CtEDO 16.05.2000 Auto

KILIC contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.05.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KILIC contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Özgür KILIç împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 16 mai 2000 într-o cameră compusă din dna E. Palm, președintele dnei W. Thomassen, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Bîrsan, J. Casadevall, R. Maruste, judges și dlui O Având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 9 iulie 1998 și înregistrată la data de 5 august 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul este un resortisant turc, născut în 1977 și rezident în Izmir. La momentul faptelor cauzei, acesta a fost deținut la casa de judecată a Bergama. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Zeynep Sedef Erdo La 10 ianuarie 1997, reclamantul a fost arestat în cadrul unei anchete penale deschise de Parchet lângă curtea de securitate a statului Izmir. El a fost pus în arest la sediul secției de combatere a terorismului din cadrul Direcției de Securitate a lui Izmir. În timpul detenției sale, polițiștii i - ar fi dat bătăi de cap, jeturi de apă, în timp ce l - ar fi dezbracat și electrocutat și l - ar fi lovit în cușca toracică cu ajutorul unui sac plin de nisip. În timpul arestului său, la o dată nespecificată, reclamantul a reușit să - i dea sfaturi în prezența polițiștilor. La 17 ianuarie 1997, reclamantul a fost reținut provizoriu și transferat la casa din Bergama de către jandarmi, iar în timpul conducerii la domiciliu, aceștia din urmă i - ar fi făcut rău. În aceeași zi, la ora 23:33, reclamantul a fost examinat de către medicul de la casa de reținere Bergama. Acesta din urmă, în raportul său datat 17 ianuarie 1997, a constatat următoarele urme pe corpul său: mai mult de 2 x 3 cm zone de vânătăi pe genunchiul drept, 2 x 2 cm pe partea laterală exterioară a genunchiului stâng și 3 x 3 cm pe partea superioară a părții exterioare a regiunii scalpulare ( scapula ), cu o umflătură de 1 x 1 cm pe lax parietal stâng (oxipitoparital kemik La 25 septembrie 1997, reclamantul a depus o plângere la Parchetul d .Izmir împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa pentru tortură (art. 243 din Codul Penal), precum și împotriva jandarmilor însărcinați să-l ducă la casa arestată din Bergama pentru maltratare (art. 245 din Codul Penal). În plângerea sa, el a pretins că a fost pus în izolare, fără a fi asistat efectiv de un consiliu în timpul custodiei sale în direcția securității d .Izmir și a suferit torturi din partea polițiștilor responsabili de arestarea sa. La 17 ianuarie 1997, când a fost transferat la casa din Bergama, jandarmii îl bătuseră, precum și la alți șase deținuți. În sprijinul plângerii sale, reclamantul a știut că a fost implicat în rapoartele medicale întocmite de medicul casei din Bergama în urma examinării sale medicale, precum și în cele ale celorlalți șase deținuți. De asemenea, acesta a susținut că, de la arestarea sa provizorie, a fost supus mai multor examinări medicale de către medicii de la spitalul din Bergama, care au diagnosticat-o cu o scufundare a coastelor (kaburga batmas El a cerut ca registrele acestui spital să fie depuse la dosarul de la locul de muncă și să se efectueze o expertiză medicală pentru a căuta cauza avariilor sale de coastă. În cele din urmă, el a solicitat ca polițiștii și jandarmii lor și superiorii lor să fie acuzați de acte de violență, nu numai în conformitate cu legislația internă, ci și cu art. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului. La 24 octombrie 1997, tribunalul din Izmir a emis o ordonanță de nejudiciare a polițiștilor pentru absența dovezilor. El a considerat că: [judecătorul] a efectuat examinarea scrisorilor în răspuns și a anexelor trimise de Secțiunea de combatere a terorismului din cadrul Direcției pentru Siguranță D Din aceasta reiese că examinările medico-legale prezentate reclamantului în momentul intrării în arest și al ieșirii din custodia sa au evidențiat absența unor dovezi care să susțină afirmațiile sale (...). mai mult. În ceea ce privește jandarmii însărcinați cu transferul reclamantului la casa de interdicție din Bergama, parchetul s-a declarat incompetent și a retrimis această parte a dosarului la prefectura d'Izmir. La data de 3 decembrie 1997, avocatul reclamantului a atacat această ordonanță de nejudiciare în fața președintelui tribunalului din Karșeyaka. Ea a explicat în special că ordonanța se baza pe declarațiile scrise făcute de cei care au făcut obiectul unei plângeri. Înainte de a începe investigația, procurorul ar fi trebuit să caute în special cauza ascuțirii coastelor clientului său. În plus, Comisia a susținut că dovezile medicale prezentate de medicii legați de institutul medico-legal nu erau fiabile. În cele din urmă, a solicitat președintelui instanței de judecată să incrimineze decizia procurorului de a nu iniția o urmărire penală și de a efectua o investigație aprofundată cu privire la faptele incriminate. Prin decizia din 16 decembrie 1997, notificată reclamantului la 14 ianuarie 1998, președintele Tribunalului de Instană din Karșieyaka a respins cererea reclamantului, având în vedere motivele invocate de Parchet și conținutul dosarului. În conformitate cu articolele 151 și 153 din Codul de procedură penală, pentru mai multe infracțiuni este posibil să se depună o plângere la procurorul Republicii, în conformitate cu articolele 151 și 153 din Codul de procedură penală. Procurorul și poliția sunt ținuți la curent cu plângerile pe care le au la dispoziție, primul care decide dacă trebuie să dea în judecată, în conformitate cu art. 148 din acest Cod. De asemenea, un reclamant poate face apel la decizia procurorului de a nu da în judecată președintele Curții. Respingerea recursului de către