AFFAIRE FIELDING CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2002)97 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 ianuarie 2002 în cauza Fielding împotriva Regatului Unit (Adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2002 în cadrul celei de-a 803-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 29 ianuarie 2002 în cauza Fielding și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 44 din Convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 36940/97) formulată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 iunie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul. David William Fielding, resortisant britanic, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil Ö Õ recurentului că, în calitate de văduv, a fost supus unei discriminări pe motive de sex, în măsura în care singura alocație de securitate socială prevăzută pentru părinții văduvi, dreptul de mamă văduvă, nu a fost decât pentru femei; întrucât, în hotărârea sa din 29 ianuarie 2002, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o elimine din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita reanalizarea cauzei lor în fața Marii Camere; În conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Regatului Unit va plăti reclamantului 14 573.32 lire sterline, sumă pe care reclamantul ar fi putut să o atingă dacă ar fi fost acordată văduva mamă în cazul în care soția sa ar fi decedat (pentru perioada până la 9 aprilie 2001), precum și o sumă echivalentă cu suma de mamă văduvă, care ar fi trebuit plătită pe o bază nejudiciară atât timp cât va continua să îndeplinească condițiile cerute până la data de Welfare Reforma și Pensiile Act 1999 intră în vigoare, precum și suma de 5 000 lire sterline reprezentantului juridic al reclamantului pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; și având în vedere faptul că guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Regulamentul de procedură și că, în ceea ce privește măsurile cu caracter general, au fost introduse modificări legislative în cadrul Welfare Reformare and Pensions Act 1999 , în special articolele 54 și 55, care prevăd un tratament pe picior de egalitate pentru văduvi și văduve în ceea ce privește prestațiile sociale începând cu 9 aprilie 2001, Declar, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)97

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 29 janvier 2002

dans l’affaire Fielding contre le Royaume-Uni

(Adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2002

lors de la 803e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 29 janvier 2002 dans l’affaire Fielding et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 36940/97) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 17 juin 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. David William Fielding, ressortissant britannique, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief du requérant selon lequel, en tant que veuf, il avait été l’objet d’une discrimination fondée sur le sexe dans la mesure où la seule allocation de sécurité sociale prévue pour les parents veufs, l’indemnité de mère veuve, ne s’appliquait qu’aux seules femmes ;

Considérant que dans son arrêt du 29 janvier 2002 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le ré-examen de leur affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement du Royaume-Uni payerait au requérant 14 573.32 livres sterling, montant que le requérant aurait pu toucher si l’indemnité de mère veuve avait été accordée aux veufs lorsque sa femme décéda (pour la période jusqu’au 9 avril 2001) ainsi qu’une somme équivalente au montant de l’indemnité de mère veuve, à payer sur une base non-statutaire tant qu’il continuera à satisfaire aux conditions requises jusqu’à ce que le

Welfare Reform and Pensions Act 1999

entre en vigueur, ainsi que la somme de 5 000 livres sterling au représentant juridique du requérant au titre des frais et dépens ;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues par le règlement amiable et que, s’agissant des mesures de caractère général, des changements législatifs ont été introduits dans le

Welfare Reform and Pensions Act 1999

, notamment les articles 54 et 55, octroyant un traitement sur un pied d’égalité aux veufs et veuves en ce qui concerne les prestations sociales à partir du 9 avril 2001,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.