AFFAIRE CROSSLAND CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția DH (2000) 81

referitoare la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

din 9 noiembrie 1999 (definitivă la 9 februarie 2000)

în cauza Crossland împotriva Regatului Unit

(adoptată de Comitetul Miniștrilor la 29 mai 2000,

în cadrul celei de-a 709-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor)

Comitetul Miniștrilor, în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare „Convenția”),

Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 9 noiembrie 1999 în cauza Crossland și transmisă, odată ce a devenit definitivă, Comitetului Miniștrilor în temeiul articolului 44 din Convenție;

Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 36120/97) îndreptată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei europene a Drepturilor Omului la 24 aprilie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Christopher Crossland, resortisant britanic, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5, paragraful 2, din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea reclamantului potrivit căreia, în calitate de văduv, fusese obiectul unei discriminări întemeiate pe sex în măsura în care indemnizația de văduvie prevăzută de legislația națională se aplica numai văduvelor;

Considerând că, în hotărârea sa din 9 noiembrie 1999, Curtea, după ce a luat act de o reglementare amiabilă la care au ajuns Guvernul Statului pârât și reclamantul, și după ce s-a asigurat că reglementarea se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o radieze de pe rol;

Considerând că, în temeiul reglementării amiabile, s-a convenit ca Guvernul Regatului Unit să îi plătească reclamantului 575 lire sterline, sumă pe care reclamantul ar fi putut-o încasa dacă indemnizația de văduvie ar fi fost acordată văduvilor atunci când soția sa a decedat, și 3.962,48 lire sterline cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv suma totală de 4.537,48 lire sterline;

Reamintind că articolul 44, paragraful 2, din Regulamentul Curții prevede că radierea de pe rol dă loc unei hotărâri care, odată finală, este comunicată de Președinte Comitetului Miniștrilor pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu articolul 46, paragraful 2, din Convenție, executarea angajamentelor cărora le-au putut fi subordonate renunțarea sau soluția litigiului;

Având în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor referitoare la aplicarea fostului articol 54, care în prezent se aplică prin analogie cauzelor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenție;

După ce s-a asigurat că Guvernul Statului pârât îi plătise reclamantului sumele prevăzute de reglementarea amiabilă și că, în plus, articolul 34 din Finance Act 1999 a abolit articolul 262 din Taxes Act 1988 (care prevedea o reducere de impozit pentru văduve în anul decesului soțului, precum și în anul următor) începând cu 6 aprilie 2000 (astfel cum a fost stabilit la articolul 35 din Finance Act 1999),

Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenție în prezenta cauză.

Résolution DH (2000) 81

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 9 novembre 1999 (définitif le 9 février 2000)

dans l’affaire Crossland contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 29 mai 2000,

lors de la 709

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 9 novembre 1999 dans l’affaire Crossland et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 36120/97) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 24 avril 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Christopher Crossland, ressortissant britannique, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief du requérant selon lequel, en tant que veuf, il avait été l'objet d'une discrimination fondée sur le sexe dans la mesure où l’indemnité de veuvage prévue par la législation nationale ne s’appliquait qu’aux seules veuves

;

Considérant que dans son arrêt du 9 novembre 1999 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle

;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement du Royaume-Uni payerait au requérant 575 livres sterling, montant que le requérant aurait pu toucher si l’indemnité de veuvage avait été accordée aux veufs lorsque sa femme décéda et 3

962.48 livres sterling au titre de frais et dépens, soit la somme totale de 4 537.48 livres sterling

;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article

54 qui dans l’immédiat s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmis en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que, le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues par le règlement amiable et que, de plus, l'article 34 du

Finance Act 1999

a aboli l'article 262 du

Taxes Act 1988

(prévoyant une réduction d'impôt pour les veuves durant l'année du décès du conjoint ainsi que l’année suivante) à partir du 6 avril 2000 (comme établi à l'article

35 du

Finance Act 1999

),

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention dans la présente affaire.