președintele instanței de judecată închide procedura. În cazul în care autorul prezumat a unei infracțiuni este un funcționar public și în cazul în care actul a fost comis în timpul exercitării funcțiilor, judecata preliminară a cauzei este reglementată de legea din 1913 privind urmărirea penală a funcționarilor, care limitează competența rațională personae în această etapă a procedurii. În acest caz, ancheta preliminară și, prin urmare, autorizarea de a deschide proceduri penale sunt de competența exclusivă a comitetului administrativ local în cauză (acesta din district sau din departament, în funcție de statutul de la După eliberarea autorizației de a da în judecată, procurorul general al Republicii Duferco este responsabil pentru acțiunea în cauză. Deciziile acestor comitete sunt susceptibile de a acționa în fața Consiliului de Stat; sesizarea este din oficiu în cazul în care cauza este clasată fără întârziere. GRIEF Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor abuzuri sau chiar că a fost torturat de către polițiști în timpul detenției sale la sediul secției de luptă împotriva terorismului din cadrul conducerii securității d'Izmir, precum și din partea jandarmilor în timpul conduitei sale la casa de reținere din Bergama. Acesta își susține afirmațiile într-un raport medical din 17 ianuarie 1997 și susține, de asemenea, că ancheta efectuată de Parchet nu putea fi considerată efectivă sau aprofundată, în măsura în care decizia de a nu iniția proceduri penale se baza pe declarațiile scrise ale celor care au făcut obiectul plângerii. De asemenea, acesta arată că instanța nu a dat curs nici cererii sale de plată a registrelor spitalului public din Bergama la dosarul de judecată, nici unei competențe medicale pentru a căuta cauza afundării coastelor sale. Tot în contextul articolului 3 din Convenție, acesta susține că circumstanțele în care a fost ținut în izolare timp de șapte zile, lipsite de contact efectiv cu un consiliu sau cu un părinte, constituie în sine un tratament inuman și degradant și arată că singurul său interviu cu avocatul său a avut loc în prezența polițiștilor. În cele din urmă, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în măsura în care autoritățile judiciare turce au refuzat să dea curs plângerii sale, susținând că plângerea sa a dus la un refuz fără ca aceasta să facă obiectul unei examinări aprofundate. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în măsura în care autoritățile judiciare turce au refuzat să dea curs plângerii sale. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...), care va hotărî, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. (...) Curtea ia notă de faptul că reclamantul a depus o plângere la 25 septembrie 1997 la care, după efectuarea unei anchete preliminare, procurorul d Curtea constată că reclamantul a ales să dea în judecată polițiștii și jandarmii care ar fi comis abuzuri în timpul custodiei sale numai din punct de vedere penal. Aceasta reamintește jurisprudența constantă în acest domeniu (a se vedea, a se vedea, nr. 20948/92, Ișltan 22.5.95, D.R. 81 p. 35) și subliniază că această procedură nu privește nici o contestare cu privire la drepturile și obligațiile cu caracter civil de la Prin urmare, este incompatibil cu dispozițiile articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatul (4). Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor abuzuri sau chiar că a fost torturat de către polițiști în timpul detenției sale la sediul secției de luptă împotriva terorismului din cadrul conducerii securității d'Izmir, precum și din partea jandarmilor în timpul conduitei sale la casa de reținere din Bergama. Acesta își susține afirmațiile într-un raport medical din 17 ianuarie 1997 și susține, de asemenea, că ancheta efectuată de Parchet nu putea fi considerată efectivă sau aprofundată, în măsura în care decizia de a nu iniția proceduri penale se baza pe declarațiile scrise ale celor care au făcut obiectul plângerii. De asemenea, acesta arată că instanța nu a dat curs nici cererii sale de plată a registrelor spitalului public din Bergama la dosarul de judecată, nici unei competențe medicale pentru a căuta cauza afundării coastelor sale. Tot în contextul articolului 3 din Convenție, acesta susține că circumstanțele în care a fost ținut în izolare timp de șapte zile, lipsite de contact efectiv cu un consiliu sau cu un părinte, constituie în sine un tratament inuman și degradant și arată că singurul său interviu cu avocatul său a avut loc în prezența polițiștilor. În statul în care se află dosarul, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJUTĂ să examineze obiecțiunile reclamantului întemeiate pe art. 3 din convenție, declară RECURSAREA IRRECEVABILĂ pentru surplus. Michael O.O. Boyle Elizabeth Palm Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-09-24
0,96
KILIC contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42591/98 présentée par Özgür KILIÇ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 24 septembre 2002 en une chambre composée de M. J.-
CtEDO 2000-11-28
0,96
YILMAZ contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45733/99 présentée par Metin YILMAZ contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de
CtEDO 2000-04-27
0,96
YILMAZ contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 37102/97 présentée par Murat YILMAZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambre composée de
CtEDO 2000-06-15
0,95
AYDIN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40297/98 présentée par Şehmus AYDIN contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 15 juin 2000 en une chambre composée de M m
CtEDO 2001-02-15
0,95
ÖNDER contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40512/98 présentée par Hüseyin ÖNDER et Halil ÖNDER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une c
Sursă