Molteni împotriva Italiei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 33242/96, de către Luigia MOLTENI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 4 mai 2000 în calitate de Camera compusă de C.L. Rozakis, Președintele A.B. Baka, B. Conforti, G. Bonello, dna V. Stráznická, dna M. Tsatsa-Nikolovska, A. Kovler, judecători și E. Fribergh, grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la 6 aprilie 1996 cu Comisia Europeană a Drepturilor Omului și înregistrată la 30 septembrie 1996, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național italian, născut în 1919 și locuiește în Milano.

Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Gianfranco Candela, un avocat practicant la Milano. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat la M.N. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 13 martie 1989, reclamantul și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Milan. La 25 mai 1989, Magistratul Milan a susținut valabilitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 29 decembrie 1990. Această decizie a fost luată în aplicare la 27 mai 1989. La 11 ianuarie 1991, reclamantul a notificat chiriașul care o cere să abandoneze sediul, iar la 31 ianuarie 1991 a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 8 martie 1991. Între 8 martie 1991 și 15 februarie 1999, judecătorul a făcut 33 de încercări de recuperare a posesiunii.

Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece, în temeiul dispozițiilor legale care prevăd scufundarea expulzărilor, reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. La 30 iunie 1999, reclamantul a retras apartamentul cu ajutorul poliției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei. În continuare, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, a fost plânsă cu privire la durata procedurii de evacuare. RĂSUNSURI PENTRU DECIZIE La 27 martie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de către Guvernul italian: „Declar că Guvernul Italiei, fără a aduce atingere dispozițiilor, propune să plătească 200.000.000 de ITL doamnei Luigia MOLTENI, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 33242/96.

Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri juridice, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea deciziei de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului Prezenta declarație ia în considerare durata procedurii, dar nu reprezintă o evaluare a motivelor care justifică această lungime în fața instanțelor interne. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” La 29 martie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: observ că guvernul Italiei sunt dispus să plătească 20 000 000 de dolari (cu privire la prejudiciu material și moral și costuri juridice) în fața dnei Luigia MOLTENI, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 33242/96, pe care le-a petrecut în fața Curții.

Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este rezolvat în cele din urmă. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” Având în vedere art. 37 § 1 litera (b) din Convenție, Curtea constată că chestiunea susținută în cererea de mai sus a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu articolul § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE DECIZAREA DECIZIE DE APLICARE A LISTA CAUZELOR. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 33242/96 by Luigia MOLTENI against Italy The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 4 May 2000 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis, President , Mr A.B. Baka, Mr B. Conforti, Mr G. Bonello, Mrs V. Stráznická, Mrs M. Tsatsa-Nikolovska, Mr A. Kovler, judges and Mr E. Fribergh, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 6 April 1996 and registered on 30 September 1996, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is an Italian national, born in 1919 and living in Milan.

She is represented before the Court by Mr Gianfranco Candela, a lawyer practising in Milan. The applicant is the owner of an apartment in Milan, which she had let to M.N. In a writ served on the tenant on 13 March 1989, the applicant communicated her intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Milan Magistrate. On 25 May 1989, the Milan Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 29 December 1990. That decision was made enforceable on 27 May 1989. On 11 January 1991, the applicant served notice on the tenant requiring her to vacate the premises. On 31 January 1991 she served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 8 March 1991. Between 8 March 1991 and 15 February 1999 the bailiff made 33 attempts to recover possession.

Each attempt proved unsuccessful, as, under the statutory provisions providing for the staggering of evictions, the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. On 30 June 1999, the applicant repossessed the apartment with the assistance of the police. COMPLAINTS The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment. She further complained under Article 6 § 1 of the Convention about the duration of the eviction proceedings.

REASONS FOR DECISION

On 27 March 2000 the Court received the following declaration by the Italian Government: “I declare that the Government of Italy, without prejudice, offer to pay 20,000,000 ITL to Mrs Luigia MOLTENI with a view to securing a friendly settlement of the application registered under No. 33242/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs, and it will be payable within three months from the notification of the decision by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case . The present declaration takes into consideration the length of the proceedings, but it does not represent an evaluation of the reasons justifying that length before the domestic courts.

The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.” On 29 March 2000 the Court received the following declaration signed by the applicant’s representative: “ I note that the Government of Italy are prepared to pay 20,000,000 (covering both pecuniary and non-pecuniary damage and legal costs) to Mrs Luigia MOLTENI with a view to securing a friendly settlement of application No. 33242/96 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is finally settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.” Having regard to Article 37 § 1 (b) of the Convention, the Court notes that the matter raised in the above application has been resolved. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the examination of the application to be continued. For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO STRIKE THE APPLICATION OUT OF ITS LIST OF CASES.

Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President