AFFAIRE G.S. IX CONTRE L'ITALIE

Rezoluția DH (2000) 69

referitoare la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

din 19 octombrie 1999

în cauza G.S. IX contra Italiei

(adoptată de Comitetul Miniștrilor la 29 mai 2000,

la cea de-a 709-a reuniune a Delegaților Miniștrilor)

Comitetul Miniștrilor, în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale astfel cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare „Convenția"),

Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 octombrie 1999 în cauza G.S. IX și transmisă la aceeași dată Comitetului Miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție;

Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 34204/96) îndreptată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 22 octombrie 1996 în temeiul fostului art. 25 din Convenție, de către dl G.S., resortisant italian, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul art. 5 paragraful 2 din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil capătul de cerere privind durata excesivă a două proceduri penale;

Considerând că în hotărârea sa din 19 octombrie 1999, Curtea, după ce a luat act de o reglementare amiabilă la care au ajuns Guvernul Statului pârât și reclamantul, și după ce s-a asigurat că reglementarea se baza pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție sau în Protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o scoată de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita retrimiterea cauzei la Marea Cameră;

Considerând că, conform termenilor reglementării amiabile, s-a convenit ca Guvernul Italiei să plătească reclamantului, de la notificarea hotărârii, o sumă globală de 37.000.000 lire italiene pentru toate prejudiciile și cheltuielile;

Reamintind că art. 44 paragraful 2 din Regulamentul Curții prevede că scoaterea de pe rol dă naștere unei hotărâri care, odată finală, este comunicată de Președinte Comitetului Miniștrilor pentru a-i permite acestuia să supravegheze, conform art. 46 paragraful 2 din Convenție, executarea angajamentelor cărora le-au putut fi subordonate desistarea sau soluționarea litigiului;

Având în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor privind aplicarea fostului art. 54 care, în prezent, se aplică prin analogie cauzelor care i-au fost transmise în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenție;

Asigurându-se că la 1 februarie 2000, în termenul prevăzut prin termenii reglementării amiabile, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută prin reglementarea amiabilă;

Reamintind că, în ceea ce privește capătul de cerere al reclamantului declarat admisibil în această cauză, Comitetul Miniștrilor este în prezent sesizat cu controlul executării mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de decizii ale Comitetului Miniștrilor, în temeiul fostului art. 32 din Convenție, constatând o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție din cauza duratei excesive a procedurilor în fața instanțelor penale italiene;

Considerând în această privință că autoritățile italiene au indicat Comitetului Miniștrilor că erau în curs de a elabora și adopta noi măsuri cu caracter general pentru a pune capăt gravei probleme a duratei excesive a acestor proceduri și a preveni astfel noi încălcări similare celor deja constatate în cauzele menționate mai sus,

Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution DH (2000) 69

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 19 octobre 1999

dans l’affaire G.S. IX contre l’Italie

(adoptée par le Comité des Ministres le 29 mai 2000,

lors de la 709

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 octobre 1999 dans l’affaire G.S.

IX et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 34204/96) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 22 octobre 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. G.S., ressortissant italien, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive de deux procédures pénales ;

Considérant que dans son arrêt du 19 octobre 1999 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle

et a pris acte de l'engagement des parties à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Italie verserait au requérant, dès notification de l'arrêt, une somme globale de 37 000 000 de lires italiennes pour tous préjudices et frais confondus

;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article

54 qui dans l’immédiat s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmis en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que le 1

er

février 2000, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue par le règlement amiable

;

Rappelant que, en ce qui concerne le grief du requérant déclaré recevable dans cette affaire, le Comité des Ministres est actuellement saisi du contrôle de l'exécution de plusieurs arrêts de la Cour et d'un nombre considérable de décisions du Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 32 de la Convention, constatant une violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive de procédures devant les juridictions pénales italiennes ;

Considérant à ce propos que les autorités italiennes ont indiqué au Comité des Ministres qu'elles étaient en train d'élaborer et d'adopter de nouvelles mesures de caractère général afin de mettre fin au grave problème de la durée excessive de ces procédures et prévenir ainsi de nouvelles violations semblables à celles déjà constatées dans les affaires susmentionnées,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention dans la présente affaire.