CARUSO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 39049/97 prezentată de Giuseppe CARUSO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la data de mai 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele A.B. Baka, B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, domnul Tsatsa-Nikolovska, A. Kovler, judecători și E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 11 septembrie 1997 și înregistrată la 19 decembrie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1966. La data la care cererea a fost introdusă, el a fost deținut la închisoarea Siano.

La 1 martie 1997, reclamantul a fost arestat și pus în detenție provizorie la închisoarea Cosenza. La 8 martie 1997, a fost transferat la închisoarea Siano (Regio Calabria). La 11 martie 1997, reclamantul a depus o cerere în fața tribunalului din Catanzaro pentru a fi pus în detenție la domiciliul său și, după caz, la spitalul din Cosenza. El a susținut că a suferit de o gravă insuficiență hepatică care, prin urmare, a necesitat o viață liniștită și ne stresantă. Din dosar reiese că reclamantul a fost examinat de un specialist din 15 martie 1997. Potrivit raportului medical, reclamantul suferea de hepatită C; prezența virusului fusese detectată în decembrie 1995. Ulterior, reclamantul fusese tratat cu un ciclu de interferon până în octombrie 1996. Reclamantul fusese spitalizat în Cosenza în perioada 27-28.

Februarie 1997, din cauza unei agravări a hepatitei C. În plus, tatăl reclamantului murise pentru ciroză hepatică, o boală care poate rezulta dintr-o degenerare a hepatitei C. Medicul a prescris o ecografie, o analiză de sânge și o examinare a urinei. Odată cunoscut rezultatele acestor teste, dacă este necesar, reclamantul ar fi supus la o biopsie a ficatului aproape de un centru echipat, pentru a evalua oportunitatea unui nou tratament antiviral. La 17 martie 1997, instanța Catanzaro a dispus o expertiză medicală. La 20 martie 1997, expertul l-a revăzut pe reclamant și a întocmit un raport, depus la 24 martie 1997. Prin decizia din 2 aprilie 1997, tribunalul din Catanzaro a respins cererea reclamantului.

Instanța a reținut concluziile formulate de expertul pe care l-a numit și a considerat că starea de sănătate a reclamantului era compatibilă cu detenția și că închisoarea în care acesta se afla putea acorda vizitele medicale de către un specialist și controalele clinice - efectuate în acest caz. La 5 aprilie 1997, reclamantul a înaintat o cerere în fața tribunalului din Catanzaro, în vederea obținerii autorizației de a fi trimis din afara teritoriului trei medicamente (Intrun-A ; Ribavirina ; Eferdilgat), care nu erau disponibile în închisoare și care fuseseră prescrise de medicul său de încredere. Această cerere nu a avut loc imediat. În aprilie 1997, s-a efectuat un test de urină și o ecografie asupra reclamantului.

La 29 aprilie 1997, reclamantul a fost examinat din nou de către un specialist. Pe baza rezultatelor examinărilor, acesta a ordonat o biopsie a ficatului aproape de un centru echipat. Medicul închisorii din Siano a transmis această cerere către administrația din Ecuador. Prin decizia din 10 iunie 1997, Tribunalul din Catanzaro a respins cererea reclamantului. Tribunalul a considerat că, potrivit avizului expertului și al medicului închisorii, reclamantul nu se afla într-o situație de pericol și se afla sub control medical. La 3 iulie 1997, medicul de încredere al reclamantului a fost autorizat să îl examineze pe acesta. La 18 iulie 1997, medicul a întocmit un raport conform căruia sângele și sonografia fuseseră luate numai în aprilie.

; or, rezultatele au confirmat o agravare a bolii, dar nu s-a efectuat nici o biopsie n La 23 iulie 1997, reclamantul își reiterează cererea de a obține detenția la domiciliu și, dacă este necesar, într-un spital. Prin decizia din 20 august 1997, tribunalul din Catanzaro a respins cererea reclamantului, considerând că starea de sănătate a reclamantului era compatibilă cu detenția. La 7 ianuarie 1998, reclamantul își reiterează cererea de a obține detenția la domiciliu și, dacă este necesar, într-un spital. Pe baza a două expertize medicale care au concluzionat compatibilitatea stării de sănătate a reclamantului cu detenția, tribunalul din Catanzaro a respins cererea la 7 aprilie 1998. GRIEF Reclamantul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la detenția sa într-o închisoare în care nu a beneficiat de supraveghere medicală și de terapie adecvată.

În plus, reclamantul a afirmat că transportul medicamentelor - care nu sunt disponibile în închisoare - din partea membrilor familiei sale nu a fost autorizat. Reclamantul a susținut că acest tratament constituie o gravă încălcare a sănătății sale. Curtea constată că reclamantul a fost invitat prin scrisoarea din 7 septembrie 1999 să transmită observațiile sale scrise ca răspuns la observațiile guvernului în termen de 20 noiembrie 1999. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 3 martie 2000, Curtea a reamintit reclamantului că nu și-a prezentat observațiile scrise și-a atras atenția asupra conținutului articolului 37 alineatul (1) din convenție. Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare.

Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. DECIDE DE RAYER PROCESUL ROLULUI Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n° 39049/97 présentée par Giuseppe CARUSO contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 mai 2000 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis, président , M. A.B. Baka, M. B. Conforti, M. G. Bonello, M me V. Strážnická, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. A. Kovler, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 11 septembre 1997 et enregistrée le 19 décembre 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1966. Au moment de l’introduction de la requête il était détenu à la prison de Siano.

Le 1er mars 1997, le requérant fut arrêté et placé en détention provisoire à la prison de Cosenza. Le 8 mars 1997, il fut transféré à la prison de Siano (Reggio Calabria). Le 11 mars 1997, le requérant introduisit une demande devant la cour d’assises de Catanzaro en vue d’être placé en détention à son domicile, et au besoin, à l’hôpital de Cosenza. Il faisait valoir qu’il souffrait d’une grave insuffisance hépatique qui nécessitait par conséquent d’une vie tranquille et non stressante.

Il ressort du dossier que le requérant fut examiné par un spécialiste en date du 15 mars 1997. Selon le rapport médical, le requérant souffrait d’hépatite C ; la présence du virus avait été détectée en décembre 1995. Par la suite, le requérant avait été soigné par un cycle d’interféron jusqu’en octobre 1996. Le requérant avait été hospitalisé à Cosenza du 27 au 28 février 1997, en raison d’une aggravation de l’hépatite C. Par ailleurs, le père du requérant était décédé pour cirrhose du foie, maladie qui peut résulter d’une dégénération de l’hépatite C. Le médecin prescrivit une échographie, une prise de sang et un examen des urines. Une fois connus les résultats de ces tests, si nécessaire, le requérant serait soumis à une biopsie du foie près d’un centre équipé, afin d’évaluer l’opportunité d’un nouveau traitement antiviral.

Le 17 mars 1997, la cour d’assises de Catanzaro ordonna une expertise médicale. Le 20 mars 1997, l’expert examina le requérant et rédigea un rapport, déposé le 24 mars 1997. Par une décision du 2 avril 1997, la cour d’assises de Catanzaro rejeta la demande du requérant. La cour retint les conclusions formulées par l’expert qu’elle avait nommé et considéra que l’état de santé du requérant était compatible avec la détention et que la prison où celui-ci se trouvait pouvait dispenser les visites médicales par un spécialiste et les contrôles cliniques -thérapeutiques nécessaires en l’espèce. Le 5 avril 1997, le requérant introduisit une demande devant la cour d’assises de Catanzaro, en vue d’obtenir l’autorisation de se faire envoyer de l’extérieur trois médicaments (Intrun-A ; Ribavirina ; Eferdilgat), qui n’étaient pas disponibles à la prison et qui avaient été prescrits par son médecin de confiance.

Cette demande n’eut pas de suite. En avril 1997, une prise de sang, un test des urines et une échographie furent pratiqués sur le requérant. Le 29 avril 1997, le requérant fut examiné à nouveau par un spécialiste. Sur la base des résultats des examens, celui-ci ordonna une biopsie du foie près d’un centre équipé. Le médecin de la prison de Siano transmit cette demande à l’administration pénitentiaire. Par une décision du 10 juin 1997, le tribunal de Catanzaro rejeta l’appel du requérant. Le tribunal considéra que, selon l’avis de l’expert et du médecin de la prison, le requérant ne se trouvait pas dans une situation de danger et se trouvait sous contrôle médicale. Le 3 juillet 1997, le médecin de confiance du requérant fut autorisé à examiner celui-ci.

Le 18 juillet 1997, le médecin rédigea un rapport, selon lequel la prise de sang et l’échographie avaient seulement été effectuées en avril ; or, les résultats confirmaient une aggravation de la maladie, mais aucune biopsie n’avait été effectuée et aucune thérapie par interféron ou ribavirina n’avait été prescrite. Le 29 juillet 1997, la cour d’assises de Catanzaro ordonna une expertise médico-légale. Le 4 août 1997, l’expertise fut déposée. Le 23 juillet 1997, le requérant réitéra sa demande tendant à obtenir son placement en détention à domicile et, au besoin, dans un hôpital. Par une décision du 20 août 1997, la cour d’assises de Catanzaro rejeta la demande du requérant, considérant que, selon l’expertise, l’état de santé du requérant était compatible avec la détention.

Le 7 janvier 1998, le requérant réitéra sa demande tendant à obtenir son placement en détention à domicile et, au besoin, dans un hôpital. Sur la base de deux expertises médicales concluant à la compatibilité de l’état de santé du requérant avec la détention, la cour d’assises de Catanzaro rejeta la demande en date du 7 avril 1998. GRIEF Le requérant s’est plaint de sa détention dans une prison où il n’a pas bénéficié d’un suivi médical et d’une thérapie adéquats. Par ailleurs, le requérant a allégué que l’envoi de médicaments - indisponibles dans la prison - de la part des membres de sa famille n’a pas été autorisé. Le requérant a soutenu que ce traitement constitue une grave atteinte à sa santé.

MOTIFS DE LA DECISION

La Cour constate que le requérant a été invité par lettre du 7 septembre 1999 à faire parvenir ses observations écrites en réponse à celles du Gouvernement dans un délai échéant le 20 novembre 1999. Cette lettre est restée sans réponse. Par lettre recommandée avec accusé de réception du 3 mars 2000 la Cour a rappelé au requérant qu’il n’avait pas présenté ses observations écrites et a attiré son attention sur la teneur de l’article 37 § 1 de la Convention. Le requérant n’a pas répondu à cette lettre. La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 2 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCIDE DE RAYER LA REQUÊTE DU RÔLE

. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président