunie 1997, camera centrală a Curții de Conturi a dat dreptul la cererea reclamantului și a retrimis cauza în fața Camerei Regionale din Lazio a Curții de Conturi. În fața acestei camere, o audiere a fost stabilită la 10 decembrie 1997 printr-o ordonanță din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 23 decembrie 1997, camera regională și-a declarat incompetența și a solicitat camerelor reunite ale Curții de Conturi să soluționeze problema jurisdicției. La 29 aprilie 1998 a fost stabilită o audiere în fața acestei instanțe, printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 1 iulie 1998, cauza a fost trimisă în fața Camerei Regionale a Latiului a Curții de Conturi, în calitate de instanță competentă. La 22 septembrie 1998, reclamantul a indicat că intenționa să continue procedura în fața acestei instanțe. La data de 20 ianuarie 1999 a fost stabilită o audiere. Conform informațiilor furnizate de reclamant la 11 ianuarie 1999, cererea sa de respingere a datei acestei audieri a fost respinsă. ÎN DREPT la 12 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 441842/98, introdusă de M. Tolli, guvernul italian îi oferă acestuia suma de 13 000 000 ITL (treisprezece milioane de lire italiene) drept daune și 3 000 000 ITL (trei milioane de lire italiene) drept cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea cazului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 Õ alineatul (1) din Convenție. Italian conform căruia este dispus să-mi plătească suma de 13 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 de lire pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care a generat cererea nr. 41842/98 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 11. Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 12. Prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cauza din rol ; ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Matti Pellonpäääup Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-04-28
0,98
AFFAIRE T. c. ITALIE (N° 1)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE T. c. ITALIE (n° 1) [1] (Requête n° 41834/98) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2000 En l’affaire T. c. Italie (No. 1), La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM
CtEDO 2000-04-28
0,97
AFFAIRE T. c. ITALIE (N° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE T. c. ITALIE (n° 2) [1] (Requête n° 41836/98) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2000 En l’affaire T. c. Italie (No. 2), La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM
CtEDO 2000-04-05
0,97
AFFAIRE C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE C. c. ITALIE (Requête n° 41824/98) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2000 En l’affaire C. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis, président
CtEDO 2000-10-12
0,97
AFFAIRE POLIZZI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE POLIZZI c. ITALIE (Requête n° 45073/98) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2000 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Polizzi c. Italie, La Cour européenne de
CtEDO 2000-06-22
0,97
AFFAIRE C.S. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE C. S. c. ITALIE (Requête n° 43082/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire C. S. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis,
Sursă