CtEDO 09.11.2000 Auto

AFFAIRE LO CICERO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LO CICERO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA LO CICERO c. ITALIA (solicitarea nr. 45853/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2000 DEFINITIVF 09/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Lo Cicero c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Tsatsa-Nikolovska E. Levits . Kovler judecători și domnul P.J. M. ahoney grefier adjunct al Curții, grefier de secțiune f.f.; După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 octombrie 2000, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Giovanni Lo Cicero ("reclamantul") a sesizat Comisia Europeană cu privire la drepturile omului la 15 iunie 1993 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la data de 2 februarie 1999 sub numărul dosarului 45853/99. Guvernul italian (atlée) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la data de 28 octombrie 1999. La 3 noiembrie 1978, spitalul O. s-a opus Tribunalului din Caltagirone unei somații de plată obținute de reclamant la 29 septembrie 1978 și notificată spitalului la 16 octombrie 1978. La data de 11 ianuarie 1979, la 29 martie 1979, părțile și-au prezentat concluziile. Prin ordonanța din 26 iulie 1979, tribunalul a redeschis instanța, a numit un expert și a fixat sonda următoare la data de 4 octombrie 1979. Totuși, aceasta din urmă a fost făcută din oficiu la data de 6 decembrie 1979, data la care expertul a depus jurământul. Mai 1980 a fost amânată până la 4 decembrie 1980 la cererea reclamantului. Din cele patru audieri stabilite între această dată și 18 februarie 1982, trei au fost amânate din oficiu și una a fost amânată din oficiu. La 1 iulie 1982, părțile și-au prezentat concluziile. 1985. La acea dată, procedura a fost întreruptă deoarece la spitalul din San Francisco era văzută între timp retragerea capacității sale juridice. La 24 iunie 1985, reclamantul a reluat procedura, împotriva unității sanitare locale, care urmase la spital. Prin ordonanța din 4 iulie 1985, președintele tribunalului a fixat interdicțiile la data de 16 ianuarie 1986. La 30 ianuarie 1986, tribunalul a redeschis instanța pentru a stabili ce unitate sanitară era vizată de cauză și a stabilit o audiere la 5 iunie 1986. La 20 noiembrie 1986, părțile și-au prezentat concluziile. Tribunalul a redeschis procedura a treia oară pentru a permite punerea în discuție a primăriei din Vizzini (Catan) în instanță din 20 octombrie 1988. Această audiere a fost amânată la 9 martie 1989 din cauza absenței părților. La 11 aprilie 1991, unul dintre avocații reclamantului a informat instanța că ordonanța din 14 aprilie 1988 nu i-a fost comunicată. Președintele tribunalului a constatat că avocatul nu a primit încă mandatul de la reclamant și a fixat o audiere la 10 octombrie 1991. În ziua următoare, a fost amânată din oficiu la 21 ianuarie 1993. După o audiere, la 15 iulie 1993, părțile și-au prezentat concluziile și au reținut pledoariile la 10 noiembrie 1994. Februarie 1995, al cărui text a fost depus la grefa din 14 februarie 1995, Tribunalul a respins cererea reclamantului. La 6 iulie 1995, reclamantul a făcut apel la tribunalul din Catania. Prima audiere, stabilită la 30 octombrie 1995, a fost amânată la 8 noiembrie 1995. Părțile și-au prezentat concluziile la 14 februarie. 1996 și încuviințarea pledoariilor a avut loc la 21 martie 1997. printr-o hotărâre din 9 aprilie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 18 iunie 1997, Curtea a fost parțial îndreptățită la cererea reclamantului și a condamnat municipalitatea Vizzini să-i plătească suma de 9 371 423 lire italiene plus dobânda de la 27 octombrie 1977. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 3484/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprejm de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 15. Reclamantul solicită 50 240 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și 50 000 000 000 pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 16. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 45 000 000 ITL pentru prejudicii morale. Costuri și cheltuieli de judecată 17. Reclamantul solicită, de asemenea, 15 000 000 pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A spus în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 45 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru daune morale că această sumă va majora un interes simplu cu 2,5 % laan de la expirarea termenului menționat și până la retea respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 9 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Paul Mahoney Christos Rozakis Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-09
0,98
AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE (Requête n° 45855/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-11-09
0,98
AFFAIRE FILIPPELLO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FILIPPELLO c. ITALIE (Requête n° 45868/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE TESCONI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TESCONI c. ITALIE (Requête n° 45858/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE CHIAPPETTA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CHIAPPETTA c. ITALIE (Requête n° 45869/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE SPURIO c. ITALIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SPURIO c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 39705/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă