CtEDO 09.11.2000 Auto

AFFAIRE GIUSEPPINA CARUSO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE GIUSEPPINA CARUSO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GIUSEPPINA CARUSO c. ITALIA (solicitarea nr. 45859/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2000 DEFINITIVF 09/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Giuseppina Caruso c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Tsatsa-Nikolovska E. Levits . Kovler judecători și domnul P.J. M. ahoney grefier adjunct al Curții, grefier de secțiune f.f.; După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 octombrie 2000, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M Giuseppina Caruso a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 3 noiembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor la laxe și a libertăților fundamentale ( S. De Nigris De Maria, avocat în Benevent. Guvernul italian ( La 30 noiembrie 1991, dnii L. C. și G. C., frații recurentei, au numit-o pe aceasta din urmă și pe alte trei surori în fața Tribunalului din Benevent pentru a declara deschiderea succesiunii părinților lor și pentru a face să se constate că vânzarea anumitor clădiri efectuate de către părinți recurentei a simulat, de fapt, o donație în favoarea acesteia. După o audiere, la 10 decembrie 1992 domnii L. C. și G. C. au solicitat o expertiză și judecătorul a amânat cauza la 20 mai 1993. Această ședință a fost amânată din oficiu la 9 ianuarie 1993. În decembrie 1993. Prin ordonanța din 20 iunie 1994, judecătorul a fixat la tribunal data la care s-a prezentat concluziile referitoare la simularea vânzării la 22 septembrie 1994. În acea zi, judecătorul a stabilit data la care a avut loc încuviințarea pledoariilor în fața camerei competente la 28 mai 1996. printr-o ordonanță din 20 iulie 1996, Tribunalul a redeschis punerea în funcțiune și a ordonat o expertiză. La 21 noiembrie 1996, expertul a depus jurământul. La 5 iunie 1997, părțile au solicitat o trimitere pentru a examina raportul de competență depus între timp la grefă, apoi judecătorul de punere în funcțiune a amânat cauza la 22 ianuarie 1998. În ziua următoare, judecătorul a fixat data la care au fost prezentate concluziile la 18 iunie 1998. Această audiere a fost amânată din oficiu la 25 iunie 1998. La această dată, la cererea dlor și G. C., judecătorul a aprobat audierea martorilor și a amânat cauza la 21 ianuarie 1999. Această audiere a fost amânată din oficiu la 25 iunie 1999. La această dată, judecătorul a amânat cazul la 25 noiembrie 1999 pentru audierea martorilor. În ziua următoare, audierea a avut loc. La 24 februarie 2000, a fost revocată la 24 noiembrie 2000, pentru că avocații făceau grevă. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 noiembrie 1991 și era încă în curs de desfășurare la 24 februarie 2000. La această dată, Curtea reamintea că, în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 3484/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 20 000 000 de lire italiene (ITL) taxe și cheltuieli de judecată 15. Recurenta solicită, de asemenea, 9 442 600 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 1 135 000 ITL pentru cele suportate în fața Curții 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 1 135 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care a fost acordată recurentei.interese moratorii 17. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 20 000 000 (80 de milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 135 000 (un milion o sută treizeci și cinci de mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 noiembrie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Paul Mahoney Christos Rozakis Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-09
0,98
AFFAIRE GIUSEPPE NICOLA ET LUCIANO CARUSO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GIUSEPPE NICOLA ET LUCIANO CARUSO c. ITALIE (Requête n° 45860/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE (Requête n° 45855/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE F. S.P.A. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE F. S.p.a. c. ITALIE (Requête n° 39164/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE LO CICERO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LO CICERO c. ITALIE (Requête n° 45853/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE FILIPPELLO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FILIPPELLO c. ITALIE (Requête n° 45868/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă